Totul despre alimentaţia copilului: învaţă-l să-i placă sănătatea!

Copilăria este ultima şansă a părinţilor de a influenţa alegerile alimentare ale copilului şi, de aceea, impunerea unor obiceiuri şi atitudini corecte faţă de mâncare vor ajuta viitorul adult să aibă o alimentaţie echilibrată şi sănătoasă.
13.06.2014
Totul despre alimentaţia copilului: învaţă-l să-i placă sănătatea!

Copilăria este ultima şansă a părinţilor de a influenţa alegerile alimentare ale copilului şi, de aceea, impunerea unor obiceiuri şi atitudini corecte faţă de mâncare vor ajuta viitorul adult să aibă o alimentaţie echilibrată şi sănătoasă.

În general, copiii preferă alimentele simple, necomplicat preparate şi fără un gust puternic.

 


Stomacul copiilor este mic, deci sunt obligatorii trei mese principale în fiecare zi şi două gustări între mese. Pentru gustări, puteţi folosi lapte, fructe, brânză, cereale, crackers sau iaurt, în locul produselor preambalate bogate în zahăr, grăsimi saturate şi calorii.

De asemenea, este important de reţinut că până la vârsta de 6 ani, majoritatea copiilor vor prefera fructele şi legumele crude, crocante, în locul celor gătite şi moi.

Orice aliment nou şi necunoscut va fi respins iniţial de copil, de aceea introduceţi-l mai întâi în cantităţi mici, la începutul mesei, printre alimentele deja cunoscute, astfel încât copilul să guste şi să se obişnuiască cu acea mâncare.

Acceptarea unui aliment nu este întotdeauna determinată de gustul obiectiv acestuia, ci şi de alte criterii subiective, cum ar fi:

  • temperatura crescută – copiii preferp alimentele călduţe deoarece mucoasa lor bucală este foarte sensibilă la căldură
  • mirosul puternic – este neatrăgător pentru copii
  • simţul estetic – mâncarea trebuie să fie frumos prezentată, cu ingrediente clare (cât mai puţin zdrobite), să conţină culori vesele şi chiar aranjamente şi decupaje în forme geometrice sau zoomorfe

Atmosfera din jurul mesei este, de asemenea, un factor important în atitudinea copilului faţă de mâncare. Comportamentul pozitiv, entuziasmul (chiar dacă cel mic se murdăreşte sau varsă farfuria), conversaţia plăcută între membrii familiei şi comentariile pozitive legate de alimentaţie contribuie la creşterea apetitului celor mici.

Contrar părerii generale, copiii mici nu au abilitatea de a-şi alege o alimentaţie echilibrată, care să conţină toate substanţele nutritive, de aceea nu trebuie lăsaţi să ia singuri decizii. Părinţii sunt cei responsabili pentru punerea la dispoziţie a unei palete cât mai largi de produse alimentare sănătoase, în timp ce COPILUL DECIDE CÂT DE MULT ŞI DIN CARE ANUME VREA SĂ MĂNÂNCE.

Refuzul de a mânca

Aşa cum adulţii au dreptul să le placă sau nu un anumit produs alimentar, şi copiii trebuie ascultaţi atunci când refuză în mod sistematic o anumită mâncare. De asemenea, trebuie crezuţi dacă spun că s-au săturat; până la 5 ani, reflexul de foame şi senzaţie de saţietate le semnalizează perfect cantitatea de mâncare de care au nevoie, aşa că insistenţa voastră ca ei să mănânce tot din farfurie nu face decât să le modifice instinctele naturale şi să-i predispună la obezitate.

COPIII NU POT ŞI NU TREBUIE SĂ FIE FORŢAŢI SĂ MĂNÂNCE!

Motive care pot determina indiferenţa copilului faţă de mâncare

  • îi creşte interesul pentru lumea din jur în derimetrul mâncării
  • a fost inactiv, nu a consumat suficientă energie şi atunci nu îi este foame
  • este prea obosit
  • este prea implicat în activităţi noi, pasionante şi nu are răbdare să mănânce
  • a „ciugulit” diverse alimente între mese şi „şi-a stricat” foamea; cu 1-1,5 ore înainte masă, copilul nu trebuie să bea şi să mănânce nimic
  • primeşte prea multă atenţie de la cei din jur; copilul poate învăţa repede că refuzul mesei este o metodă garantată de a fi băgat în seamă şi atunci se foloseşte de această „armă” ori de câte ori simte nevoia.

Alimentaţia la şcolari

Copiii cresc în continuare până la pubertate şi, în paralel, aportul caloric sporeşte.

La vârsta de 6 ani, compoziţia corporală de lipide este minimă, însă după această vârstă numărul celulelor adipoase se multiplică şi cantitatea de grăsime creşte, pregătind organismul pentru pubertate.

Aceasta este perioada cea mai importantă din punct de vedere ponderal pentru viitorul adult, deoarece odată formate, celulele adipoase nu dispar şi nu mor (prin cura de slăbire doar îşi micşorează volumul), deci „bagajul” de adipocite dezvoltate între 6 şi 10 ani vor rămâne constante toată viaţa.

Alimentaţia echilibrată, evitarea dulciurilor şi activitatea fizică regulată sunt garanţia unei vieţi fără probleme ponderale în viitor, iar copiii grăsuţi sunt departe de a fi „frumoşi şi sănătoşi”.

În majoritatea cazurilor, la vârsta de 6 ani au fost deja rezolvate problemele comportamentale legate de alimentaţie, iar copilul mănâncă cu plăcere atât pentru a-şi satisface foamea, cât şi pentru a participa la procesul de socializare pe care îl implică masa.

Pe lângă faptul că merge la şcoală, copilul participă acum la activităţi de grup (sport, programe de relaxare), dezvoltă noi prietenii şi contacte, având ocazia să mănânce în compania celorlalţi.

Fie că este oferită de la şcoală, fie că este adusă de acasă, există cu siguranţă o gustare în intervalul de timp pe care elevul îl petrece la ore. Deoarece snack-urile şi alimentele preambalate conţin de obicei prea multe calorii provenite din grăsime şi zahăr, copiii trebuie încurajaţi să-şi ia cu ei „la pachet” un sandviş.

Chiar dacă în această perioadă copiii au bani pe care îi pot cheltui cum vor, obiceiurile alimentare care le-au fost inoculate „în primii 7 ani de acasă” îi vor face să ia decizii corecte şi responsabile în privinţa fast-food-ului, snackurilor şi altor produse nesănătoase.

Sursa: „Sănătatea are gust”, Dr. Mihaela Bilic

Iulia Pocol
Iulia Pocol

De mai bine de o săptămână, scriu şi rescriu acest text. Am înţeles că trebuie să pară profesionist, dar să nu vă sperie.

Sincer, la 20 de ani, nu aş putea spune că experienţa mă recomandă şi nici că sănătatea era interesul meu principal.

Totuşi, nu pot să nu ... citește mai mult

Cel mai nou articol Video:
Nora Neghină, psiholog: cel mai des întâlnite dependențe la români