Tensiunea arterială după 40, 50 și 60 de ani: ce valori sunt normale și când trebuie mers la medic

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Tensiunea arterială se poate modifica odată cu înaintarea în vârstă, iar hipertensiunea devine tot mai frecventă după 40 de ani. Care sunt valorile considerate normale, cum se măsoară corect tensiunea și când o valoare crescută trebuie evaluată de medic.

Ce înseamnă, de fapt, tensiunea arterială

Tensiunea arterială este unul dintre cei mai importanți indicatori ai sănătății inimii și vaselor de sânge. Deși poate varia în funcție de momentul zilei, activitatea fizică, stres sau alimentație, valorile persistent crescute pot semnala hipertensiune și pot crește, în timp, riscul de infarct, accident vascular cerebral și alte boli cardiovasculare.

Problema este că hipertensiunea evoluează adesea fără simptome evidente. Din acest motiv, măsurarea periodică a tensiunii devine importantă mai ales după vârsta de 40 de ani. Pe aparatul de măsurat tensiunea apar două cifre. Prima este tensiunea sistolică și arată presiunea exercitată asupra arterelor atunci când inima se contractă și pompează sângele. A doua este tensiunea diastolică, care indică presiunea dintre două bătăi ale inimii, atunci când aceasta se relaxează.

Recomandări

Ai dezghețat prea multă carne? Când o poți pune din nou în congelator și când trebuie…

De ce te doare gâtul dimineața, deși nu ești răcit. Un detaliu din dormitor poate fi…

O valoare de 120/80 mmHg, de exemplu, înseamnă o tensiune sistolică de 120 și una diastolică de 80 mmHg.

Interpretarea unei valori nu trebuie făcută însă izolat. Tensiunea poate fi temporar mai mare după efort, emoții, consum de cafea sau nicotină. De aceea, o singură măsurătoare crescută nu este suficientă, de regulă, pentru stabilirea diagnosticului de hipertensiune.

Cum trebuie măsurată corect tensiunea

Pentru ca rezultatul să fie cât mai relevant, este recomandată respectarea câtorva reguli simple:

• stai liniștit cel puțin cinci minute înainte de măsurare;
• evită cafeaua, fumatul și efortul fizic în perioada de dinaintea măsurării;
• stai pe scaun, cu spatele sprijinit și picioarele așezate pe podea;
• ține brațul sprijinit, aproximativ la nivelul inimii;
• folosește o manșetă potrivită circumferinței brațului;
• efectuează mai multe măsurători și notează valorile.

Dacă valorile sunt frecvent crescute în zile diferite, este recomandată discutarea lor cu medicul.

La 40 de ani: momentul în care prevenția devine esențială

În jurul vârstei de 40 de ani, valorile de referință nu devin brusc diferite față de cele ale adulților mai tineri. O tensiune în jurul valorii de 120/80 mmHg este considerată, în general, favorabilă pentru sănătatea cardiovasculară.

Valorile sistolice situate în intervalul 120–129 mmHg, cu diastolica sub 80 mmHg, pot fi privite ca o zonă în care prevenția și monitorizarea devin importante. Valorile persistente de 130/80 mmHg sau mai mari trebuie însă interpretate în funcție de ghidul medical utilizat, istoricul pacientului și măsurătorile repetate.

La această vârstă, stilul de viață poate avea un impact major. Lipsa activității fizice, excesul de sare, alimentația dezechilibrată, greutatea corporală crescută, fumatul și stresul pot contribui la creșterea tensiunii.

După 50 de ani, riscul cardiovascular crește

Odată cu înaintarea în vârstă, vasele de sânge tind să devină mai puțin elastice. Una dintre consecințe poate fi creșterea tensiunii sistolice. În practica medicală, o tensiune persistent crescută, în special în jurul sau peste 140/90 mmHg, este un motiv pentru evaluare medicală și, dacă diagnosticul este confirmat, pentru stabilirea unei strategii de tratament.

După 50 de ani devine cu atât mai importantă evaluarea ansamblului factorilor de risc. Hipertensiunea asociată cu colesterol crescut, diabet, fumat sau exces ponderal poate crește suplimentar riscul de boli cardiovasculare.

Printre complicațiile posibile ale hipertensiunii netratate se numără:

• boala coronariană și infarctul miocardic;
• accidentul vascular cerebral;
• insuficiența cardiacă;
• afectarea rinichilor;
• deteriorarea vaselor de sânge.

La 60 de ani poate apărea hipertensiunea sistolică izolată

La persoanele de 60 de ani și peste, este mai frecventă situația în care tensiunea sistolică crește, în timp ce valoarea diastolică rămâne normală sau chiar scade. Fenomenul este cunoscut drept hipertensiune sistolică izolată.

Ținta tratamentului nu este identică pentru fiecare persoană. Vârsta biologică, starea generală de sănătate, alte boli existente și tratamentele administrate pot influența valorile urmărite de medic.

În cazul persoanelor vârstnice, scăderea excesivă a tensiunii poate fi, de asemenea, problematică, deoarece poate favoriza amețeala și căderile. Din acest motiv, tratamentul trebuie individualizat, iar modificarea dozelor nu trebuie făcută fără recomandarea medicului.

Când tensiunea arterială devine o urgență

O valoare de 180/120 mmHg sau mai mare necesită atenție medicală imediată, mai ales dacă este însoțită de simptome.

Semnele de alarmă pot include:

• durere sau presiune în piept;
• dificultăți de respirație;
• tulburări de vedere;
• confuzie;
• slăbiciune sau amorțeală bruscă;
• dificultăți de vorbire;
• durere de cap severă și neobișnuită.

În prezența unor astfel de simptome, nu trebuie așteptată normalizarea spontană a tensiunii.

Și valorile foarte mici pot necesita evaluare, în special dacă apar amețeli, leșin, slăbiciune sau confuzie. O tensiune în jurul valorii de 90/60 mmHg sau mai mică nu este automat periculoasă pentru orice persoană, dar devine relevantă atunci când este asociată cu simptome sau reprezintă o scădere importantă față de valorile obișnuite.

Ce poate ajuta la menținerea unei tensiuni sănătoase

Prevenția hipertensiunii nu depinde exclusiv de medicamente. Pentru multe persoane, schimbările stilului de viață pot contribui semnificativ la controlul tensiunii.

Printre măsurile recomandate se numără:

• reducerea consumului de sare;
• o alimentație bazată pe legume, fructe, cereale integrale și surse sănătoase de proteine;
• activitate fizică regulată;
• menținerea unei greutăți adecvate;
• renunțarea la fumat;
• limitarea consumului de alcool;
• un program suficient de somn;
• reducerea și gestionarea stresului.

Dacă hipertensiunea a fost diagnosticată și medicul a prescris tratament, medicamentele trebuie administrate conform indicațiilor. Întreruperea bruscă sau modificarea dozelor fără sfatul medicului poate fi riscantă.

Nu aștepta apariția simptomelor

Una dintre cele mai importante caracteristici ale hipertensiunii este faptul că poate exista mult timp fără semne evidente. O persoană se poate simți perfect, în timp ce valorile tensionale rămân constant peste limitele recomandate.

De aceea, după 40 de ani este utilă verificarea periodică a tensiunii, iar frecvența controalelor trebuie stabilită în funcție de valorile obținute și de factorii individuali de risc. După 50 și 60 de ani, monitorizarea tensiunii trebuie privită în contextul întregii stări de sănătate. Medicul poate recomanda, în funcție de situație, verificarea colesterolului, glicemiei, funcției renale și a altor indicatori care contribuie la evaluarea riscului cardiovascular.

Tensiunea arterială nu trebuie judecată după o singură cifră sau după vârstă. Importantă este evoluția valorilor în timp și interpretarea lor în contextul stării generale de sănătate. O monitorizare regulată și un consult medical atunci când valorile rămân crescute pot contribui la depistarea precoce a hipertensiunii și la prevenirea unor complicații cardiovasculare serioase.

Sursă foto –  YuriArcursPeopleimages / Envato