Durerea de a nu fi (încă) mamă. Cum îți găsești liniștea când toate prietenele tale au deja copii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

La început te bucuri sincer pentru ea. O feliciți, vă îmbrățișați strâns, alegi cadouri și asculți emoționată cum a decurs prima ecografia de confirmare a sarcinii. Apoi, pe măsură ce lunile trec și testul tău de sarcină continuă să arate o singură linie, fiecare nou anunț pare să atingă exact locul în care doare cel mai tare.

Poți fi fericită pentru prietena ta și, în același timp, profund tristă pentru tine. Poți iubi copilul pe care ea îl așteaptă și totuși să simți că nu mai ai putere să te bucuri pentru ea.

Infertilitatea nu se trăiește doar în cabinetul medicului, între analize, ecografii și proceduri. Se strecoară în conversații, în relația de cuplu, în întâlnirile de familie, în zilele de naștere ale copiilor prietenilor și chiar în întrebarea aparent nevinovată: „Voi când faceți un bebe?”

Recomandări

Adevărul despre terapia PRP și fertilitate. Dr. Andreas Vythoulkas, specialist infertilitate: „Noile ghiduri recomandă utilizarea PRP…

Legătura dintre rezistența la insulină și infertilitate

Despre durerea nevăzută a femeii care își dorește un copil, despre vinovăție, comparații, limite și felul în care poate fi regăsită liniștea fără a renunța la speranță vorbim cu dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate.

Când fericirea celorlalți apasă pe rana ta deschisă

CSID: De ce este atât de dureros pentru o femeie care încearcă să obțină o sarcină să vadă că prietenele ei devin mame?

Dr. Andreas Vythoulkas: Pentru că fiecare sarcină din jur îi amintește de ceea ce își dorește și, cel puțin pentru moment, nu are. Nu este vorba despre lipsă de afecțiune față de prietene și nici despre incapacitatea de a se bucura pentru ele. Este durerea propriului vis încă neîmplinit.

În plus, femeia nu vede doar un copil. Vede ecografia pe care și-ar fi dorit să o țină ea în mână, numele pe care poate l-a ales deja, camera pe care și-a imaginat-o și viața de familie la care se gândește de mult timp. De aceea, un simplu anunț poate declanșa o reacție emoțională foarte puternică.

Trebuie să înțelegem că infertilitatea nu este doar o problemă medicală, ci o experiență care poate afecta identitatea, încrederea în propriul corp, relația de cuplu și sentimentul de apartenență.

CSID: Multe femei se simt vinovate pentru că, în spatele felicitărilor, apare și invidia. Este o reacție normală?

Dr. Andreas Vythoulkas: Este o reacție omenească. Invidia, în acest context, nu înseamnă „îmi doresc ca tu să nu ai”, ci „mi-aș dori foarte mult să am și eu”. Este o diferență importantă. O femeie poate spune din inimă „mă bucur pentru tine” și, câteva minute mai târziu, să plângă pentru ea. Cele două emoții pot exista împreună.

Limitele nu înseamnă egoism

CSID: Este în regulă ca o femeie să refuze o petrecere pentru viitoarea mamă, un botez sau o întâlnire la care se va vorbi numai despre copii?

Dr. Andreas Vythoulkas: Uneori, protejarea echilibrului emoțional presupune să spui „de data aceasta nu pot”. Nu trebuie să participăm la fiecare eveniment pentru a demonstra că iubim o persoană.

Poate trimite un cadou, un mesaj sau poate stabili o întâlnire separată cu prietena sa, într-un context în care se simte mai în siguranță. O formulare simplă poate fi: „Mă bucur pentru tine și țin foarte mult la tine. Trec însă printr-o perioadă dificilă și nu mă simt pregătită emoțional să particip”.

O prietenie autentică poate suporta o astfel de sinceritate. Limitele nu sunt o pedeapsă pentru ceilalți, ci o formă de grijă față de propria persoană.

CSID: Dar dacă prietenele interpretează absența ca pe o lipsă de bucurie sau de interes?

Dr. Andreas Vythoulkas: Nu putem controla toate interpretările celor din jur, însă putem comunica sincer, fără să oferim mai multe detalii decât dorim. Femeia nu este obligată să își povestească analizele, tratamentele sau eșecurile pentru a-i fi respectată limita.

Oamenii apropiați trebuie să înțeleagă că reacțiile pot varia de la o zi la alta. Astăzi poate avea puterea să se joace cu un copil, iar mâine vederea unui cărucior îi poate declanșa plânsul. Este important și ca prietenele care devin mame să continue să o includă, dar fără presiune. Poți invita pe cineva spunând: „Mi-ar plăcea să fii alături de mine, dar înțeleg complet dacă pentru tine este prea greu”. În felul acesta îi oferi libertatea de a decide, fără să o faci să se simtă exclusă sau vinovată.

Replici care dor, chiar și atunci când sunt spuse cu intenții bune

CSID: Care sunt mesajele pe care femeile care se confruntă cu infertilitatea le aud cel mai des și care le pot răni?

Dr. Andreas Vythoulkas: „Relaxează-te și se va întâmpla”, „Nu te mai gândi atât”, „Poate nu este momentul tău”, „Puteți oricând să adoptați”, „O să vezi că vine când te aștepți mai puțin” sau poveștile despre o femeie care a rămas însărcinată imediat după ce a renunțat la tratament.

De cele mai multe ori, aceste cuvinte sunt spuse din dorința de a încuraja. Dar ele pot transmite involuntar că femeia este responsabilă pentru situație, că nu s-a relaxat suficient sau că suferința ei are o soluție simplă pe care refuză să o vadă.

Infertilitatea este o consecință a unei afecțiuni medicale. Stresul poate influența starea generală, somnul, relația de cuplu și capacitatea de a parcurge un tratament, însă nu este corect să îi spunem unei femei că nu rămâne însărcinată pentru că „se gândește prea mult”. De cele mai multe ori, infertilitatea produce stresul, nu invers.

CSID: Ce ar putea spune, în schimb, cei apropiați?

Dr. Andreas Vythoulkas: Uneori sunt suficiente câteva cuvinte precum: „Îmi pare rău că treci prin asta”, „Sunt aici pentru tine”, „Vrei să vorbim sau preferi să facem altceva?”, „Spune-mi cum te pot ajuta” sau „Nu trebuie să fii puternică în fața mea”.

Este important să ascultăm fără să căutăm imediat o soluție. Prietena nu trebuie să devină medic, psiholog sau consilier. Trebuie doar să rămână aproape, fără să minimalizeze și fără să compare suferința.

De asemenea, este bine să întrebe înainte de a povesti în detaliu despre propria sarcină: „Te simți în regulă să vorbim despre asta acum?”. O întrebare atât de simplă îi redă celeilalte persoane un sentiment de control.

Social media amplifică tristețea 

CSID: Rețelele sociale pot accentua această suferință?

Dr. Andreas Vythoulkas: Foarte mult. Pe rețelele sociale vedem anunțuri de sarcină, ecografii, camere pregătite pentru bebeluși și fotografii de familie. Vedem rezultatul, dar rareori cunoaștem drumul din spatele lui.

În timp ce trece printr-un tratament sau așteaptă rezultatul unei analize, o femeie poate avea impresia că toate celelalte persoane înaintează, iar ea a rămas blocată. Această comparație repetată poate amplifica sentimentul de nedreptate și izolare.

Este absolut în regulă să nu mai urmărească anumite conturi, să ia o pauză de la rețelele sociale sau să evite temporar conținutul care îi provoacă suferință. Nu este răutate și nu este lipsă de prietenie, ci este o formă de „igienă emoțională” de care are mare nevoie.

CSID: Cum poate opri comparația cu alte femei de aceeași vârstă?

Dr. Andreas Vythoulkas: Probabil nu o poate opri complet, dar poate învăța să o observe fără să îi permită să îi definească valoarea.

Fertilitatea nu este o competiție și nici un premiu acordat celor care „au făcut totul bine”. Faptul că o prietenă a rămas însărcinată mai repede nu spune nimic despre valoarea, feminitatea sau șansele altei femei.

Comparația devine periculoasă atunci când se transformă în verdict: „Toate au reușit, deci eu nu voi reuși niciodată”. Fiecare caz medical este diferit, fiecare cuplu are propriul diagnostic, iar parcursul unei persoane nu poate prezice parcursul alteia.

Când fiecare lună începe cu speranță și se termină cu o pierdere

CSID: De ce venirea menstruației poate fi trăită aproape ca un doliu?

Dr. Andreas Vythoulkas: Pentru că femeia nu pierde doar posibilitatea unei sarcini în luna respectivă. Pierde o întreagă poveste pe care, poate fără să își dea seama, a început deja să o construiască.

Poate s-a gândit în ce lună s-ar fi născut copilul, când ar fi anunțat familia sau cum ar fi arătat sărbătorile cu un nou-născut. Când apare menstruația sau când testul este negativ, toate aceste imagini dispar brusc.

Apoi, după câteva zile, trebuie să își adune din nou speranța și să reînceapă: monitorizare, calcule, injecții, analize, așteptare. Această alternanță între speranță și dezamăgire poate fi epuizantă.

Este important ca femeia să își permită să fie tristă. Să nu își spună imediat „trebuie să fiu pozitivă” sau „nu am voie să plâng”. Speranța autentică poate coexista cu frica, oboseala și tristețea.

Cuplul nu suferă întotdeauna în același ritm

CSID: Cum afectează infertilitatea relația de cuplu?

Dr. Andreas Vythoulkas: Poate apropia foarte mult partenerii, dar îi poate și îndepărta dacă nu reușesc să își comunice nevoile. Uneori, unul dintre parteneri vrea să vorbească permanent despre tratament, iar celălalt tace. Tăcerea poate fi interpretată ca dezinteres, când, în realitate, este un alt mod de a face față durerii.

Viața intimă poate deveni și ea dominată de calendar, ovulație și recomandări medicale. Relațiile sexuale riscă să fie percepute ca o sarcină de îndeplinit, nu ca un moment de apropiere. De aceea, cuplul are nevoie să își protejeze și identitatea din afara tratamentului.

Le recomand partenerilor să stabilească momente în care discută despre investigații și decizii medicale, dar și perioade în care subiectul fertilității este lăsat deoparte. Să își amintească faptul că, înainte de a deveni potențiali părinți, sunt doi oameni care s-au ales unul pe celălalt.

CSID: Ce se întâmplă când femeia simte că întreaga povară se află pe umerii ei?

Dr. Andreas Vythoulkas: Este o situație frecventă, deoarece multe dintre investigații și proceduri se desfășoară în corpul femeii. Ea face ecografii, analize hormonale, tratamente injectabile, puncția ovariană și embriotransferul. Dar infertilitatea este o problemă a cuplului, iar evaluarea trebuie să îi includă pe ambii parteneri.

Partenerul poate fi prezent la consultații, se poate interesa de tratament, poate prelua sarcini practice și, mai ales, poate evita formulările de tipul „problema ta” sau „tratamentul tău”. Limbajul contează. „Este drumul nostru, consultația noastră și decizia noastră.”

Liniștea nu înseamnă să renunți la visul de a avea un copil

CSID: Cum îți găsești liniștea când dorința de a deveni mamă ocupă aproape tot spațiul interior?

Dr. Andreas Vythoulkas: Liniștea nu înseamnă să nu îți mai dorești un copil și nici să accepți forțat o situație care te doare. Înseamnă să nu îți suspenzi întreaga viață până la apariția unei sarcini.

Este sănătos să îți faci planuri, să pleci într-o vacanță, să continui un proiect profesional, să ieși cu prietenii și să păstrezi activitățile care îți oferă plăcere. Unele femei spun: „Nu rezerv nimic pentru luna viitoare, poate voi fi însărcinată” sau „Nu încep acel proiect, poate voi avea nevoie de tratament”. Treptat, viața ajunge să fie organizată în jurul unei sarcini care încă nu există.

Tratamentul este o parte importantă a vieții, dar nu trebuie să devină întreaga identitate a femeii. Ea rămâne soție, prietenă, colegă, fiică, soră și, mai ales, o persoană cu valoare proprie, indiferent de rezultatul unui test.

CSID: Există lucruri concrete pe care le poate face pentru a-și proteja sănătatea emoțională?

Dr. Andreas Vythoulkas: Poate limita conversațiile despre sarcină atunci când simte că nu le poate duce, poate selecta persoanele cărora le vorbește despre tratament și poate stabili dinainte ce informații dorește să ofere.

Poate alege una sau două persoane de încredere care să o însoțească emoțional și poate cere ajutor practic în perioadele solicitante. Somnul, mișcarea moderată, mesele regulate și activitățile care îi fac bine nu rezolvă cauza infertilității, dar o ajută să își susțină organismul și echilibrul psihic.

CSID: Medicul specialist în infertilitate are și un rol în susținerea emoțională a pacientei?

Dr. Andreas Vythoulkas: Cu siguranță. Nu poate înlocui psihologul, dar poate comunica onest, poate explica fiecare etapă și poate evita promisiunile nerealiste. Incertitudinea devine și mai greu de suportat atunci când pacienta nu înțelege ce urmează sau de ce a fost recomandată o anumită procedură.

Un medic trebuie să ofere informații clare, să răspundă întrebărilor și să privească persoana din fața lui, nu doar rezultatele analizelor. Ghidurile europene privind îngrijirea infertilității subliniază tocmai importanța identificării nevoilor psihosociale pe întregul parcurs al tratamentului. Uneori, simplul fapt că medicul spune „știu că această etapă este dificilă” poate conta enorm.

Speranță, dar fără promisiuni care rănesc

CSID: Cum păstrăm speranța fără să transformăm fiecare tratament într-o promisiune?

Dr. Andreas Vythoulkas: Prin realism și printr-un plan medical bine explicat. Speranța sănătoasă nu înseamnă să îi spui pacientei că „sigur va fi bine”. În medicină, și mai ales în reproducerea umană asistată, nimeni nu poate garanta rezultatul.

Putem însă explica ce știm, ce opțiuni există, care sunt etapele următoare și ce putem modifica în funcție de răspunsul organismului. O pacientă suportă mai bine incertitudinea atunci când simte că are un plan și că deciziile nu sunt luate la întâmplare.

Este important și ca evaluarea medicală să nu fie amânată. În general, se recomandă consultarea unui specialist după 12 luni de contacte sexuale regulate și neprotejate fără obținerea unei sarcini, în cazul femeilor sub 35 de ani, și după aproximativ șase luni după vârsta de 35 de ani. Consultația poate fi indicată mai devreme dacă există menstruații neregulate, endometrioză, intervenții chirurgicale, pierderi repetate de sarcină, probleme cunoscute ale partenerului sau alte antecedente medicale relevante.

A cere o evaluare nu înseamnă că vei ajunge automat la fertilizare in vitro. Înseamnă că primești informații și afli care este soluția potrivită situației tale.

Vreau să le transmit tuturor că au voie să plângă, să se retragă pentru o vreme, să refuze o invitație și să ceară ajutor. Au voie să se bucure pentru o prietenă și, în aceeași zi, să fie triste pentru ele.

Infertilitatea nu înseamnă că ai greșit, că nu ești suficient de feminină sau că nu meriți să fii mamă. Este o problemă medicală pentru care există investigații, tratamente și echipe specializate.