Mult timp s-a crezut că transformările biologice asociate nașterii unui copil apar aproape exclusiv la femei. Cercetările din ultimele decenii arată însă că și bărbații trec prin modificări importante atunci când devin tați. Schimbările nu sunt doar emoționale sau sociale, ci implică și hormonii, creierul și comportamentul.
Citește și: Testul de paternitate
Mulți viitori părinți sunt familiarizați cu transformările prin care trece corpul femeii în timpul sarcinii. Mai puțin cunoscut este faptul că organismul bărbatului începe și el să se adapteze înainte de venirea copilului pe lume.
Potrivit cercetărilor recente, viitorii tați pot experimenta modificări hormonale încă din timpul sarcinii partenerei. Aceste schimbări par să pregătească organismul pentru rolul de îngrijitor și să faciliteze dezvoltarea comportamentelor parentale după naștere.
Una dintre cele mai studiate modificări este reducerea nivelului de testosteron. Deși testosteronul este asociat în mod obișnuit cu competitivitatea, agresivitatea și comportamentele orientate spre reproducere, nivelurile mai scăzute par să favorizeze implicarea în îngrijirea copiilor.
Un studiu realizat în Filipine pe sute de bărbați tineri a arătat că cei care au devenit tați au prezentat o scădere semnificativă a testosteronului comparativ cu cei care nu au avut copii. Mai mult, reducerea a fost cu atât mai mare cu cât bărbații petreceau mai mult timp având grijă de bebeluși.
Cercetătorii au observat că tații care participau activ la creșterea copiilor, inclusiv cei care dormeau în aceeași cameră sau în același pat cu sugarii, aveau niveluri și mai reduse ale acestui hormon.
O descoperire surprinzătoare este faptul că unele modificări hormonale pot fi detectate încă din timpul sarcinii partenerei. Cercetătorii au constatat că viitorii tați aveau deja niveluri mai mici de testosteron și vasopresină la doar câteva luni după concepție.
Mai mult, bărbații care prezentau cele mai mari scăderi hormonale înainte de naștere s-au dovedit ulterior cei mai implicați în îngrijirea copilului și în sprijinirea partenerei după naștere.
Mecanismul exact nu este încă pe deplin înțeles. Specialiștii se întreabă dacă există semnale biologice transmise între parteneri în timpul sarcinii sau dacă simpla conștientizare a viitoarei paternități declanșează aceste schimbări.
Transformările nu se limitează la hormoni. Studiile de neuroimagistică sugerează că și creierul taților se modifică după apariția copilului.
Zone implicate în empatie, atenție, procesarea emoțiilor și răspunsul la nevoile copilului devin mai active. Cu alte cuvinte, creierul începe să fie „antrenat” pentru a detecta și interpreta semnalele bebelușului, precum plânsul, expresiile faciale sau schimbările de comportament.
Cercetările indică faptul că aceste modificări sunt mai pronunțate la tații care petrec mult timp cu copiii lor. Interacțiunea directă – hrănirea, joaca, liniștirea sau îngrijirea zilnică – pare să întărească adaptările biologice asociate paternității.
Timp de mulți ani, implicarea crescută a taților în creșterea copiilor a fost explicată aproape exclusiv prin schimbările sociale și culturale moderne. Noile dovezi sugerează însă că există și o bază biologică solidă.
Specialiștii consideră că bărbații au capacitatea naturală de a dezvolta comportamente protectoare și afectuoase comparabile cu cele observate la mame. Această capacitate nu este o invenție a societății contemporane, ci pare să fie o caracteristică veche a speciei umane, activată de experiența concretă a paternității.
Paternitatea nu înseamnă doar asumarea unui nou rol social. Studiile arată că devenirea unui tată produce modificări reale la nivel hormonal și cerebral, unele dintre ele apărând chiar înainte de nașterea copilului. Scăderea testosteronului, schimbările din creier și implicarea directă în îngrijirea copilului par să lucreze împreună pentru a transforma bărbatul într-un părinte mai atent, mai empatic și mai receptiv la nevoile familiei sale.
Sursa foto: Shutterstock