Trei foi fine de bezea, cremă de vanilie și nucă, frișcă naturală și ciocolată se întâlnesc într-un desert cu aspect spectaculos și gust bogat. Prăjitura Vânt Japonez, inspirată dintr-un preparat popular în fosta Iugoslavie și ajunsă în repertoriul gospodinelor din vestul României, este una dintre acele rețete care au rămas în memoria iubitorilor de prăjituri de casă.
Există prăjituri care impresionează prin ingrediente sofisticate și altele care demonstrează cât de spectaculoasă poate fi combinația unor produse simple. Vântul Japonez face parte din a doua categorie.
Desertul este construit în straturi, iar contrastul dintre foile crocante și ușor aerate de bezea, cremele catifelate, nucile crocante, frișca și ciocolata îi oferă o textură complexă. Rețeta prezentată de Savori Urbane are trei foi de bezea și două tipuri de cremă, una de vanilie cu unt și una îmbogățită cu nucă.
Deși numele poate sugera o origine asiatică, povestea desertului este mai apropiată de Europa Centrală și de zona fostei Iugoslavii. Potrivit Savori Urbane, rețeta a fost recreată după amintiri despre un preparat din anii ’80, care a intrat ulterior în repertoriul gospodinelor din vestul României.
De altfel, prăjituri asemănătoare, pe bază de bezea, nucă, cremă de vanilie și frișcă, circulă de multă vreme în bucătăriile din această parte a Europei, sub denumiri și în variante ușor diferite.
Unul dintre elementele care definesc Vântul Japonez este blatul neobișnuit pentru o prăjitură clasică. În locul unui pandișpan, desertul folosește trei foi de bezea. Pentru varianta prezentată de Savori Urbane se folosesc opt albușuri, 400 de grame de zahăr, un praf de sare, zahăr vanilat și puțin oțet.
Este și partea rețetei care necesită cea mai multă atenție: temperatura cuptorului și timpul de coacere trebuie controlate astfel încât foile să se usuce suficient fără să se ardă.
Umplutura are la bază o cremă de vanilie preparată din gălbenușuri, lapte, zahăr și amidon, la care se adaugă unt după răcire. O parte a compoziției este îmbogățită cu nucă și cacao. Această combinație face ca fiecare felie să aibă un echilibru între aromele de vanilie, nucă și ciocolată.
În plus, între straturi pot fi adăugate bucăți mai mari de nucă și alune de pădure, precum și picături de ciocolată. Astfel, desertul nu este doar cremos, ci oferă și mici surprize crocante la fiecare îmbucătură.
Ultimul strat este unul generos de frișcă naturală, peste care se presară ornamente de ciocolată. Pentru varianta prezentată de Savori Urbane se folosesc aproximativ 400 de mililitri de smântână dulce pentru frișcă, cu minimum 30% grăsime, plus puțin zahăr pudră și vanilie. Decorul este completat cu aproximativ 50 de grame de ornamente de ciocolată.
Rezultatul este o prăjitură înaltă, albă și elegantă, cu accente de nucă și ciocolată vizibile între straturi.
Ca în cazul multor prăjituri cu foi și creme, Vântul Japonez nu este genul de desert care trebuie consumat imediat după asamblare. Foile de bezea au nevoie de timp pentru a se armoniza cu crema. După câteva ore la rece, straturile devin mai ușor de tăiat, iar contrastul dintre bezea și crema fină se transformă într-o textură mai echilibrată.
De aceea, este un desert potrivit pentru mesele festive: poate fi pregătit din timp și porționat ulterior.
Vântul Japonez este genul de prăjitură care necesită ceva răbdare, însă rezultatul justifică efortul. Nu este un desert rapid, dar nici unul care presupune tehnici imposibile.
Bezea, cremă de vanilie, nucă, frișcă și ciocolată – ingredientele sunt familiare, însă puse împreună creează o prăjitură spectaculoasă, potrivită atât pentru sărbători, cât și pentru momentele în care vrei să readuci pe masă gustul deserturilor retro.
Sursă foto – Savori Urbane