Odată cu scurtarea zilelor și reducerea expunerii la soare, nivelul vitaminei D poate deveni o preocupare pentru multe persoane. Această vitamină este esențială pentru sănătatea oaselor, absorbția calciului și funcționarea normală a mușchilor, iar în sezonul rece organismul poate produce cantități mai mici prin piele. Totuși, asta nu înseamnă că toată lumea are nevoie de doze mari de suplimente sau de analize înainte de venirea iernii.
Recomandările depind de vârstă, alimentație, expunerea la soare, starea de sănătate și eventualii factori de risc pentru deficit. În România există un ghid al Ministerului Sănătății dedicat evaluării vitaminei D la adulți, iar recomandările internaționale subliniază importanța evitării testării și suplimentării excesive în cazul persoanelor sănătoase.
Vitamina D este produsă în piele sub acțiunea radiațiilor ultraviolete B (UVB) și poate fi obținută și din anumite alimente sau suplimente. În lunile de toamnă și iarnă, expunerea la radiațiile UVB este mai redusă în România, iar timpul petrecut în aer liber poate scădea.
Sursele alimentare includ peștele gras, gălbenușul de ou și unele produse fortificate cu vitamina D. Cu toate acestea, este dificil să obții cantități suficiente exclusiv din alimentație dacă dieta nu include frecvent astfel de produse.
Vitamina D contribuie la absorbția calciului și fosforului, la menținerea sănătății oaselor și dinților și la funcționarea normală a sistemului muscular. Un deficit important și prelungit poate afecta mineralizarea oaselor și poate favoriza apariția unor probleme precum osteomalacia la adulți.
Deși vitamina D este implicată în numeroase procese din organism, nu există dovezi suficiente pentru a considera că suplimentarea în doze mari previne automat infecțiile, bolile cardiovasculare sau alte afecțiuni la orice persoană sănătoasă.
Necesitatea suplimentării nu este aceeași pentru toată lumea. Unele persoane au un risc mai mare de deficit și pot beneficia de recomandări individualizate.
Printre categoriile care merită o atenție deosebită se numără:
În cazul copiilor, al femeilor însărcinate și al persoanelor cu anumite boli cronice, recomandările pot fi diferite de cele pentru adulții sănătoși. De aceea, este important ca doza și durata administrării să fie stabilite în funcție de vârstă și de contextul medical.
Ghidul Ministerului Sănătății din România din 2019 recomandă suplimentarea în sezonul rece și pentru adulții sănătoși, fără testare prealabilă de rutină, în timp ce ghidul Endocrine Society din 2024 nu recomandă suplimente peste aportul zilnic de referință pentru adulții sănătoși sub 75 de ani, în absența unor indicații specifice. Diferența dintre recomandări arată de ce este important să fie luate în considerare ghidul aplicabil, factorii individuali de risc și sfatul medicului, nu doar anotimpul.
Analiza utilizată în mod obișnuit pentru evaluarea rezervelor de vitamina D se numește 25-hidroxivitamina D, prescurtat 25(OH)D. Aceasta măsoară forma principală de vitamina D care circulă în sânge și reflectă aportul provenit atât din alimentație și suplimente, cât și din producția cutanată.
Testarea poate fi indicată atunci când există factori de risc pentru deficit, semne ale unor afecțiuni osoase, anumite boli care afectează absorbția sau metabolismul vitaminei D ori alte motive medicale pentru care rezultatul ar putea schimba conduita terapeutică.
În schimb, ghidul Endocrine Society din 2024 recomandă împotriva testării de rutină a adulților sănătoși care nu au indicații medicale specifice. Nu există dovezi suficiente că verificarea periodică a nivelului vitaminei D în întreaga populație sănătoasă îmbunătățește rezultatele privind sănătatea.
Așadar, faptul că intrăm în sezonul rece nu reprezintă, în sine, un motiv obligatoriu pentru efectuarea analizei. Medicul poate decide dacă testarea este justificată în funcție de istoricul medical, simptome și factorii de risc.
Oboseala, slăbiciunea și durerile musculare sunt simptome care pot apărea în numeroase situații. Uneori, ele pot fi asociate cu un deficit de vitamina D, însă nu sunt specifice și nu permit stabilirea diagnosticului fără evaluare medicală.
Dacă te simți obosit în mod constant, ai dureri osoase, slăbiciune musculară sau observi alte schimbări persistente, este important să nu presupui automat că ai nevoie de vitamina D.
Oboseala poate avea legătură cu lipsa somnului, stresul, anemia, afecțiunile tiroidiene, unele medicamente sau alte probleme de sănătate. În funcție de simptome, medicul poate recomanda analize specifice, inclusiv măsurarea vitaminei D atunci când există motive pentru aceasta.
Nu există o doză unică potrivită pentru toate persoanele. Necesarul zilnic depinde de vârstă, iar recomandările pentru prevenirea deficitului diferă de dozele folosite pentru tratarea unei carențe deja confirmate.
Ca reper general, aportul zilnic recomandat de Institute of Medicine din Statele Unite este de 600 UI (15 micrograme) pentru adulții cu vârste între 19 și 70 de ani și de 800 UI (20 de micrograme) după 70 de ani. Aceste valori reprezintă aportul total recomandat și nu trebuie confundate cu o schemă individuală de tratament.
Ghidul românesc privind evaluarea vitaminei D la adulți menționează suplimentarea cu 600–1.000 UI pe zi în sezonul rece pentru adulții sănătoși, în timp ce recomandările Endocrine Society din 2024 descurajează administrarea empirică a unor cantități suplimentare peste aportul de referință la majoritatea adulților sănătoși sub 75 de ani.
În cazul unui deficit confirmat, medicul poate recomanda o doză diferită și o anumită durată a tratamentului. Nu este indicat să începi singur o schemă cu doze mari și nici să combini mai multe suplimente fără să verifici cantitatea totală de vitamina D administrată.
Vitamina D este liposolubilă, ceea ce înseamnă că poate fi stocată în organism. Administrarea excesivă, în special prin suplimente, poate determina acumularea unei cantități prea mari și poate duce la creșterea nivelului calciului din sânge.
Toxicitatea vitaminei D poate provoca greață, vărsături, slăbiciune, sete excesivă, urinare frecventă și probleme renale. Riscul este asociat în principal cu aportul excesiv din suplimente, nu cu expunerea obișnuită la soare.
Mai mult, creșterea dozei nu înseamnă automat beneficii suplimentare. Pentru majoritatea adulților sănătoși, dovezile nu susțin utilizarea unor doze mari cu scopul de a preveni o gamă largă de boli.
Dacă urmezi deja un tratament pentru deficit de vitamina D, respectă indicațiile medicului privind doza, durata administrării și necesitatea repetării analizelor.
Pe lângă suplimentele recomandate atunci când sunt necesare, alimentația poate contribui la aportul de vitamina D. Peștele gras, precum somonul, sardinele și macroul, gălbenușul de ou și alimentele fortificate sunt câteva dintre sursele disponibile.
Petrecerea timpului în aer liber este benefică pentru sănătate, însă expunerea la soare trebuie să țină cont de protecția pielii. Nu este recomandat să renunți la protecția solară sau să te expui excesiv în încercarea de a crește nivelul vitaminei D.
În final, cea mai potrivită strategie pentru toamnă și iarnă nu este administrarea preventivă a unor doze mari pentru toată lumea. Este important să cunoști factorii care cresc riscul de deficit, să ai o alimentație variată și să discuți cu medicul despre suplimentare sau analize atunci când există o indicație reală.
Foto: Shutterstock