Dr. Ionel Copaci, gastroenterolog: Beneficiile probioticelor şi simbioticelor pentru sănătate VIDEO

Dr. Ionel Copaci, gastroenterolog, explică beneficiile probioticelor şi simbioticelor pentru sănătate, în cadrul unui proiect educaţional CSID.RO, susţinut de gama Jarro-Dophilus de la Secom.
14.07.2020 | Autori: Beatrice Osanu, Raluca Neagu

Echilibrul florei intestinale este esenţial pentru menţinerea sănătăţii. Deşi este important, acest echilibru poate fi destabilizat de o serie de factori precum dieta bogată în carne şi zahăr, stresul, consumul de antibiotice şi o serie de afecţiuni. Un regim alimentar bogat în fibre şi probiotice naturale din iaurt sau murături, reducerea stresului, mişcarea, toate acestea ne pot fi de folos.

Însă atunci când nu reuşim să avem un stil de viaţă sănătos, flora se dezechilibrează. De aceea, este recomandat să apelăm la suplimente cu probiotice, prebiotice şi simbiotice de calitate, documentate ştiinţific. Aflăm care este importanţa acestora pentru sănătate de la şef lucrări Dr. Ionel Copaci, medic primar medicină internă şi gastroenterologie, în cadrul unui proiect educaţional CSID.RO, susţinut de gama Jarro-Dophilus de la Secom.

CSÎD: Ce sunt prebioticele, probioticele, simbioticele şi psihobioticele?

Dr. Ionel Copaci: Probioticele sunt tulpini bacteriene benefice pentru sănătatea organismului. Acestea sunt tulpini vii şi trebuie administrate sub o formă care să le păstreze viabilitatea la nivelul tractului intestinal.

Prebioticele sunt substanţe reprezentate în special de inulină şi fructoligozaharide, deci nişte polizaharide care, pe de o parte, asigură proliferarea tulpinilor de tip lactobacil şi bifidobacter şi, pe de altă parte, o creştere a permeabilităţii intestinale. Referitor la acest grup de produse, este meritul unui cercetător, Patrice Cani care în 2014 a publicat un studiu foarte interesant: administrând inulină la pacienţi obezi, a dovedit ulterior o scădere atât a glicemiei cât şi a markerilor de creştere a permeabilităţii intestinale ocludin şi zonulin la nivelul sângelui şi de asemenea, o scădere a citokinelor proinflamatorii. Un lucru foarte important este că prebioticele influenţează endotoxinemia metabolică apărută la bolnavii cu disbioză intestinală.

Simbioticele înseamnă asocierea dintre prebiotice şi probiotice. Asociind aceste produse, este clar că va creşte eficacitatea lor.

Psihobioticele se referă la tulpini care pot genera la nivel intestinal o serie de mediatori centrali de tip 5 hidroxitriptamina sau serotonina. Există deja pe piaţă produse care asociază tulpinilor de tip lactobacil şi bifidobacter şi 5 hidroxitriptamina. Produsele acestea au un indicativ, MOOD, în denumirea comercială, care ne arată că respectivul probiotic are şi o latură de acţiune la nivelul sistemului nervos central.

CSÎD: Cum acţionează toate acestea la nivelul sistemului digestiv?

Dr. Ionel Copaci: Probioticele au un sistem extrem de complex. În ultimii ani, nu există număr din revistele de gastroeneterologie şi hepatologie care să nu aibă un articol referitor la microbiom. Pentru anumite categorii de boli, cercetătorii au început să investigheze care este microbiomul şi care este perturbarea majoră ca să poate interveni. Există afecţiuni cronice, mai ales boli inflamatorii intestinale, la care numeroasele medicamente apărute, inclusiv terapiile biologice, nu reuşesc să le controleze satisfăcător şi au un risc crescut al reacţiilor adverse pe termen lung. Şi atunci medicii s-au gândit să intervină cu aceste probiotice, prebiotice si simbiotice pentru a ajuta terapiile deja cunoscute.

Institutul Rosell are deja câteva tulpini celebre, cum sunt Lactobacillus Helveticus şi Lactobacillus Rhamnosus, încorporate în produse deja existente pe piaţă. Aceste tulpini au fost studiate în cadrul unor afecţiuni, precum gastritele cu Helicobacter Pylori, infecţia cu această bacterie fiind considerată o disbioză, care creează disconfort pacienţilor şi care are o rată de răspuns de 70-75 la sută la tripla terapie clasică. Cercetările au implicat două loturi de pacienţi: un lot a primit tripla terapie clasică şi un altul, pe lângă terapia clasică, a primit şi terapie cu probiotice cu Lactobacillus Helveticus şi Lactobacillus Rhamnosus. Durata tratamentului a fost de 10 zile, iar testarea pentru pozitivarea Helicobacter Pylori la 6 săptămâni de la încheierea tratamentului a arătat o rată de răspuns de 72 la sută în lotul tratat clasic cu triplă terapie şi de 92 la sută în locul tratat prin combinaţia cu probiotice.

CSÎD: Care este rolul probioticelor în funcţionarea sistemului imunitar?

Dr. Ionel Copaci: Probioticele au un rol extrem de important pentru că în primul rând, influenţează grosimea stratului de mucus intestinal. Acesta asigură o semipermeabilitate a mucoasei şi nu permite tuturor toxinelor eliberate în lumenul intestinal să vină în contact cu celula epitelială intestinală, să o lezeze, să distrugă puncţile intercelulare. Acesta este un lucru extrem de important. În al doilea rând, acţionează, prin structuri antigenice proprii, asupra limfocitelor şi celulelor dendritice din grosimea mucoasei intestinale. În felul acesta, se vor selecţiona în special limfocite T Helper 1 şi cele reglatoare. Aceste limfocite T reglatoare sunt cele care comandă răspunsul imun faţă de toate infecţiile prezente, faţă de germenii prezenţi la nivel intestinal.

CSÎD: Care ar fi rolul probioticelor în gestionarea afecţiunilor hepatice?

Dr. Ionel Copaci: Această temă, axa intestin-ficat, face subiectul unor cercetări numeroase. Şi noi, în Institutul Clinic Fundeni, am condus o serie de studii clinice, încercând să dovedim rolul probioticelor în steatoza hepatică şi steato-hepatita non alcoolică.

Această afectare hepatică a devenit extrem de frecventă în ultimii ani din cauza modului nostru de viaţă, stresului, alimentaţiei. S-a studiat rolul probioticelor şi simbioticelor, iar mecanismele sunt extrem de complicate. Foarte pe scurt: bolnavii cu obezitate şi în general, cam toţi bolnavii care au ficat gras non alcoolic, cu un surplus de greutate, un index de masă corporală de peste 30, toţi aceşti pacienţi au o disbioză, o modificare a microbiomului, cu o creştere a enterobacteriaceelor.

Acestea lezează punţile intercelulare, endotoxinele ajung la nivelul ficatului şi se generează încărcarea cu lipide a celulei hepatice, în special cu trigliceride. În plus, poate începe procesul de fibrozare a ficatului. Lucrurile sunt complicate, dar aici intervin probioticele, noi le utilizăm şi ele reuşesc să restabilească grosimea mucusului intestinal şi să împiedice proliferarea bacteriilor patogene pentru tractul intestinal şi pentru întregul organism, reuşind să blocheze această eliberare de endotoxinemie în sângele portal.

CSÎD: Ce ne puteţi spune despre alergii şi rolul probioticelor în gestionarea diverselor tipuri de manifestări alergice?

Dr. Ionel Copaci: Perturbările imune pot apărea încă de la naştere, în raportul dintre limfocitele T Helper 1 şi 2. Dacă predomină tipul 2, copilul va avea probleme. Probioticele şi în special tulpina Lactobacillus Rhamnosus, intens studiată, potenţează limfocitul T reglator. Acesta va controla balanţa între limfocitul T Helper 1 şi 2 şi în felul acesta, nu se va mai produce imunoglobulina E în exces, răspunzătoare de reacţiile alergice.

CSÎD: Care este implicarea probioticelor în funcţionarea axei creier-intestin?

Dr. Ionel Copaci: Nu este atât de complicat ca în axa intestin-ficat. Este însă vorba tot despre substanţele toxice, această endotoxinemie de care aminteam, endotoxinele fiind lipopolizaharidele din membrana germenilor gram negativi.

Imediat ce este lezată permeabilitatea intestinală şi toxinele trec în sânge, acestea pot ajunge la nivelul celulelor gliale, neuronale. Celula nervoasă centrală este extrem de sensibilă la orice fel de toxină cu provenienţă intestinală. Un exemplu clasic, studiat de mine, este encefalopatia hepatică din cadrul cirozei hepatice, situaţie în care creierul pacientului este agresat de substanţele toxice, de endotoxinele provenite din mediul intestinal. Este dovedit la bolnavii cu encefalopatie hepatică următorul lucru: dacă stăpânim flora intestinală, cu antibiotice cu spectru intestinal, prin dizaharide care generează un PH acid şi sindrom diareic şi prin probiotice, putem controla flora intestinală grav perturbată la bolnavul cirotic.

Şi iată că probioticele şi-au găsit un loc nu numai la pacienţii cu ficat gras non alcoolic, cât şi la cei cu ciroză hepatică. Aşadar, substanţele toxice cu provenienţă intestinală pot ajunge la nivelul creierului şi blochează transmiterea la nivelul sinapselor, scad producţia de acetilcolină, de serotonină şi acest lucru poate explica o serie de perturbări care apar la bolnavul cirotic. Cât priveşte bolnavii psihiatrici, mai toţi au o disbioză intestinală (dezechilibru al florei intestinale).

CSÎD: Cum se administrează corect suplimentele cu probiotice, prebiotice şi simbiotice pentru a corecta aceste dezechilibre?

Dr. Ionel Copaci: Administrarea diferă în funcţie de afecţiunea pentru care dorim să obţinem un rezultat. O situaţie frecventă o reprezintă sindromul diareic asociat antibioticelor. Tulpina de probiotice Saccharomyces Boulardii a fost prima care s-a impus datorită eficacităţii la pacienţii cu acest sindrom.

Noi trebuie să administrăm numai tulpini care au fost dovedite ca rezistente la acţiunea antibioticelor. Pe lângă Saccharomyces Boulardii, Lactobacillus Acidophilus ro-52 şi Lactobacillus Rhamnosus ro-11 sunt tulpini dovedite că rezistă la antibiotice. Le administrăm la 2, 3 ore după antibiotice şi vom fi siguri că nu avem efecte nedorite de la tratamentul antibiotic. Dacă vorbim de alte afecţiuni, precum cele hepatice, de boli inflamatorii intestinale, probioticele trebuie administrate fie înaintea mesei, fie la 2,3 ore după masă.