Trei minute de efort intens ar putea produce în organism un răspuns molecular mult mai amplu decât o sesiune de 90 de minute de exercițiu moderat. Este concluzia surprinzătoare a unui nou studiu care a analizat modul în care intensitatea activității fizice modifică proteinele și metaboliții care circulă prin sânge.
Cercetătorii de la Rockefeller University au comparat efectele mai multor tipuri de exerciții și au descoperit diferențe considerabile între sprinturile foarte intense și activitatea fizică moderată. Șase sprinturi de câte 30 de secunde – adică numai trei minute de efort efectiv – au modificat imediat aproape un sfert dintre proteinele măsurate în sânge.
Rezultatele nu înseamnă însă că trei minute de sprint pot înlocui 90 de minute de cardio. Studiul a analizat în principal răspunsurile moleculare produse de exercițiu, nu pierderea în greutate sau prevenirea directă a diabetului și bolilor cardiovasculare.
Protocolul de sprint a constat în șase reprize de ciclism de câte 30 de secunde efectuate la intensitate maximă, cu patru minute de recuperare între ele.
Prin urmare, cele „trei minute” din titlu reprezintă numai timpul efectiv petrecut sprintând. Întreaga sesiune a durat aproximativ 23 de minute din cauza perioadelor de recuperare.
Cercetătorii au comparat acest protocol cu exercițiul moderat continuu, inclusiv cu o sesiune de ciclism de 90 de minute.
Participanții la programul de sprint au efectuat trei până la patru sesiuni pe săptămână, timp de opt săptămâni. Cercetătorii au constatat că răspunsul molecular puternic era prezent și după această perioadă de antrenament, ceea ce sugerează că fenomenul nu apare doar atunci când organismul întâlnește pentru prima dată un efort neobișnuit de intens.
Diferența observată imediat după exercițiu a fost remarcabilă. Cercetătorii au măsurat 2.884 de proteine din plasma sanguină. După cele șase sprinturi, nivelurile a aproximativ 714 proteine (aproape 25% dintre cele analizate) s-au modificat semnificativ.
După 90 de minute de ciclism moderat, numai șapte proteine au prezentat modificări semnificative imediat după efort, reprezentând mai puțin de 0,25% dintre cele măsurate.
Exercițiul moderat nu a fost însă lipsit de efecte. Răspunsul său a apărut mai târziu: la aproximativ trei ore după terminarea activității fizice, cercetătorii au observat modificări ale acizilor grași și ale unor proteine provenite din ficat, caracteristice solicitării produse de exercițiul de anduranță.
Cele două tipuri de mișcare par, așadar, să determine răspunsuri biologice diferite ca amploare și moment de apariție.
Diferențele nu au fost observate numai la nivelul proteinelor. Sprinturile au provocat modificări imediate în peste 200 de metaboliți din sânge.
Au crescut inclusiv molecule implicate în metabolismul energetic, precum lactatul și piruvatul. Cercetătorii au observat și schimbări ale unor proteine implicate în creșterea vaselor de sânge, remodelarea țesuturilor și semnalizarea hormonală.
Un alt experiment a urmărit ce se întâmplă atunci când celulele adipoase umane sunt expuse la sângele recoltat după exercițiu.
Sângele prelevat după sprint a produs modificări importante ale activității genelor din celulele adipoase. Acestea și-au schimbat modul în care procesau combustibilul, răspundeau la hormoni și detectau disponibilitatea nutrienților.
Sângele recoltat după ciclismul moderat a determinat schimbări mult mai mici.
Cercetătorii au vrut să afle dacă proteinele influențate de exercițiu au vreo legătură cu sănătatea metabolică. Pentru aceasta, au comparat rezultatele cu date provenite de la peste 53.000 de persoane din UK Biobank.
Au identificat 33 de proteine asociate cu un risc mai redus de afecțiuni cardiometabolice, printre care obezitatea și diabetul de tip 2.
Dintre acestea, 32 au fost modificate de sprinturi, în timp ce numai trei au fost influențate de exercițiul moderat în condițiile analizate. Mai mult de un sfert dintre proteinele respective au fost asociate și cu o îmbătrânire biologică mai lentă.
Aceste rezultate sunt însă asocieri. Ele nu demonstrează că sprinturile modifică proteinele respective și, prin acest mecanism, previn diabetul, obezitatea sau îmbătrânirea.
Autorii studiului sunt interesați în special de așa-numitele exerkine, proteine și metaboliți eliberați în circulație în timpul și după activitatea fizică, prin care diferite țesuturi și organe ar putea comunica între ele.
Rezultatele sugerează că aceste semnale sunt extrem de sensibile la intensitatea exercițiului. Cu cât solicitarea este mai intensă, cu atât răspunsul molecular imediat poate fi mai amplu. Asta nu înseamnă însă că mai intens este întotdeauna mai sănătos sau că exercițiul moderat devine inutil.
Sursă foto: Shutterstock