Organul misterios din corp care ar asigura longevitatea și ar putea acționa împotriva cancerului. I se mai spune și „sediul sufletului” sau „cimitirul de celule”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Timp de zeci de ani, un organ mic, situat în spatele sternului, a fost considerat aproape lipsit de importanță pentru sănătatea adulților: timusul. Multă vreme, medicina l-a tratat ca pe o structură relevantă doar în copilărie, fără un rol semnificativ mai târziu în viață. Noile cercetări schimbă însă radical această perspectivă.

De la organ „inutil” la piesă centrală a imunității

Istoric, timusul a fost înconjurat de interpretări contradictorii. În Antichitate, unii filosofi îl considerau sediul sufletului, în timp ce în secolul XX a fost descris de un laureat Nobel drept un simplu „cimitir de celule”. Abia în anii ’60 s-a înțeles că acest organ are un rol esențial în dezvoltarea sistemului imunitar.

Timusul funcționează ca un fel de „centru de instruire” pentru limfocitele T, celule-cheie care învață să recunoască agenții patogeni și, la fel de important, să nu atace propriul organism. Fără acest proces, echilibrul imun ar fi imposibil, iar riscul de boli autoimune ar crește dramatic. Totuși, după pubertate, timusul începe să se micșoreze și este treptat înlocuit de țesut adipos. Această involuție a dus la concluzia că organul devine irelevant odată cu înaintarea în vârstă, ipoteză care începe acum să fie contestată.

Recomandări

Un elev din Bacău s-a înecat cu mâncare la școală și a murit în pauză. Prima ambulanță…

Certificatul de handicap poate fi contestat. Pașii legali pe care mulți nu îi cunosc și care…

Ce s-a descoperit recent

Studii moderne sugerează că starea timusului ar putea influența sănătatea pe termen lung mult mai mult decât se credea. Cercetările coordonate de Hugo Aerts indică faptul că persoanele cu un timus mai „activ” sau mai bine conservat prezintă un risc mai scăzut de boli grave, inclusiv cancer pulmonar și afecțiuni cardiovasculare. Mai mult, aceste persoane par să răspundă mai bine la terapiile moderne împotriva cancerului, în special imunoterapia, care se bazează pe activarea sistemului imunitar.

Cu toate acestea, există încă incertitudini. Nu este clar dacă timusul este cauza directă a acestor beneficii sau doar un indicator al unei stări generale de sănătate mai bune.

Citește și: Ce este timectomia

Un studiu pornit din întâmplare

Un moment decisiv în reevaluarea rolului timusului a venit în urma unui studiu inițiat aproape accidental. Cercetarea, coordonată de David Scadden și realizată împreună cu studentul Kameron Kooshesh, a analizat evoluția pacienților cărora li s-a îndepărtat timusul.

Rezultatele au fost neașteptate: în anii următori intervenției, acești pacienți prezentau un risc de mortalitate de peste două ori mai mare comparativ cu persoane similare care nu suferiseră această procedură. În plus, probabilitatea de a dezvolta cancer era semnificativ crescută, iar riscul de boli autoimune era mai ridicat în absența timusului.

Aceste concluzii au atras atenția comunității științifice și au fost publicate într-o revistă medicală de prestigiu, marcând un punct de cotitură în înțelegerea acestui organ.

Un organ care îmbătrânește rapid, dar se poate regenera

Un aspect paradoxal al timusului este că, deși se degradează relativ devreme în viață, are o capacitate remarcabilă de regenerare. Cercetătoarea Paola Bonfanti subliniază că acest organ conține celule stem comparabile cu cele din piele, ceea ce sugerează un potențial neexploatat.

Această descoperire deschide direcții noi de cercetare, inclusiv posibilitatea de a „reîntineri” timusul sau chiar de a crea unul artificial în laborator. O astfel de abordare ar putea avea aplicații majore, de la îmbunătățirea răspunsului la vaccinuri până la creșterea eficienței tratamentelor oncologice.

Deși entuziasmul este justificat, există încă multe necunoscute. De ce timusul se degradează mai rapid la unele persoane decât la altele? Poate fi încetinit acest proces? Și, mai ales, cât de mult influențează direct acest organ longevitatea? Aceste întrebări rămân deschise, iar răspunsurile vor necesita studii pe termen lung și o abordare interdisciplinară.

Foto: shutterstock

Surse:

• https://www.nature.com/articles/s41586-026-10242-y
• https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa2302892