Cum recunoști o căpușă și când trebuie scoasă de medic

O simplă plimbare prin parc, o drumeție prin pădure sau chiar câteva ore petrecute într-o grădină pot fi suficiente pentru a intra în contact cu o căpușă.
  • Publicat:
Cum recunoști o căpușă și când trebuie scoasă de medic
Cum recunoști o căpușă și când trebuie scoasă de medic

O simplă plimbare prin parc, o drumeție prin pădure sau chiar câteva ore petrecute într-o grădină pot fi suficiente pentru a intra în contact cu o căpușă. Deși sunt foarte mici și, de multe ori, trec neobservate, aceste arahnide pot transmite o serie de boli infecțioase, cea mai cunoscută fiind boala Lyme.

Din fericire, nu orice căpușă este infectată și nu orice mușcătură duce la îmbolnăvire. Cu toate acestea, este important să știi cum recunoști o căpușă, cum trebuie îndepărtată și în ce situații este necesar să mergi la medic.

Citește și: Cum arată mușcătura de căpușă. Semnele care o deosebesc de înțepătura de țânțar

Specialiștii subliniază că, în multe cazuri, riscul de transmitere a bacteriilor poate fi redus considerabil dacă parazitul este îndepărtat corect și cât mai repede după fixarea pe piele.

Ce este o căpușă?

Deși sunt adesea confundate cu insectele, căpușele fac parte din clasa arahnidelor, aceeași din care fac parte și păianjenii.

Există sute de specii în întreaga lume, însă în Europa cea mai frecvent întâlnită este Ixodes ricinus, cunoscută și sub denumirea de căpușa de pădure. Aceasta poate transmite bacterii, virusuri și paraziți, însă nu toate exemplarele sunt purtătoare de agenți patogeni.

Căpușele nu sar și nu zboară. Ele așteaptă pe firele de iarbă, tufișuri sau vegetație joasă până când un animal sau un om trece prin apropiere. În acel moment, se agață de haine sau de piele și caută un loc potrivit pentru a se fixa.

Cum arată o căpușă?

Dimensiunea unei căpușe diferă în funcție de stadiul de dezvoltare și de cantitatea de sânge pe care a ingerat-o.

Înainte de hrănire, o căpușă adultă poate avea doar 2-4 milimetri și este de culoare brună sau brun-negricioasă. După ce se hrănește, abdomenul ei se mărește considerabil și poate ajunge la dimensiunea unui bob de mazăre, căpătând o culoare gri-albăstruie.

La o examinare atentă se pot observa cele opt picioare specifice arahnidelor și partea anterioară, prin care se fixează în piele.

Mulți oameni confundă căpușa cu o aluniță, o crustă sau un mic neg. Diferența este că parazitul este atașat de piele și poate fi observat în relief, iar în unele cazuri picioarele sunt vizibile.

Unde se fixează cel mai des?

Căpușele preferă zonele calde, umede și mai puțin expuse.

La adulți, cele mai frecvente localizări sunt:

  • în spatele genunchilor;
  • în zona inghinală;
  • la subraț;
  • în jurul taliei;
  • pe abdomen;
  • în spatele urechilor;
  • pe scalp;
  • la ceafă.

La copii, căpușele sunt întâlnite mai frecvent pe scalp, după urechi și în zona gâtului, deoarece aceștia sunt mai aproape de vegetația joasă.

Mușcătura de căpușă doare?

De cele mai multe ori, nu.

În timpul fixării, căpușa secretă substanțe cu efect ușor anestezic și anticoagulant, motiv pentru care multe persoane nu simt absolut nimic.

Acesta este și motivul pentru care parazitul poate rămâne atașat ore sau chiar zile fără să fie observat.

Uneori apare doar o mică zonă roșie în jurul locului de înțepătură, însoțită de mâncărime discretă.

De ce este important timpul petrecut pe piele?

În cazul bolii Lyme, bacteria Borrelia burgdorferi nu este transmisă imediat după fixarea căpușei.

Studiile arată că riscul de transmitere crește pe măsură ce parazitul rămâne atașat de piele și începe să se hrănească. În multe cazuri, sunt necesare peste 24 de ore pentru ca riscul să devină semnificativ, deși acesta poate varia în funcție de specie și de agentul patogen implicat.

De aceea, verificarea atentă a pielii după ieșirile în natură și îndepărtarea rapidă a căpușei sunt măsuri foarte importante.

Cum scoți corect o căpușă?

Îndepărtarea trebuie făcută cât mai curând posibil, folosind o pensetă cu vârf subțire sau un dispozitiv special pentru căpușe.

Parazitul trebuie prins cât mai aproape de suprafața pielii, fără a apăsa abdomenul, apoi tras ușor și constant, perpendicular pe piele. Nu este necesară rotirea lui.

După îndepărtare, locul trebuie spălat cu apă și săpun și dezinfectat.

Este recomandată și spălarea mâinilor.

Ce NU trebuie să faci

În trecut circulau numeroase metode populare de îndepărtare a căpușelor, însă multe dintre ele sunt contraindicate.

Nu este recomandat:

  • să aplici ulei, unt, vaselină sau alcool înainte de scoatere;
  • să arzi căpușa cu chibritul sau bricheta;
  • să o strivești între degete;
  • să o răsucești excesiv;
  • să apeși puternic pe abdomenul ei.

Aceste metode pot determina eliminarea conținutului intestinal al căpușei în piele și pot crește riscul de transmitere a unor agenți infecțioși.

Dacă rămâne o parte din căpușă în piele?

Uneori, după îndepărtare, poate rămâne în piele o mică parte din aparatul bucal.

De regulă, aceasta nu mai poate transmite infecții, deoarece corpul căpușei a fost deja îndepărtat.

Organismul o poate elimina singur în câteva zile, similar unei mici așchii. Totuși, dacă zona devine foarte inflamată, dureroasă sau apar secreții, este recomandată evaluarea medicală.

Când trebuie scoasă de medic?

În multe situații, căpușa poate fi îndepărtată acasă fără probleme.

Totuși, este indicat să mergi la medic dacă:

  • căpușa este fixată într-o zonă dificilă, precum pleoapa, canalul auditiv sau organele genitale;
  • nu reușești să o îndepărtezi complet;
  • parazitul este foarte adânc înfipt în piele;
  • este vorba despre un copil foarte mic și părinții nu se simt confortabil să o scoată;
  • locul se infectează;
  • apar simptome generale după mușcătură.

În aceste situații, medicul poate îndepărta căpușa în condiții sterile și poate evalua dacă sunt necesare investigații suplimentare.

Este nevoie de antibiotic?

Nu în toate cazurile.

Administrarea preventivă de antibiotice nu este recomandată după orice mușcătură de căpușă.

Medicul poate lua în considerare profilaxia antibiotică doar în anumite situații bine definite, cum ar fi existența unui risc crescut de transmitere a bolii Lyme, în funcție de specie, durata de atașare și zona geografică.

Tratamentul se stabilește întotdeauna individual și nu trebuie început fără recomandare medicală.

La ce simptome trebuie să fii atent?

În următoarele săptămâni după mușcătură este important să urmărești apariția unor simptome precum:

  • o erupție circulară care se extinde treptat în jurul locului înțepăturii (eritem migrator);
  • febră;
  • frisoane;
  • dureri musculare;
  • dureri articulare;
  • ganglioni măriți;
  • oboseală accentuată;
  • dureri de cap.

Eritemul migrator este unul dintre cele mai caracteristice semne ale bolii Lyme și poate apărea la câteva zile sau chiar câteva săptămâni după mușcătură.

Dacă observi o astfel de leziune sau apar simptome sugestive, este necesar un consult medical cât mai rapid.

Cum te poți proteja?

Prevenția rămâne cea mai eficientă metodă.

Atunci când mergi în zone cu vegetație abundentă este recomandat:

  • să porți pantaloni lungi și haine deschise la culoare;
  • să introduci pantalonii în șosete în timpul drumețiilor;
  • să utilizezi repelente împotriva căpușelor;
  • să eviți iarba foarte înaltă;
  • să verifici atent întregul corp după întoarcerea acasă;
  • să inspectezi și animalele de companie care au fost afară.

Un duș făcut în primele două ore după întoarcerea din natură poate facilita observarea și îndepărtarea rapidă a eventualelor căpușe care încă nu s-au fixat.

Mușcătura de căpușă nu înseamnă automat boala Lyme sau o altă infecție, însă nu trebuie ignorată. Identificarea rapidă a parazitului, îndepărtarea lui corectă și monitorizarea atentă a simptomelor în următoarele săptămâni sunt cele mai importante măsuri pentru reducerea riscului de complicații.

În cele mai multe cazuri, căpușa poate fi scoasă acasă în siguranță, dar dacă este fixată într-o zonă dificilă, nu poate fi îndepărtată complet sau apar semne de infecție ori simptome sugestive pentru boala Lyme, consultul medical este esențial.

Foto: Shutterstock

Ruxandra Simtinică - Web-editor
Este absolventă a Facultății de Litere și urmează un program de masterat în Lingvistică Teoretică și Aplicată, unde își aprofundează interesul pentru limbaj, gramatică și modul în care cuvintele influențează percepțiile. Scrisul este, pentru ea, mai mult decât o pasiune; este un ...
citește mai mult