Mulți dintre noi am crescut cu îndemnuri precum „papă tot din farfurie” și „dacă e mai măricel e sănătos”, iar mentalitatea aceasta a făcut ca un copil cu obraji rotunzi, o greutate peste medie și mese consistente să pară, la prima vedere, bine hrănit. Dar aspectul fizic și numărul kilogramelor nu sunt suficiente pentru a arăta că organismul primește toți nutrienții de care are nevoie pentru a crește și dezvolta.
Un copil poate să fie supraponderal și, în același timp, să aibă carențe de fier, vitamina D, calciu, vitamina B12, zinc, proteine sau fibre. Specialiștii numesc acest fenomen „dubla povară a malnutriției”, adică situația în care diferite forme de malnutriție pot coexista chiar la aceeași persoană.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, mai mult de 390 de milioane de copii și adolescenți cu vârste între 5 și 19 ani erau supraponderali în 2022. În aceeași perioadă, proporția copiilor și adolescenților din această categorie de vârstă care trăiau cu suprapondere sau obezitate ajunsese la 20%, față de 8% în 1990.
Citește și: Obezitatea infantilă: cauze, soluții și program nutrițional structurat
Un meniu care are la bază în mare parte produse de patiserie, biscuiți, chips-uri, băuturi care conțin zahăr, fast-food și alte alimente ultraprocesate pot oferi energie, dar cantități infime de anumite vitamine, minerale, fibre sau proteine în comparație cu o alimentație pe bază de leguminoase, legume, fructe, cereale integrale, ouă, lactate sau alternative adecvate, carne, pește, nuci și semințe care pot asigura o gamă largă de nutrienți, chiar dacă aportul caloric nu este neapărat mare.
Așadar, un copil supraponderal și un copil bine hrănit nu sunt neapărat unul și același lucru. Cu alte cuvine, cântarul măsoară doar masa corporală, nu și calitatea alimentației.
Atunci când alimentația copilului este dezechilibrată și este și supraponderal, vorbim de un aport insuficient de nutrienți importanți pentru dezvoltare. Printre aceștia se numără:
Nu înseamnă că fiecare copil supraponderal se confruntă automat cu aceste carențe, dar situația trebuie evaluată individual, în funcție de alimentație, dezvoltare, stil de viață și, atunci când este necesar, prin investigații recomandate de medic.
Cantitatea de mâncare nu garantează diversitatea nutrițională, chiar dacă cel mic mănâncă des, are porții mari și nu pare să aibă probleme cu apetitul. Aportul caloric excesiv poate favoriza acumularea de țesut adipos, dar nu înseamnă că organismul primește automat cantitățile necesare de vitamine și minerale.
Semne precum oboseala persistentă, dificultățile de concentrare, îmbolnăvirile frecvente sau alte modificări neobișnuite, merită discutate cu medicul, nu pentru că ar indica automat o carență, însă nu trebuie atribuite exclusiv excesului ponderal fără o evaluare corespunzătoare.
În perioada de creștere organismul are nevoie de energie și nutrienți pentru dezvoltarea oaselor, mușchilor, creierului și sistemului imunitar. Restricția alimentară poate duce la un aport slab de nutrienți, iar accentul ar trebui pui pe calitatea alimentației și formarea unor obiceiuri sănătoase, nu doar pe reducerea unei cifre pe cântar.
Din meniul copilului nu ar trebui să lipsească:
Așadar, un părinte nu ar trebui să se întrebe dacă cel mic „mănâncă prea mult”, ci „ce primește, de fapt, din ceea ce mănâncă?”.
Foto: shutterstock