Proteinele au devenit în ultimii ani adevărate vedete ale alimentației. Nu mai vorbim doar despre carne, ouă, pește sau lactate. Pe rafturile magazinelor găsim batoane proteice, iaurturi cu extra-proteine, cereale îmbogățite și shake-uri, iar mesajul transmis este aproape întotdeauna același: cu cât mănânci mai multe proteine, cu atât mai bine.
O amplă analiză științifică publicată în 2026 pune însă sub semnul întrebării această idee. Cercetătorii Bailey A. Knopf și Dudley W. Lamming, de la University of Wisconsin-Madison, au trecut în revistă peste 350 de studii despre proteine, aminoacizi, metabolism și îmbătrânire.
Concluzia nu este că proteinele ar fi nocive. Ele sunt indispensabile organismului. Cercetările sugerează însă că, mai ales pentru persoanele sedentare, mai multe proteine nu înseamnă automat o sănătate mai bună.
Analiza a inclus cercetări efectuate pe organisme foarte diferite, de la drojdii și musculițe de oțet până la rozătoare și oameni.
O mare parte dintre dovezile privind longevitatea provin din experimente pe animale, ceea ce este important de precizat înainte de a extrapola rezultatele la oameni.
În studiile pe animale, restricționarea proteinelor a fost asociată cu prelungirea duratei de viață și îmbunătățirea sănătății metabolice, chiar și atunci când numărul total de calorii nu era neapărat redus.
La oameni, cercetările analizate au identificat, de asemenea, efecte metabolice interesante ale unui aport proteic mai redus, inclusiv asupra insulinei și hemoglobinei glicozilate.
Asta nu înseamnă că reducerea proteinelor îi face automat pe oameni să trăiască mai mult. Cercetătorii spun clar că sunt necesare mai multe studii pentru a stabili cantitatea optimă de proteine pentru longevitatea umană.
Unul dintre mecanismele analizate este legat de hormonul FGF21 – fibroblast growth factor 21.
Atunci când aportul de proteine sau al anumitor aminoacizi este redus, organismul poate crește producția de FGF21. Acesta participă la adaptarea organismului la restricția proteică și influențează metabolismul energetic.
Restricția proteinelor poate influența mai multe mecanisme biologice asociate cu procesul de îmbătrânire, printre care modul în care celulele detectează nutrienții, funcția mitocondrială și senescența celulară.
Cu alte cuvinte, proteinele nu sunt utilizate exclusiv pentru construirea mușchilor. Cantitatea și tipul aminoacizilor consumați transmit organismului diferite semnale metabolice.
Analiza arată că nu este importantă doar cantitatea totală de proteine. Cercetătorii au acordat o atenție deosebită unor aminoacizi precum metionina, izoleucina și valina.
Experimentele sugerează că reducerea anumitor aminoacizi poate reproduce o parte dintre efectele metabolice observate atunci când este diminuat aportul total de proteine.
Descoperirea ridică o întrebare interesantă: pentru sănătatea metabolică și îmbătrânire ar putea conta nu numai câtă proteină mâncăm, ci și din ce alimente provine și ce aminoacizi conține.
Deocamdată, însă, cercetătorii nu recomandă oamenilor să înceapă să elimine anumiți aminoacizi din alimentație. Rezultatele trebuie aprofundate prin studii suplimentare.
Aceasta este una dintre cele mai importante nuanțe ale analizei.
Dudley Lamming subliniază că beneficiile proteinelor pentru dezvoltarea și menținerea masei musculare, în special în asociere cu exercițiile fizice, sunt bine stabilite.
O persoană care se antrenează intens are alte necesități decât cineva care își petrece cea mai mare parte a zilei pe scaun.
Pentru cei activi, un aport proteic mai mare poate contribui la refacerea și dezvoltarea musculară. Problema apare atunci când ideea „mai multe proteine sunt întotdeauna mai bune” este aplicată tuturor.
O persoană sedentară care obține deja suficiente proteine din carne, ouă, pește, lactate, leguminoase și alte alimente nu are neapărat nevoie să adauge zilnic batoane, shake-uri și produse îmbogățite cu proteine.
Din acest motiv, cercetătorii consideră că recomandările ar trebui adaptate inclusiv nivelului de activitate fizică.
Valoarea de referință folosită în mod obișnuit pentru un adult sănătos este de aproximativ 0,8 grame de proteine pentru fiecare kilogram de greutate corporală pe zi.
Pentru o persoană de 70 de kilograme, asta înseamnă aproximativ 56 de grame. Necesarul poate însă varia considerabil.
Persoanele foarte active pot avea nevoie de mai multe proteine. Și adulții în vârstă pot beneficia în anumite situații de un aport mai mare, în special pentru menținerea masei musculare.
Există și categorii pentru care restricționarea proteinelor fără recomandarea unui specialist poate fi nepotrivită. Autorii analizei menționează copiii aflați în creștere, femeile însărcinate, persoanele aflate în deficit caloric și cele care se recuperează după traumatisme sau leziuni.
Analiza celor peste 350 de studii nu spune că trebuie să renunțăm la proteine și nici că dietele bogate în proteine provoacă automat boli.
Proteinele sunt indispensabile pentru mușchi și alte țesuturi și sunt implicate în producerea enzimelor, hormonilor și a numeroase molecule de care organismul are nevoie.
Ceea ce cercetătorii pun sub semnul întrebării este obsesia pentru suplimentarea proteinelor indiferent de necesarul individual.
Dacă alimentația furnizează deja suficiente proteine, adăugarea unui shake sau a unui baton proteic nu aduce automat beneficii suplimentare.
Iar cercetările privind metabolismul și îmbătrânirea sugerează ceva și mai interesant: în anumite contexte, un aport proteic mai moderat ar putea avea avantaje metabolice.
Concluzia nu este, așadar, că proteinele sunt bune sau rele. Necesarul depinde de vârstă, greutate, activitate fizică, starea de sănătate și obiectivele fiecărei persoane. Pentru un adult sedentar care consumă deja suficiente proteine, „mai mult” nu înseamnă neapărat „mai sănătos”.
Sursă foto: Shutterstock