Maladaptive daydreaming: când visarea cu ochii deschiși devine o problemă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Majoritatea oamenilor visează cu ochii deschiși din când în când. Ne imaginăm scenarii viitoare, retrăim amintiri sau construim povești în minte. De regulă, aceste momente sunt inofensive și pot chiar contribui la creativitate, reglarea emoțiilor și gestionarea plictiselii. Există însă situații în care lumea imaginară devine atât de captivantă încât începe să interfereze cu viața reală. Acest fenomen este cunoscut sub numele de maladaptive daydreaming (visare dezadaptativă).

Ce este maladaptive daydreaming?

Termenul a fost introdus de psihologul israelian Eli Somer și descrie o formă extremă de visare cu ochii deschiși, caracterizată prin fantezii elaborate, complexe și consumatoare de timp. Persoanele afectate pot petrece ore întregi imaginându-și lumi alternative, personaje și povești care se desfășoară uneori pe parcursul mai multor ani sau chiar decenii.

Spre deosebire de visarea obișnuită, aceste scenarii nu sunt doar plăcute sau distractive. Ele capătă un caracter compulsiv, iar persoana simte nevoia constantă de a reveni în universul imaginar, chiar și atunci când acest lucru afectează activitățile zilnice.

Recomandări

Cum îți poți proteja rinichii în timpul chimioterapiei: recomandări importante pentru pacienții oncologici

Stai pe scaun opt ore pe zi? Ce poate și ce nu poate compensa o oră…

Citește și: Despre insomnie și problemele de somn

Mai mult decât simplă imaginație

Specialiștii estimează că oamenii își petrec între 30% și 50% din timpul de veghe în gânduri care nu au legătură cu activitatea pe care o desfășoară în acel moment. Visarea cu ochii deschiși este, așadar, o parte normală a funcționării psihice.

Problema apare atunci când persoana nu mai controlează fantezia, ci fantezia începe să o controleze pe ea. În loc să fie o sursă ocazională de relaxare, lumea imaginară devine o alternativă preferată la realitate.

Persoanele cu maladaptive daydreaming descriu adesea experiența ca pe un film interior extrem de viu, în care ele însele sunt personajul principal. Pot simți emoții intense, pot râde, plânge sau reacționa fizic la evenimentele imaginare. Deși sunt conștiente că totul este fictiv, atracția față de aceste scenarii este foarte puternică.

Cum se manifestă?

Un episod poate dura de la câteva minute la mai multe ore. În cazurile severe, cercetătorii au raportat persoane care petrec până la 12 ore pe zi în fantezii.

Printre manifestările frecvente se numără:

•  crearea unor povești complexe și continue;
•  atașamentul puternic față de personaje imaginare;
•  dificultatea de a întrerupe voluntar fanteziile;
•  neglijarea activităților zilnice;
•  tendința de izolare socială;
•  sentimentul de vinovăție sau frustrare după episoadele de visare.

Multe persoane folosesc muzica pentru a facilita intrarea în aceste stări. De asemenea, sunt frecvente mișcările repetitive, precum mersul înainte și înapoi prin cameră, balansarea corpului sau manipularea unor obiecte.

De ce apare?

Cercetătorii consideră că maladaptive daydreaming poate reprezenta o modalitate de a compensa nevoi emoționale neîmplinite. În lumea imaginară, persoana poate deveni admirată, iubită, apreciată sau de succes, chiar dacă în viața reală se confruntă cu singurătate, respingere sau lipsă de încredere în sine.

Pentru unii oameni, fanteziile încep ca o formă de refugiu în perioade dificile. Un copil care se simte exclus, criticat sau neînțeles poate găsi în lumea imaginară un loc sigur și reconfortant. În timp, însă, acest mecanism de adaptare poate deveni o obișnuință greu de controlat.

Impactul asupra vieții cotidiene

Deși poate părea o experiență plăcută, maladaptive daydreaming poate afecta semnificativ funcționarea zilnică. Orele petrecute în imaginație sunt ore pierdute pentru muncă, studiu, relații sociale sau dezvoltare personală.

Unele persoane descriu dificultăți în a-și atinge obiectivele profesionale sau academice deoarece succesul imaginar oferă o satisfacție imediată care reduce motivația pentru efortul din viața reală. În plus, izolarea și sentimentul de rușine asociate fenomenului pot accentua problemele emoționale existente.

Este o tulburare recunoscută oficial?

În prezent, maladaptive daydreaming nu este inclusă ca diagnostic distinct în principalele manuale de psihiatrie. Cu toate acestea, interesul științific pentru acest fenomen a crescut considerabil în ultimii ani.

Mulți specialiști consideră că există suficiente dovezi pentru a demonstra că nu este doar o formă intensă de imaginație, ci o problemă reală care poate provoca suferință și afectare funcțională semnificativă.

Când ar trebui să ceri ajutor?

Visarea cu ochii deschiși nu este un motiv de îngrijorare dacă rămâne sub control și nu interferează cu viața de zi cu zi. În schimb, poate fi utilă o discuție cu un specialist în sănătate mintală atunci când:

•  petreci foarte multe ore în fantezii;
•  simți că nu te poți opri;
•  activitatea profesională, școlară sau relațiile au de suferit;
•  apare suferință emoțională, anxietate sau depresie asociată.

Maladaptive daydreaming reprezintă o formă extremă și compulsivă de visare cu ochii deschiși, în care lumea imaginară devine mai atrăgătoare decât cea reală. Deși fanteziile pot oferi confort și evadare temporară, ele pot ajunge să consume timp, energie și oportunități importante. Înțelegerea acestui fenomen și recunoașterea momentului în care imaginația începe să interfereze cu viața reală reprezintă primul pas către găsirea unui echilibru sănătos între cele două lumi.

Sursa foto: Shutterstock