Sindromul picioarelor neliniştite

Ce este sindromul picioarelor neliniştite

Sindromul picioarelor neliniştite este o condiţie în care o persoană simte un disconfort accentuat la nivelul picioarelor, mai ales seara când se întinde, stă aşezat sau în poziţie culcată în pat. Senzaţiile neplăcute de la nivelul picioarelor sunt descrise ca senzaţie de târâre, furnicătură, tragere sau durere. Aceste senzaţii fac persoana să se ridice şi să se mişte. Când persoana se mişcă senzaţiile neplăcute dispar temporar. Aceste senzaţii apar de obicei în zona gambei, dar pot apărea oriunde începând de la coapsă şi până la gleznă. Poate fi afectat unul sau ambele picioare.

Unele persoane resimt aceleaşi senzaţii şi la nivelul braţelor. Unele persoane nu prezintă o senzaţie clară, ci doar simt nevoia să se mişte. Tulburările de somn sunt frecvente la pacienţii cu sindromul picioarelor neliniştite datorită dificultăţilor de a adormi pe care le determină acest sindrom. Oboseala excesivă din timpul zilei poate fi o problemă semnificativă pentru aceşti pacienţi.

Sindromul picioarelor neliniştite poate apărea la orice vârstă, chiar şi în copilărie şi de obicei se agravează odată cu înaintarea în vârstă. Mulţi adulţi care au sindromul picioarelor neliniştite îşi amintesc că părinţii le masau picioarele pentru a-i ajuta să adoarmă.

Anumite schimbări ale stilului de viaţă şi îngrijiri simple pot ajuta pacienţii cu acest sindrom. De asemenea, medicamentele pot ajuta multe persoane cu sindromul picioarelor neliniştite.

Senzaţiile descrise în mod frecvent sunt:
• Târâre;
• Tragere;
• Trepidaţie;
• Mâncărime;
• Durere;
• Roadere;
• Arsură.

Persoanele afectate nu descriu senzaţiile ca pe o crampă musculară sau amorţeală. Totuşi, ei descriu constant dorinţa de a-şi mişca picioarele.

În mod caracteristic, simptomele variază ca severitate şi uneori simptomele dispar pentru o perioadă de timp.

Caracteristicile frecvente ale semnelor şi simptomelor includ:
Instalarea în timpul repausului – senzaţiile apar de obicei după ce persoana afectată stă aşezată sau culcată o perioadă mai lungă de timp, aşa cum se întâmplă în maşină, avion sau la teatru.
Ameliorarea la mişcare – senzaţiile se ameliorează dacă persoana se ridică şi se mişcă. Sunt diferite metode de a combate senzaţiile: întinderea sau scuturarea picioarelor, frecarea sau masajul picioarelor, mersul ritmat, exerciţiile sau plimbatul. Această dorinţă care obligă la mişcare este cea care dă numele sindromului.
Agravarea simptomelor seara – simptomele sunt de obicei mai puţin supărătoare pe timpul zilei şi sunt resimţite în principal seara şi noaptea.
Spasme musculare pe timpul nopţii – sindromul picioarelor neliniştite poate fi asociat cu o altă condiţie denumită mioclonia nocturnă (sau tulburarea de mişcare periodică a membrelor). Aceasta determină flexia şi extensia involuntară a picioarelor în timpul somnului, fără ca persoana să fie conştientă de aceste mişcări. Sute de astfel de contracţii sau lovituri de picioare pot apărea pe parcursul nopţii. Dacă persoana are o formă avansată a acestei afecţiuni, aceste lovituri de picioare pot apărea şi când este trează. Tulburarea de mişcare periodică a membrelor este frecventă la adulţii în vârstă chiar şi în lipsa sindromului picioarelor neliniştite şi nu întrerup întotdeauna somnul. Mai mult de 4 din 5 persoane cu sindromul picioarelor neliniştite prezintă şi mioclonie nocturnă.

Cauze posibile pentru sindromul picioarelor neliniştite

În multe cazuri nu există o cauză identificabilă a sindromului picioarelor neliniştite. Cercetătorii suspectează că această condiţie se datorează dezechilibrului dopaminei care se găseşte la nivelul creierului. Aceasta trimite mesaje pentru a controla mişcările muşchilor.
Ereditatea – acest sindrom apare la mai mulţi membrii ai aceleaşi familii în cel puţin jumătate din cazuri, mai ales atunci când sindromul a debutat la vârste mici. Cercetătorii au identificat anumite situsuri cromozomiale unde pot fi prezente gene ale acestui sindrom.
Sarcina sau modificările hormonale pot agrava temporar semnele şi simptomele sindromului picioarelor neliniştite. Unele femei prezintă sindromul picioarelor neliniştite pentru prima oară în timpul sarcinii, mai ales pe parcursul ultimului trimestru. Totuşi, la cele mai multe dintre aceste femei simptomele şi semnele dispar de obicei la scurt timp după naştere.
Condiţii asociate. De cele mai multe ori, sindromul picioarelor neliniştite nu este asociat cu o afecţiune subiacentă gravă. Cu toate acestea, acest sindrom însoţeşte alte afecţiuni cum ar fi:
• Neuropatia periferică – această distrugere a nervilor de la nivelul membrelor superioare şi inferioare se poate datorta unor afecţiuni cronice precum diabetul zaharat sau alcoolismul.
• Deficitul de b– chiar în lipsa anemiei, deficitul de fier poate determina apariţia sau poate agrava sindromul picioarelor neliniştite. Dacă o persoană a prezentat în antecedente sângerări gastrice sau intestinale, sângerări menstruale abundente sau a donat repetat sânge aceasta poate prezenta deficit de fier.
• Insuficienţa renală – şi în aceste caz poate exista deficit de fier, adesea fără anemie. Când rinichii nu mai funcţionează corespunzător, depozitele de fier din sânge pot scădea. Aceasta, alături de alte modificări biochimice de la nivelul sângelui pot cauza sau agrava sindromul picioarelor neliniştite.

Trebuie să mergi la doctor dacă:

Prezinţi simptome care pot indica sindromul picioarelor neliniştite.

CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. Informatia prezentata poate include inacurateti de ordin tehnic sau erori de tastat. Informatiile acestui site va sunt oferite cu buna credinta, din surse apreciate ca fiind de incredere.

Damian Raluca Oana
Totul a început pe la vârsta de 13 ani când m-am hotărât să devin medic şi nu orice fel de medic, ci neurochirurg. Am avut întotdeauna susţinerea părinţilor mei şi a surorii mele şi astfel am reuşit să iau examenul la facultatea de Medicină Generală în Bucureşti. Tatăl meu mi-a spus ...
citește mai mult
Vezi Semne și simptome în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Intervențiile ginecologice laparoscopice: „Sunt multe paciente care cer la câteva ore după să plece acasă, pentru că nici nu se simt operate”