Bulimia nervoasă: cauze, simptome, tratament

Bulimia nervoasă: cauze, simptome, tratament

Bulimia nervoasă: definiţie

Bulimia nervoasă este o tulburare alimentară caracterizată prin episoade de mâncat compulsiv, în cantităţi mari, pentru ca mai apoi persoana respectivă să îşi provoace voma sau să apeleze la diverse metode pentru a scădea în greutate. Aceste metode pot include înfometarea, abuzul de laxative sau diuretice, precum şi exerciţiile fizice extenuante. De obicei, bulimia se dezvoltă în copilărie sau în adolescenţă şi afectează cu precădere fetele care vor să aibă o siluetă perfectă, încadrată în standardele de frumuseţe stabilite de societate şi mass-media.

Comportamentul anormal al persoanelor bulimice este întotdeauna ascuns membrilor familiei sau prietenilor apropiaţi, deoarece acestea se simt ruşinate sau dezgustate de acţiunile lor şi nu vor să le fie aflat „secretul”.

În general, persoanele bulimice au o greutate normală în raport cu vârsta şi înălţimea lor, dar, cu toate acestea, ele se tem că se vor îngrăşa, vor tot timpul să slăbească şi se simt constant nesatisfăcute de aspectul lor corporal.

Bulimia nervoasă: simptome

Chiar dacă o persoană bulimică se pricepe să îşi ascundă tulburarea alimentară de ceilalţi, asta nu înseamnă că nu există anumite semne, simptome şi complicaţii care pot da de gol această afecţiune, precum:

  • Oscilaţiile de greutate frecvente
  • Spargerea vaselor de sânge din zona ochilor
  • Umflarea nodulilor limfatici de la nivelul gâtului
  • Deshidratare cronică
  • Dezechilibru electrolitic, care poate duce la aritmie cardiacă, infarct sau chiar deces
  • Ulceraţii la nivelul cavităţii orale, din cauza vărsăturilor repetate
  • Inflamaţii ale esofagului
  • Reflux gastroesofagian
  • Ulcer peptic
  • Infertilitate
  • Lipsa de socializare
  • Izolarea
  • Depresia
  • Indigestia sau balonarea frecventă
  • Menstruaţie neregulată
  • Ochi roşii
  • Epuizare
  • Slăbiciune musculară
  • Dureri în gât
  • Probleme dentare (carii, eroziunea smalţului dentar, sensibilitate dentară, pete pe dinţi)
  • Scăderea libidoului
  • Mâini şi picioare reci
  • Îngălbenirea pielii
  • Dificultăţi de concentrare
  • Anemie
  • Niveluri reduse de potasiu în sânge
  • Ameţeli frecvente
  • Tulburări de somn
  • Piele uscată
  • Unghii subţiate, friabile, casante
  • Subţierea, ruperea şi/sau căderea părului
  • Tendinţe suicidare

Tot în categoria simptomelor intră următoarele comportamente ale persoanei bulimice:

  • Adoptarea unor diete restrictive, care exclud complet zahărul, carbohidraţii, carnea etc.
  • Ritualurile alimentare – mănâncă doar anumite alimente, mestecă excesiv etc.
  • Frica de a mânca în public sau alături de prieteni ori de membrii familiei
  • „Furtul” de alimente şi ascunderea acestora
  • Consumul excesiv de apă sau alte băuturi fără calorii
  • Folosirea excesivă de apă de gură, gumă de mestecat sau dropsuri mentolate (pentru a ascunde mirosul de vomă)
  • Adoptarea unei ţinute lălâi, care să ascundă formele corpului
  • Practicarea draconică a exerciţiilor fizice
  • Privitul frecvent în oglindă, pentru a căuta aşa-zise defecte corporale

Bulimia nervoasă: cauze

Deşi cauza bulimiei nu este pe deplin cunoscută, cercetările arată că această tulburare alimentară poate fi consecinţa mai multor factori societali, psihologici, biologici sau chiar de mediu. De cele mai multe ori, insatisfacţia faţă de aspectul corpului şi îngrijorarea excesivă privind greutatea corporală sunt principalele cauze declanşatoare ale comportamentului nefiresc.

Persoanele bulimice au o stimă de sine extrem de redusă şi se tem constant că vor fi supraponderale. De asemenea, există studii care atestă că riscul de bulimie este mai mare dacă un membru al familiei s-a confruntat cu această tulburare alimentară, ceea ce sugerează că la mijloc poate fi vorba şi despre o anomalie genetică ce poate fi moştenită.

Situaţiile foarte stresante, evenimentele traumatizante şi abuzurile de orice natură din copilărie pot fi, de asemenea, factori de risc implicaţi în apariţia acestei tulburări alimentare.

Persoanele care lucrează într-un domeniu în care aspectul fizic este foarte important – prezentatoare TV, actriţe, cântăreţe etc. – sunt mult mai expuse riscului de a deveni bulimice, de teama că îşi vor pierde locul de muncă sau că nu vor mai fi apreciate de ceilalţi dacă nu îşi menţin aspectul fizic ireproşabil.

Bulimia nervoasă: diagnostic

Potrivit Manualului de Diagnostic şi Tratament al Tulburărilor Mintale DSM-5, diagnosticul de bulimie nervoasă se stabileşte dacă pacienta întruneşte următoarele criterii:

  • Are episoade recurente de mâncat compulsiv (mănâncă la intervale mai scurte de 2 ore cantităţi mari de alimente şi nu se poate abţine, simte că nu deţine controlul şi nu se poate opri din mâncat decât atunci când stomacul este foarte plin)
  • Pentru a-şi menţine greutatea, „compensează” cantităţile mari de alimente ingerate prin sport excesiv, administrare abuzivă de laxative, diuretice, se înfometează, îşi provoacă vărsături după fiecare masă
  • Prezintă astfel de comportamente anormale cel puţin o dată pe săptămână, timp de minimum 3 luni
  • Are o percepţie eronată asupra greutăţii corporale

Bulimia nervoasă: tratament

Pentru că bulimia are la bază stima de sine scăzută şi percepţia eronată asupra aspectului fizic, tratamentul acestei tulburări alimentare trebuie să includă, obligatoriu, şedinţe de psihoterapie prin care să se identifice comportamentele nefireşti şi temerile nejustificate şi metodele eficiente pentru depăşirea acestora.

De multe ori poate fi necesară administrarea anumitor medicamente, aşa cum sunt antidepresivele. De asemenea, sfaturile unui nutriţionist sunt esenţiale pentru redobândirea obiceiurilor alimentare sănătoase.

Deşi multe persoane bulimice reuşesc să înlăture comportamentul autodistructiv, sunt şi cazuri când afecţiunea revine în anumite momente din viaţă. De altfel, bulimicii vindecaţi au adeseori tendinţa de a mânca mult mai puţin decât ar fi normal pe tot parcursul vieţii.

Pentru că nu se cunoaşte cu exactitate cauza bulimiei, este dificil de apreciat cum ar putea fi prevenită această tulburare alimentară. Totuşi, având în vedere că societatea contemporană idealizează femeia slabă, înaltă şi fără imperfecţiuni, este de dorit ca sistemul educaţional şi părinţii deopotrivă „să contraatace” această atitudine nesănătoasă prin consilierea şi educarea copiilor şi adolescenţilor. Aceştia trebuie să ştie că greutatea corporală normală nu este întotdeauna cea promovată de mass-media, în reviste de frumuseţe sau emisiuni de divertisment.

Autor: Paula Rotaru

Surse: nationaleatingdisorders.org, eatingdisorderhope.com, webmd.com

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. SC TITLURI QUALITY S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.
Cel mai nou articol Video: