Tulburările psihice la pacienții oncologici | Dr. Romina Cătuți: „Diagnosticul de cancer este un șoc existențial”

Adaugă CSID ca sursă preferată în Google

Un diagnostic oncologic nu afectează doar corpul, ci schimbă profund și echilibrul psihic al pacientului. Dincolo de investigații, tratamente și lupta medicală propriu-zisă, mulți oameni se confruntă cu anxietate intensă, depresie, insomnie sau sentimentul că și-au pierdut complet siguranța și controlul asupra propriei vieți. În interviul de mai jos, dr. Romina Cătuți, medic specialist psihiatrie,  vorbește despre cele mai frecvente tulburări psihice întâlnite la pacienții oncologici, despre impactul emoțional al primirii diagnosticului și despre semnalele care arată că suferința psihică depășește o reacție normală și are nevoie de ajutor specializat.

CSID: Care sunt cele mai frecvente tulburări psihice întâlnite la pacienții oncologici?

Dr. Romina Cătuți: Cele mai frecvente sunt tulburările de adaptare, care apar la aproximativ o treime dintre pacienți și reprezintă o reacție disproporționată la stresul provocat de boală. Urmează apoi tulburările depresive, tulburarea depresiva este de două-trei ori mai frecventă la pacienții oncologici decât în populația generală, afectând între 15% și 25% dintre aceștia.

Tulburările anxioase, în special anxietatea generalizată și atacurile de panică, sunt și ele frecvente. Inevitabil apare și insomnia, care de multe ori precede sau însoțește depresia. Trebuie să menționez și tulburările cognitive (cunoscut precum ,,chemo brain”) și la unii pacienți pot apărea chiar episoade de delirium, ce reprezintă o urgență medicală și necesită atenție imediată. Nu trebuie uitat nici sindromul de demoralizare manifestat printr-o pierdere a sensului și a speranței care, deși nu este un diagnostic din dsm5, necesită atenție clinică, deoarece se poate complica spre o tulburare depresivă.

Recomandări

De ce ecografia nu este suficientă în endometrioza profundă și de ce RMN-ul schimbă planificarea intervenției

Cancerul și inima: aliați pentru o viață lungă!

CSID: Cum afectează psihicul momentul primirii unui diagnostic de cancer?

Dr. Romina Cătuți: Momentul comunicării diagnosticului este un șoc existențial. Mulți pacienți descriu o senzație de irealitate, de ,,amorțeală”, urmată frecvent de un val de anxietate intensă. Este o confruntare bruscă cu propria mortalitate și o ruptură de identitatea de ,,om sănătos”, pe care o avem cu toții ani de zile.
În primele zile pot apărea simptome ale unei reacții acute de stres: insomnie, hipervigilență, gânduri intruzive, dificultăți de concentrare, plâns necontrolat sau, dimpotrivă, o aparentă detașare emoțională.

Primele 3 luni de zile sunt, din experiența clinică, cele mai vulnerabile psihic. Pacientul trebuie să integreze diagnosticul, să ia decizii medicale complexe într-un moment în care capacitatea lui de procesare este afectată și, în paralel, să comunice vestea celor apropiați. Este important de menționat ca procesul nu urmează etapele descrise clasic: negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea; acestea pot apărea simultan, se pot repeta, sau pot lipsi la unii pacienți.

CSID: Cum facem diferența între o reacție emoțională normală și o depresie sau anxietate care necesită ajutor de specialitate?

Dr. Romina Cătuți: Tristețea, frica, momentele de descurajare sunt reacții firești la un diagnostic atât de greu: ar fi anormal să nu existe. Diferența o fac patru criterii principale: durata, intensitatea, impactul asupra funcționalității și prezența unor simptome de alarmă.
Vorbim de o problemă care necesită intervenție atunci când simptomele persistă mai mult de două săptămâni, când intensitatea lor este disproporționată față de context, când pacientul nu mai poate funcționa în viața de zi cu zi: nu se mai poate îngriji, nu mai poate lua decizii, refuză tratamentul — sau când apar gânduri de moarte, sentimentul că viața nu mai are sens, anhedonia profundă (incapacitatea de a simți plăcere), izolare totală (socială și/sau profesională), sau simptome somatice severe care nu se explică prin boală sau tratament. Un alt semnal important este când suferința psihică începe să interfereze cu aderența la tratamentul oncologic.

CSID: Cât de mult influențează tratamentele oncologice sănătatea mintală a pacientului?

Dr. Romina Cătuți: Influența este semnificativă și de multe ori subestimată. Pacientul trebuie să fie informat despre aceste posibile efecte și eventual îndrumat pentru ajutor specializat. Chimioterapia poate produce oboseală cronică profundă, deficite cognitive, fluctuații de dispoziție și uneori simptome depresive directe. Corticosteroizii, folosiți frecvent ca tratament adjuvant, pot induce stări de euforie, iritabilitate, insomnie, dar și episoade depresive sau, mai rar, simptome psihotice. Terapiile hormonale — tamoxifenul în cancerul de sân, deprivarea androgenică în cancerul de prostată — sunt asociate cu un risc crescut de depresie. Imunoterapia cu interferon poate provoca și ea depresii severe. Radioterapia generează oboseală cumulativă care mimează adesea simptome depresive, iar după o perioadă de timp radioterapia de la nivel cerebral poate duce la tulburări cognitive.

La acestea se adaugă impactul psihologic al intervențiilor chirurgicale care modifică imaginea corporală — vorbim despre mastectomie, colostomie, intervenții la nivelul capului și gâtului — care pot produce tulburări de imagine corporală și chiar depresie. De aceea, evaluarea psihiatrică ideală ar trebui integrată în echipa oncologică, încă de la diagnostic, nu solicitată doar când criza este deja instalată.

CSID: Există pacienți care dezvoltă atacuri de panică sau simptome de stres post-traumatic după diagnostic?

Dr. Romina Cătuți: Da, și sunt din păcate mai frecvente decât se crede. Aproximativ unul din cinci pacienți dezvoltă simptome compatibile cu o tulburare de stres post-traumatic legată de boală: gânduri intruzive despre diagnostic, coșmaruri, evitarea spitalelor sau a personalului medical, hipervigilență, reacții de tresărire. Spre deosebire de PTSD-ul clasic, traumatismul nu este un eveniment trecut, ci o amenințare prezentă și recurentă: fiecare control, fiecare analiză poate duce la retrăirea traumei inițiale.
Un fenomen aparte este ,,scanxiety”: anxietatea acută din zilele dinaintea investigațiilor imagistice de monitorizare, care poate ajunge la atacuri de panică veritabile. Frecvent întâlnim și reacții condiționate: greață anticipativă înainte de chimioterapie, panică la simpla vedere a spitalului, dificultăți de a intra în camera unde a fost comunicat diagnosticul. Însă aceste tulburări de anxietate pot și ar trebui să beneficieze de tratament.

CSID: Ce rol are familia în echilibrul emoțional al unui pacient oncologic?

Dr. Romina Cătuți: Familia este, alături de relația cu echipa medicală, cel mai important factor protector — sau, dimpotrivă, un factor de risc suplimentar. Suportul familial bine calibrat reduce simptomatologia depresivă și anxioasă, crește aderența la tratament și îmbunătățește per total calitatea vieții.
Există însă și capcane, cum ar fi o ,,conspirație a tăcerii”: situația în care familia ascunde gravitatea bolii pacientului, sau pacientul își ascunde fricile pentru a-i proteja pe ceilalți ceea ce generează o izolare emoțională profundă pentru toate părțile.

Suprapotejarea poate infantiliza pacientul și îi poate confisca sentimentul de control. La polul opus, ignorarea sau minimalizarea suferinței emoționale (,,trebuie să fii puternic”, ,,gândește pozitiv”) adaugă vinovăție peste boală.
Nu trebuie uitate nici epuizarea psihică, emoțională și uneori fizică a aparținătorilor, aceștia având propria simptomatologie depresivă și anxioasă și care necesită, la rândul ei, sprijin specializat, pentru a putea să își susțină în continuare ruda aflată în suferință.

CSID: Care sunt semnele că un pacient ar avea nevoie de sprijin psihiatric sau psihoterapie?

Dr. Romina Cătuți: Câteva semnale clare ar trebui să ducă la o consultație de specialitate: tristețe persistentă peste două săptămâni; pierderea interesului pentru activități și relații care anterior aveau sens pentru pacient; insomnia severă sau, dimpotrivă, somnul excesiv ca formă de evadare; modificări marcate ale apetitului dincolo de cele explicabile prin tratament; gânduri de moarte sau ideație suicidară, chiar și pasivă (,,ar fi mai bine să nu mă mai trezesc”); sentimentul că boala este o pedeapsă sau că pacientul este o povară pentru ceilalți; anxietate care nu permite somnul, alimentația sau funcționarea zilnică; refuzul tratamentului din motive emoționale, nu raționale; consumul crescut de alcool, somnifere sau anxiolitice; izolarea socială totală.

Aș adăuga un principiu de bun-simț: orice pacient care întreabă dacă ar putea avea nevoie de ajutor psihologic merită cel puțin o evaluare. În oncologie, sub-diagnosticarea tulburărilor psihice este regula, nu excepția.

CSID: Ce îi ajută cel mai mult pe pacienți să își păstreze echilibrul psihic în timpul bolii?

Dr. Romina Cătuți: Nu există o rețetă universală, dar câteva elemente apar constant. În primul rând, informația: pacienții care înțeleg ce se întâmplă cu ei, care sunt parteneri activi în deciziile terapeutice și care au o relație de încredere cu medicul curant suferă mai puțin de incertitudine. În al doilea rând, menținerea unei rutine și a activităților care dau sens — munca, atunci când este posibilă, hobby-urile, relațiile, micile responsabilități cotidiene. Cancerul nu trebuie să devină identitatea pacientului!

Sprijinul social calibrat, nu copleșitor, dar prezent este esențial. Mișcarea fizică, adaptată stadiului bolii, are efecte antidepresive bine cunoscute. Pentru mulți pacienți, dimensiunea spirituală sau filosofică indiferent de forma ei oferă sens.
Iar atunci când resursele proprii nu mai sunt suficiente, accesul la un psihiatru sau psihoterapeut cu experiență în psiho-oncologie nu este un semn de slăbiciune, ci o componentă firească a tratamentului. În cele mai bune centre oncologice din lume, psiho-oncologia nu este un serviciu opțional, ci o parte integrantă a îngrijirii.

Citește și: De ce este importantă abordarea multidisciplinară integrată a pacienților oncologici

Sursa foto: Shutterstock