Diferenţe de vârstă între parteneri: cum să le gestionezi corect!

Deseori, întâlnim cupluri în care diferenţele de vârstă sunt semnificative şi deşi de cele mai multe ori bărbatul este cel care deţine supremaţia maturităţii, nu sunt deloc rare cazurile în care partenera este mai mare. Încă o dată reiterez faptul că orice relaţie este în primul rând răspunsul nevoilor partenerilor. Dar înainte de a continua această idee aş vrea să ne punem o întrebare: ce înseamnă diferenţe mari de vârstă?
  • Publicat:
Diferenţe de vârstă între parteneri: cum să le gestionezi corect!

Deseori, întâlnim cupluri în care diferenţele de vârstă sunt semnificative şi deşi de cele mai multe ori bărbatul este cel care deţine supremaţia maturităţii, nu sunt deloc rare cazurile în care partenera este mai mare.

Încă o dată reiterez faptul că orice relaţie este în primul rând răspunsul nevoilor partenerilor. Dar înainte de a continua această idee aş vrea să ne punem o întrebare: ce înseamnă diferenţe mari de vârstă?

Din punctul meu de vedere, diferenţa mare de vârstă dintre parteneri se referă la acele situaţii în care unul dintre parteneri ar putea fi, biologic vorbind, părintele celuilalt. Dincolo de dezbateriile acide de salon care sancţionează orice deviere de la normă, aşadar dincolo de bine sau rău, este important să înţelegem ce anume stă la baza acestor alegeri.

Diferenţele mari de vârstă nu sunt neapărat o contraindicaţie pentru formarea unui cuplu sau familii. Dar este foarte important ca partenerii să înţeleagă ce nevoi individuale i-au mânat spre alegerile respective. Dacă spunem ”doar iubirea” nu minţim neapărat, dar putem eluda cauze care,  înţelese, nu vor fi o piedică ci mai degrabă un liant pentru viitorul relaţiei respective.

De altfel, acest tip de privire introspectivă asupra nevoilor noastre şi ale celuilalt sunt recomandabile în toate relaţiile, indiferent de ”vârsta” acesteia. Şi care ar putea fi nevoile? Păi nevoia de securitate, de îngrijire, nevoia de a împărtăşi sau de a prezerva, nevoia de a procrea, nevoia de intimitate, nevoia de a ne repara pe noi sau ceilalţi… etc.

Nevoile nu exclud prezenţa iubirii, dimpotrivă, am putea spune că iubirea îşi circumscrie toate aceste nevoi, le sublimează şi le amalgamează pentru a permite minţii noastre să aşeze într-un singur semn, cuvânt, concept, ideea de cuplu, acea moleculă a umanităţii care stă probabil la baza existenţei noastre ca fiinţe sociale.  

Diferenţele mari de vârstă

Nu voi trece în revistă nenumăratele motive care fac ca un bărbat mai mare cu douăzeci de ani decât partenera să decidă că doreşte să-şi petreacă restul vieţii împreună, să construiască o familie, etc. Nu este treaba noastră şi ar semăna cu uitatul pe gaura cheii, dar putem să conturăm câteva dificultăţi sau asperităţi ce ar putea apărea cu trecerea timpului şi mai ales cu trecerea senzaţiei euforice specifice oricărui început.

Cei doi aparţin unor generaţii diferite, practic au trăit în culturi uneori dramatic diferite. O copilă de liceu spunea, zilele trecute, că nu-i poate înţelege pe cei din clasele a V-a – VI-a .. că sunt total diferiţi, că nu mai e ”ca pe vremea noastră”. Sigur că zâmbim dar oamenii se simt ameninţaţi de tot ceea ce este diferit şi necunoscut.

Traduc aceste diferenţe, cumva atavic, ca fiind periculoase. Norma ne dă siguranţă iar devierea de la normă, frisoane pe şira spinării. În cazul unui cuplu precum cel descris mai sus este imperios necesar ca partenerii să fie suficient de flexibili şi toleranţi cu privire la norma şi cultura specifică generaţiei din care provine celălalt. Să zicem că tânăra doamnă ascultă încă trupa Paraziţii dar partenerului său nu-i spun nimic, aude doar limbajul licenţios şi nu poate intra în atmosfera şi cultura care a generat hip-hopul.

Este doar un exemplu minor, lucrurile în viaţa de cuplu sunt cu mult mai complexe.  A tolera diferenţa cred că este prima necesitate. Apoi vor sau nu copii? Cum se împacă vârstele lor cu creşterea unor copii care au nevoie de 20 de ani pentru a putea pleca de acasă? Dar dacă bărbatul respectiv mai are copii de vârste apropiate cu partenera? Care va fi dinamica acestei familii lărgite? Cum vor putea gestiona rivalităţile inerente, rănile trecute, sentimentele de tristeţe? Doar cu multă răbdare şi înţelepciune.

Este într-adevăr greu dar nu imposibil. Probabil că este nevoie ca fiecare partener să facă un pas spre celalată generaţie, în sus sau în jos, astfel încât să existe un spaţiu comun în care să se poată întâlni. Ca în toate relaţiile, trebuie să existe un schimb satifăcător pentru ambii participanţi şi tot ca în toate celelalte relaţii, este nevoie de admiraţie, respect şi toleranţă. Ajungem la toate acestea doar când ne putem admira, respecta şi tolera pe noi înşine, în cea mai profundă intimitate a noastră.

Autor: Petruţa Gheorghe

Urmărește CSID.ro pe Google News
Recomandare video
Tratamentul personalizat în cancerul de sân