Cum apar coloraţiile dentare şi cum pot fi combătute

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Oare de câte ori ne uităm în oglindă şi încetăm să zâmbim din cauza unei culori nepotrivite a dinţilor? De câte ori punem mâna la gură când râdem cu poftă? Cred că fiecare dintre noi a trăit momente stânjenitoare din cauza culorii neplăcute a dinţilor.



Poate că nu realizăm că, de fiecare dată când bem dintr-o ceaşcă de cafea, ceai sau dintr-un pahar de suc care conţine cola sau mâncăm ciocolată sau fructe puternic colorate, o parte din pigmenţii din băuturi şi alimente rămân pe suprafaţa smalţului. Iar dacă situaţia se repetă zi de zi, fără un periaj adecvat seara şi dimineaţa, dinţii capătă o culoare neplăcută.

Acesta însă reprezintă un caz fericit, deoarece tot ce se depune se şi poate îndepărta prin diverse manevre, printr-un simplu detartraj însoţit de airflow şi un periaj profesional până la albirea dinţilor.


Recomandări

(P) Ce înseamnă osteointegrarea și de ce durează câteva luni

(P) Cât costă fațetele dentare pentru toată gura

Ca să putem înţelege mai bine coloraţiile, trebuie să le împărţim de la bun început în două categorii: coloraţii extrinseci (de natura externă) cum ar fi coloraţiile date de ţigări, mâncare, băuturi şi medicamente orale şi cele intrinseci (de cauză internă) unde coloraţiile pot fi din perioada preeruptivă a dinţilor (până să iasă pe arcadă), cauzate de amelogeneză şi dentinogeneză imperfectă, fluoroză, tetraciclină etc., sau din perioada posteruptivă, coloraţiile fiind date de vârstă, obturaţii din amalgam sau răşini acrilice, recesie pulpară, fisuri sau fracturi.



Acum că am reuşit să înţelegem coloraţiile şi cauzele apariţiei lor, putem să diferenţiem pe cele reversibile şi mai uşor de tratat de cele de cauză internă preeruptivă de cauză medicamentoasă şi de formare incompletă a smalţului şi dentinei, ce nu pot fi îndepărtate decât parţial prin albiri sau uşoare cosmetizări- de cele mai multe ori, se recurge la metode mai invazive prin aplicare de faţete dentare pentru a ascunde coloraţia din interiorul dintelui.



Revenind la coloraţiile externe date de mâncare, băutură, fumat, aflaţi că acestea pot fi îndepărtate într-o singură şedinţă de profilaxie (detartraj, airflow şi periaj).
Iar ca metodă preventivă şi de întreţinere, pacientul trebuie să fie învăţat să folosească corect o periuţă de dinţi manuală care se alege în funcţie de duritatea perilor sau o periuţă electrică cu cap special pentru albire (Vitality 3D White) şi uneori să aleagă o pastă de dinţi specializată, cum ar fi Blend-a-med 3D White Luxe, pentru a avea o eficacitate maximă.

De cele mai multe ori, un periaj susţinut şi corect (seara şi dimineaţa) cu o perie soft sau medium şi o pastă uşor specializată este mai mult decât util şi are rezultate foarte bune.

Coloraţiile posteruptive cauzate de imbătrânirea dinţilor au drept cauză retragerea uşoară a camerei pulpare ce lasă în urmă depunerea de dentină secundară şi totodată colorarea în galben –maro a întregului dinte. Aceasta poate că reprezintă indicaţia majoră pentru albirea dinţilor neexistând posibilitatea prevenirii “îmbătrânirii” dinţilor.


Obturaţiile de metal cauzează trecerea ionilor metalici în suprafaţa smalţului şi a dentinei şi de aici coloraţia gri-neagră a dintelui, iar de cele mai multe ori, simpla înlocuire a obturaţiilor cu unele moderne din compozit sau cu ajutorul încrustaţiilor ceramice rezolvă problemă.

Acelaşi tratament să pretează şi acelor obturaţii din materiale moderne ce în timp îşi pierd culoarea iniţială datorită impregnării. Consultul o dată la 6 luni duce la observarea din timp a coloraţiilor şi de aici înlocuirea fără efecte secundare a acelor obturaţii inestetice.



Ultimul aspect e cel legat de traumele cauzatoare de fisuri sau fracturi cu interes superficial sau profund ce pot duce la uşoare hemoragii în interiorul dintelui, acesta capătând un spect uşor roz-roşiatic şi în timp uşor maroniu.

Traumele pot fi reversibile fără interes asupra camerei pulpare şi atunci procesul colorării este şi el reversibil parţial sau total sau cu interes asupra camerei şi atunci se ajunge la necroză în interiorul camerei, deci pierderea vitalităţii, urmarea fiind tratamentul de canal şi albirea internă şi externă dupa izolarea perfectă a canalelor. Până când nu se poate face un diagnostic diferenţial între cele doua situaţii, nu se instituie nici un plan de tratament.

Vezi mai multe articole despre îngrijirea şi sănătatea danturii în secţiunea Dental Health.

Citeşte şi: Dinţi mai albi în câţiva paşi
 

Albirea dentară în cabinetul stomatologic

Lecţia lunii: cum prevenim depozitele de tartru