Hiponatremie (intoxicaţie cu apă): cauze, simptome, tratament

Ce este hiponatremia

Hiponatremia se referă la nivelul redus de sodiu din sânge şi este adesea cunoscută şi sub denumirea de „intoxicaţie cu apă”, deoarece printre cauzele acestei condiţii medicale se numără şi consumul excesiv de apă. Sodiul este un mineral cu funcţii foarte importante în organism: asigură echilibrul electrolitic, reglează tensiunea arterială şi contribuie la buna funcţionare a sistemului nervos şi muscular.

Nivelul normal de sodiu din sânge este de 135-145 mmol/L. Hiponatremia survine în momentul în care nivelul de sodiu din sânge scade sub 135 mmol/L. Pe lângă excesul de apă, hiponatremia poate avea şi alte cauze, unele fiind afecţiuni medicale severe, care trebuie urgent tratate, precum insuficienţa cardiacă sau hepatică.

Tratamentul hiponatremiei presupune corectarea cauzei care a dus la scăderea nivelului de sodiu din sânge. În lipsa unui tratament, hiponatremia poate favoriza apariţia unor complicaţii grave, chiar fatale.

Hiponatremie: simptome

Simptomele hiponatremiei diferă în funcţie de forma bolii, cronică sau acută. În cazul hiponatremiei cronice, când nivelul de sodiu scade treptat de-a lungul timpului (de obicei, pe parcursul a 48 de ore sau mai mult), simptomele sunt mai uşoare sau moderate şi pot include:

• Dureri de cap
• Confuzie
• Convulsii
• Tulburări de vorbire sau de înţelegere
• Nelinişte
• Spasme musculare
• Slăbiciune
• Lipsă de energie
• Oboseală
• Greaţă sau/şi vărsături

Dacă hiponatremia este acută, deci nivelul de sodiu scade foarte mult într-un timp foarte scurt, creierul poate creşte în volum, apăsând pe cutia craniană, ca urmare a acumulării de lichide în ţesutul cerebral (edem cerebral) – apar manifestări precum vomă, letargie, dureri severe de cap, paralizie facială, comă sau chiar deces.

În special femeile aflate la premenopauză prezintă un risc mai crescut de complicaţii de acest tip, din cauza dezechilibrelor hormonale care împiedică organismul să regleze nivelul de sodiu din sânge.

Hiponatremie: cauze

Scăderea nivelului de sodiu din sânge poate fi cauzată sau provocată de diverse afecţiuni, condiţii medicale sau factori de risc, precum:

• Anumite medicamente (diuretice, antidepresive, analgezice) care pot împiedica buna funcţionare a rinichilor sau a hormonilor
• Diverse afecţiuni ale inimii, rinichilor sau ficatului (insuficienţa cardiacă, renală sau hepatică, ciroza)
• Sindromul secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic  ADH sau vasopresină (sindromul Schwartz-Bartter) – acesta cauzează retenţia de lichide în organism
• Diareea acută, vărsăturile şi deshidratarea severă
• Consumul excesiv de apă (diluează sodiul) şi transpiraţia excesivă (aceasta duce la pierderea sodiului din sânge) – unele persoane pot manifesta o senzaţie exagerată de sete ce poate fi eliminată doar prin consum ridicat de lichide ca urmare a unor afecţiuni precum diabetul zaharat, hipercalcemia (nivel crescut de calciu), hipokaliemia (nivel redus de potasiu)etc.
• Dezechilibrele hormonale (specifice în hipo sau hipertiroidism sau în boala Addison)
• Consumul de droguri, în special amfetamină
• Ocluzia intestinală
• Arsuri grave pe suprafeţe mari ale corpului
• Pancreatită
• Peritonită

Hiponatremie: diagnostic

Deoarece simptomele hiponatremiei pot fi similare cu ale altor afecţiuni, examenul clinic nu este suficient pentru stabilirea diagnosticului. Din acest motiv, medicul poate solicita analize de sânge sau de urină, care pot determina cu precizie nivelul sodiului din sânge.

Uneori, pe baza suspiciunilor medicului, a istoricului medical şi familial al pacientului, precum şi a tratamentelor urmate de acesta, pot fi indicate şi teste imagistice complexe, care pot releva o eventuală afecţiune a rinichilor, ficatului sau inimii care a determinat scăderea nivelului de sodiu.

Hiponatremie: tratament

Hiponatremia care se manifestă prin simptome uşoare sau moderate poate fi tratată cu medicamente şi prin mici ajustări în regimul alimentar, respectiv restricţionarea cantităţii de lichide (cel mult 1 litru/zi şi doar apă minerală îmbogăţită cu sodiu) şi consumul de alimente bogate în sodiu (scoici, murături, sfeclă roşie, ţelină, morcovi, spanac, sos de soia, brânză cottage sau ricotta, măsline verzi).

De asemenea, pot fi reduse sau întrerupte temporar, dacă este posibil, dozele de diuretice sau alte medicamente pe care pacientul este nevoit să le ia pentru anumite afecţiuni, astfel încât nivelul de sodiu din sânge să ajungă la o valoare normală.

Dacă simptomele sunt severe şi există riscul apariţiei unor complicaţii, medicul poate decide administrarea de soluţie salină intravenos pe bază de tolvaptan pentru câteva zile (această substanţă poate determina creşterea rapidă a concentraţiei serice de sodiu). În acelaşi timp, este recomandat tratamentul afecţiunii de bază care a cauzat hiponatremia. De exemplu, în cazul sindromului secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic ADH sau vasopresină va fi necesară terapia hormonală pe termen lung.

Autor: Paula Rotaru

Surse: msdmanuals.com, medicinenet.com, mayoclinic.org