Apa rămasă în fierbător și modificările care apar după reîncălziri repetate

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Fierbi apă pentru cafea sau ceai, folosești doar jumătate, iar câteva ore mai târziu pornești din nou fierbătorul. Este un gest banal, repetat zilnic în milioane de bucătării. În jurul apei reîncălzite au apărut însă numeroase avertismente: că ar deveni „toxică”, că ar acumula substanțe periculoase sau chiar că nu ar mai trebui consumată după a doua fierbere.

Realitatea este mai puțin dramatică, dar și mai interesantă.

Citește și: De ce să bei apă fierbinte dimineața, pe stomacul gol. Obiceiul îți va schimba viața!

Recomandări

Obiectul din baie care îți poate îmbolnăvi familia. Greșeala pe care mulți o fac fără să-și…

Fructul pe care nu ar trebui să-l pui în smoothie-ul cu fructe de pădure. Cercetătorii spun…

Apa nu devine brusc otrăvitoare atunci când este fiartă de două sau trei ori. Totuși, prin încălzire repetată și evaporare pot apărea modificări ale concentrației mineralelor și ale anumitor compuși deja prezenți în apă. În plus, gustul se poate schimba, iar interiorul fierbătorului poate acumula depuneri minerale.

Ceea ce contează cel mai mult este calitatea apei de la care pornești.

Ce se întâmplă cu apa în timpul fierberii

Atunci când apa ajunge la punctul de fierbere, moleculele capătă suficientă energie pentru a trece din stare lichidă în stare gazoasă.

O parte din apă se transformă în vapori și părăsește recipientul.

În schimb, multe dintre substanțele dizolvate în apă nu se evaporă odată cu aceasta.

Printre ele se pot afla minerale precum:

• calciu;
• magneziu;
• sodiu;
• diferite săruri minerale.

În funcție de sursa apei, pot exista și cantități variabile de alți compuși chimici.

Prin urmare, dacă o parte din apă se evaporă, iar substanțele dizolvate rămân în recipient, concentrația lor în volumul de apă rămas poate crește.

Acesta este principiul de bază care explică modificările produse prin fierberi repetate.

Apa devine mai „concentrată”

Imaginează-ți un litru de apă care conține o anumită cantitate de minerale.

Dacă prin fierbere și evaporare rămân doar 700 de mililitri de apă, mare parte dintre mineralele inițiale sunt încă prezente.

Ele sunt acum distribuite într-un volum mai mic de lichid.

Dacă procesul este repetat de mai multe ori, concentrația unor substanțe poate continua să crească.

În condiții obișnuite, când apa potabilă este fiartă pentru câteva minute într-un fierbător, diferențele sunt de obicei mici.

Situația devine mai relevantă atunci când aceeași apă este lăsată să fiarbă perioade lungi sau când volumul scade semnificativ prin evaporare.

Mitul apei „toxice” după a doua fierbere

Pe internet circulă frecvent afirmația potrivit căreia apa devine toxică imediat după ce este fiartă a doua oară.

Nu există însă un mecanism prin care simpla reîncălzire să transforme apa potabilă într-o substanță toxică.

Apa este formată în principal din molecule de H2O, iar încălzirea obișnuită într-un fierbător nu schimbă fundamental această structură.

Problema potențială nu este apa în sine.

Contează substanțele care existau deja în ea.

Dacă apa conține anumite substanțe chimice, evaporarea unei părți din lichid poate crește concentrația acestora.

Cu alte cuvinte, fierberea nu „creează” în mod magic toxine. Ea poate concentra anumiți compuși care erau deja prezenți în apă.

Ce se întâmplă cu nitrații

Nitrații pot ajunge în sursele de apă din sol, agricultură și diferite forme de contaminare.

Un detaliu important este faptul că fierberea nu reprezintă o metodă eficientă de eliminare a nitraților.

Aceștia nu dispar pur și simplu atunci când apa este încălzită.

Dacă o cantitate importantă de apă se evaporă, concentrația nitraților în lichidul rămas poate crește.

Acest aspect este relevant în special în zonele în care apa provine din fântâni sau alte surse care nu sunt monitorizate periodic.

Apa potabilă furnizată prin sisteme controlate trebuie să respecte limite stabilite pentru diferiți contaminanți chimici.

În schimb, în cazul unei surse private, analiza periodică a apei este esențială.

Dar arsenicul?

Arsenicul este un alt element menționat frecvent în articolele despre pericolele apei refierte.

Și aici este nevoie de context.

Fierberea apei nu produce arsenic.

Dacă sursa de apă nu conține niveluri problematice de arsenic, reîncălzirea apei nu va face ca acest element să apară din senin.

În schimb, dacă apa este deja contaminată, fierberea nu reprezintă o metodă sigură de eliminare a arsenicului.

Prin evaporarea apei, concentrația substanțelor care rămân în lichid poate crește.

Problema reală este, așadar, sursa apei și nu faptul că fierbătorul a fost pornit de două ori.

Ce se întâmplă cu mineralele din apă

Apa potabilă conține în mod natural diferite minerale.

Calciul și magneziul sunt printre cele mai cunoscute și influențează ceea ce numim „duritatea apei”.

În timpul încălzirii, unele săruri minerale pot precipita și se pot depune pe pereții sau pe rezistența fierbătorului.

Așa apare stratul albicios cunoscut popular drept calcar.

Depunerile sunt mai frecvente în zonele cu apă dură.

Cu cât fierbătorul este utilizat mai des și curățat mai rar, cu atât stratul mineral poate deveni mai gros.

Calcarul din fierbător este periculos?

Depunerile de calcar sunt formate în principal din compuși minerali, în special carbonat de calciu.

În cantitățile întâlnite în mod obișnuit într-un fierbător, acestea nu reprezintă, de regulă, o urgență pentru sănătate.

Problema este mai ales una practică.

Un strat gros de depuneri poate:

• reduce eficiența fierbătorului;
• prelungi timpul de încălzire;
• crește consumul de energie;
• modifica gustul apei;
• favoriza desprinderea unor particule vizibile în băutură.

Din acest motiv, fierbătorul trebuie detartrat periodic.

De ce apa refiertă poate avea alt gust

Mulți oameni spun că apa proaspăt fiartă are un gust mai bun decât apa care a stat ore întregi în fierbător și a fost reîncălzită.

Există o explicație.

Apa conține gaze dizolvate din atmosferă.

Prin fierbere, o parte dintre aceste gaze sunt eliminate.

Reîncălzirea repetată poate reduce și mai mult cantitatea de gaze dizolvate, ceea ce poate modifica subtil gustul apei.

Apa poate părea mai „plată” sau mai puțin proaspătă.

Fenomenul este observat mai ales atunci când apa este folosită pentru prepararea ceaiului sau cafelei.

Ceaiul poate avea un gust diferit

Calitatea apei influențează semnificativ aroma ceaiului.

Apa foarte dură, bogată în minerale, poate modifica extracția compușilor aromatici din frunzele de ceai.

În plus, apa care a fost fiartă și reîncălzită de mai multe ori poate avea un profil diferit de gaze dizolvate.

Din acest motiv, mulți specialiști în prepararea ceaiului recomandă folosirea apei proaspete.

Nu pentru că apa refiertă ar fi toxică, ci pentru că rezultatul final poate avea un gust mai bun.

Și cafeaua este influențată de apă

O ceașcă de cafea este formată în cea mai mare parte din apă.

Prin urmare, compoziția minerală a acesteia poate influența semnificativ extracția cafelei.

Calciul, magneziul și alcalinitatea apei pot modifica modul în care diferiți compuși aromatici sunt extrași din cafeaua măcinată.

O apă cu o compoziție minerală dezechilibrată poate produce o cafea:

• prea amară;
• prea acidă;
• lipsită de aromă;
• cu un gust neobișnuit.

Acesta este unul dintre motivele pentru care cafenelele specializate acordă atât de multă atenție calității apei.

Apa lăsată peste noapte în fierbător

O altă situație frecventă este apa rămasă în fierbător până a doua zi.

Dacă fierbătorul este curat, închis și apa provine dintr-o sursă sigură, faptul că aceasta a stat câteva ore în recipient nu o transformă automat într-un pericol.

Totuși, apa stagnantă poate suferi modificări de gust.

În plus, un fierbător murdar sau păstrat permanent umed poate acumula depuneri și impurități.

Din motive de calitate și igienă, este mai bine ca apa veche să fie înlocuită periodic cu apă proaspătă.

Fierbătorul nu sterilizează orice tip de apă

Fierberea este foarte eficientă împotriva multor microorganisme patogene.

Bacteriile, virusurile și numeroase protozoare pot fi inactivate prin temperaturi ridicate.

Totuși, fierberea nu elimină automat contaminanții chimici.

Acesta este un detaliu esențial.

Dacă apa conține concentrații problematice de nitrați, arsenic sau alți contaminanți chimici, simpla fierbere nu transformă apa într-una sigură.

În anumite situații, evaporarea poate chiar crește concentrația unor substanțe în apa rămasă.

Contează sursa apei

Riscul asociat reîncălzirii apei depinde în mare măsură de calitatea inițială a acesteia.

În cazul apei potabile provenite dintr-o rețea monitorizată, simpla reîncălzire ocazională în fierbător nu este considerată un pericol major pentru sănătate.

Situația este diferită în cazul apei provenite din:

• fântâni;
• puțuri private;
• izvoare neverificate;
• surse cu risc de contaminare chimică.

În aceste cazuri, apa ar trebui analizată periodic.

Aspectul limpede și gustul normal nu garantează absența contaminanților.

Este mai bine să arunci apa rămasă?

Din punct de vedere practic, nu este necesar să arunci imediat apa doar pentru că a fost fiartă o dată.

Dacă apa este sigură pentru consum și fierbătorul este curat, o reîncălzire ocazională nu reprezintă, în mod normal, un motiv de panică.

Totuși, folosirea apei proaspete are câteva avantaje.

Poate oferi:

• un gust mai bun;
• o aromă mai plăcută a cafelei și ceaiului;
• mai puține cicluri inutile de încălzire;
• un control mai bun asupra cantității de apă folosite.

O soluție simplă este să pui în fierbător doar cantitatea de apă de care ai nevoie.

Fierberea repetată consumă și mai multă energie

Dincolo de discuția despre sănătate, există și o problemă de eficiență.

Umplerea completă a fierbătorului pentru o singură ceașcă de ceai înseamnă încălzirea inutilă a unei cantități mari de apă.

Dacă apa rămasă este apoi reîncălzită de mai multe ori pe parcursul zilei, consumul de energie crește.

Folosirea cantității necesare de apă este o metodă simplă de reducere a consumului.

Cât de des trebuie curățat fierbătorul

Frecvența depinde de duritatea apei și de cât de des este utilizat aparatul.

Dacă pe pereții interiori apare un strat albicios vizibil, fierbătorul are nevoie de detartrare.

În zonele cu apă dură, procesul poate fi necesar mai frecvent.

Este important să fie respectate recomandările producătorului aparatului.

După detartrare, fierbătorul trebuie clătit foarte bine înainte de utilizare.

Semnele că fierbătorul are nevoie de curățare

Printre cele mai frecvente semne se numără:

• depuneri albe pe pereți;
• particule în apa fiartă;
• gust neobișnuit;
• miros persistent;
• zgomote diferite în timpul încălzirii;
• timp mai lung până la fierbere.

Ignorarea depunerilor nu înseamnă neapărat un risc imediat pentru sănătate, dar poate reduce performanța aparatului și calitatea apei.

Reîncălzirea apei este, până la urmă, sigură?

Pentru majoritatea persoanelor care folosesc apă potabilă dintr-o sursă sigură, reîncălzirea ocazională a apei din fierbător nu reprezintă un pericol semnificativ.

Mitul potrivit căruia apa devine „toxică” imediat după a doua fierbere exagerează procesele chimice reale.

Totuși, fierberea repetată și evaporarea unor cantități importante de apă pot crește concentrația substanțelor dizolvate care nu se evaporă.

Acest aspect devine relevant mai ales atunci când apa inițială conține deja concentrații problematice de contaminanți chimici.

Apa rămasă în fierbător nu devine automat toxică atunci când este reîncălzită. Simplul proces de fierbere repetată nu creează arsenic, nitrați sau alte substanțe periculoase care nu existau deja în apă.

În schimb, evaporarea reduce volumul de lichid și poate crește concentrația unor minerale și contaminanți deja prezenți. Din acest motiv, calitatea sursei de apă este mult mai importantă decât numărul exact de ori în care a fost pornit fierbătorul.

Pentru apa potabilă provenită din surse controlate, o reîncălzire ocazională nu ar trebui să fie un motiv de îngrijorare. Totuși, folosirea apei proaspete, dozarea cantității necesare și curățarea periodică a fierbătorului rămân cele mai bune obiceiuri. Nu pentru că „a doua fierbere” ar transforma apa într-o otravă, ci pentru că gustul, eficiența aparatului și calitatea băuturilor pot avea de câștigat.

Foto: Shutterstock