Cum ieşim din capcana autosabotării

În ultima sa carte publicată de Editura Lifestyle Publishing, Gary John Bishop le spune cititorilor săi, din nou, verde în faţă: Gata cu tâmpeniile. Nu te mai sabota, ia-ţi viaţa în mâini. Continuare mult aşteptată a bestsellerului „Unfu*k Yourself”, „Gata cu tâmpeniile” este o mostră a filozofiei urbane care l-a făcut celebru în toată lumea pe Gary John Bishop şi totodată un ghid preţios pentru fiecare cititor, o „hartă” a posibilelor capcane ale subconştientului.

„Dacă eşti obosit, copleşit, epuizat, neiubit, blocat, scos din joc, plictisit, falit, prea anxios, prea analitic, prea neîncrezător, neinspirat, deconectat, pe drumul greşit, în direcţia greşită, pus la pământ, împotmolit în trecut, îngrijorat faţă de viitor, dezamăgit, înfricoşat, neîncrezător, neiertător, suspicios, furios ori pur şi simplu blocat într un cerc vicios, să ştii că eu sunt omul de care ai nevoie, iar paginile de faţă îţi vor fi de mare ajutor”.

„Scoţianul cu limba ascuţită care revoluţionează lumea dezvoltării personale”, după cum îl descria Sunday Herald, nu exagerează cu nimic în ceea ce spune. Cartea „Gata cu tâmpeniile” este o demonstraţie riguroasă a celor trei factori esenţiali care stau la originea autosabotării. Cu bogate referinţe filozofice, literare sau către psihologi cu un cuvânt greu de spus în domeniul lor, cartea angajează cititorii într-un dialog rodnic cu autorul, a cărui miză este înţelegerea factorilor care ne împiedică să devenim ceea ce visăm.

Recomandări

Cele cinci limbaje ale iubirii

Reînvăţăm în timp ce revenim la normalitate

„Omul este o conversaţie vie, atât interioară, cât şi exterioară. Un dialog într-un corp. Un sac de piele şi oase care vorbeşte la nesfârşit despre tot şi nu se opreşte decât odată cu viaţa. Punct.”
Dialogul cu sine nu este nociv în sine, ci doar calitatea acestuia. Contează ceea ce ne spunem, atrage atenţia Gary John Bishop. Aceasta pentru că discursul interior ne creează viziunea asupra vieţii, iar în funcţie de această viziune alegem să acţionăm (sau nu) într-un fel sau altul.

Ghidaţi graţie demonstraţiei pertinente a lui Gary John Bishop, fiecare cititor poate înţelege tipul său de dialog interior, cel care este sursa limitărilor şi neplăcerilor din viaţă. Aceasta pentru că „sufletul nostru are culoarea gândurilor noastre” spune autorul, citându-l pe Marcus Aurelius.

Trei sunt elementele care stau la baza autosabotării, iar Gary John Bishop dedică întregi capitole descrierii modului cum funcţionează „nefasta treime a autosabotării” şi modului prin care putem evita capcanele acesteia. Concluziile exhaustive – şi extrem de subiective – despre noi, ceilalţi şi viaţă în general ne ţin prizonieri în ciclul autosabotării. Iar aceasta se poate întâmpla fără măcar să fim conştienţi.

Aceste concluzii reprezintă „adevărul” nostru personal din perspectiva căruia dăm sens lumii şi ne poziţionăm faţă de ea. Dialogul interior care are la bază concluzii eronate despre noi, ceilalţi sau lume este locul „unde se nasc şi mor planurile de viaţă”. Astfel, cei care se simt captivi în anumite tipare de comportament, fac lucruri pe care nu doresc să le facă sau, dimpotrivă, ştiu în ce sens ar trebui să acţioneze şi totuşi nu o fac pot merge alături de Gary John Bishop până la rădăcinile procesului de autosabotare. Iar odată înţeles acest mecanism, fiecare poate acţiona conform aspiraţiilor sale. Fie că acestea înseamnă prosperitate financiară, o afacere proprie, ieşirea din tiparul unor relaţii toxice, o formă fizică mai bună sau relaţii armonioase cu cei din jur, toate se pot obţine mult mai uşor dacă nu ne autosabotăm.

Cititorii nu trebuie să se aştepte ca Gary John Bishop să îi trateze cu menajamente. Demonstraţia sa este una riguroasă, fără cuvinte de prisos şi expusă în termenii cei mai direcţi. Spre exemplu, celor cărora se consideră taraţi de întâmplări din trecut, de eşecuri, autorul le spune fără ocolişuri: „Nu e nimic de reparat, pentru că nu eşti stricat. Ce dracu’, doar nu eşti un scaun, eşti o expresie a vieţii, aşa că scoate capul din cutie şi exprimă ţi viitorul. Fă ceva minunat cu el, ceva pentru care să merite să mori. Restul e doar lamentare şi cafea de proastă calitate.”
Cartea este mai mult decât o lectură, pentru că Gary John Bishop îndeamnă constant pe parcursul cărţii şi la reflecţie şi la acţiune, pentru că doar astfel se va produce „schimbarea macazului şi ieşirea din impas”, teme dezvoltate pe larg în penultimul capitol al cărţii.