Injecțiile intravitreene: când sunt indicate și cum se desfășoară procedura, pas cu pas

Injecțiile intravitreene constau în administrarea unei substanțe medicamentoase direct în interiorul ochiului pentru a trata anumite afecțiuni retiniene. Administrarea intravitreană de medicamente este, la ora actuală, în oftalmologie, standardul de aur în tratamentul multor afecțiuni ale retinei.

Substanțele medicamentoase care se pot injecta sunt:

• Agenți anti-VEGF (anti-factor de creștere endotelial vascular)
• Antiinflamatoarele steroidiene
• Antibiotice, antivirale și antifungice

Recomandări

Dr. Adriana Stănilă: cum se operează cataracta fără durere

Efectele poluării asupra ochilor. Ce este „ochiul urban”, sindromul care afectează oamenii din orașele cu grad…

Injecțiile intravitreene cu agenți anti-VEGF

Agenții anti-VEGF sunt inhibitori ai factorului de creștere endotelial vascular și au rolul de a opri creșterea vaselor de sânge anormale, adică a neo-vaselor, prin blocarea efectelor semnalelor de creștere pe care organismul le transmite pentru a genera noi vase de sânge.

Terapia cu agenții anti-VGF se recomandă în următoarele afecțiuni:

• Degenerescența maculară legată de vârstă, forma umedă
• Retinopatia diabetică proliferativă sau maculopatia diabetică
• Ocluzia de venă centrală a retinei sau de ram venos
• Glaucomul neovascular
• Neovascularizația coroidiană din miopie
• Uveite
• Edemul macular post-chirurgical

Alte tipuri de injecții intravitreene și beneficii

Steroizii intravitreali sunt utilizați în cazul unor ochi cu retinopatie diabetică, ocluzie venoasă retiniană și uveită.

Medicamentele anti-VEGF și steroizii ajută la reducerea scurgerilor de lichid asociate cu aceste afecțiuni.

Antibioticele, medicamentele antimicotice și antivirale sunt, de asemenea, utilizate pentru a trata pacienții cu infecții în ochi, cum ar fi endoftalmita și retinita.

În uveită, care este o inflamație a straturilor uveale ale ochiului, se pot recomanda mai multe tipuri de injecții. Pentru uveitele infecțioase, pe lângă injecțiile intravitreene cu antiinflamator steroidian de tipul triamcinolonului, se pot administra și injecții cu antibiotice.

În anumite afecțiuni, de exemplu, în cazul ocluziei de venă centrală a retinei, se recomandă efectuarea unor injecții combinate care conțin un agent anti-VEGF și un antiinflamator steroidian.

Beneficiile injecțiilor intravitreale depind de patologia oculară tratată, dar includ de obicei îmbunătățirea vederii sau prevenția agravării afecțiunii.

În cazul unei infecții, beneficiul constă, de asemenea, în administrarea directă a antibioticului/antifungicului în ochi, aproape de centrul infecției.

Cum se efectuează injecțiile intravitreene?

Injectarea propriu-zisă se face în sala de operații, sub anestezie topică (cu picături), respectând regulile de asepsie.

Pacientul este rugat să privească în jos. Se marchează locul injecției în funcție de prezența sau de absența unui implant cristalinian. Cu un ac fin se intră perpendicular pe suprafața ochiului direct în cavitatea vitreană, unde se injectează, într-o doză foarte mică, dar eficientă, substanța medicamentoasă.

După scoaterea acului se tamponează locul injectării cu un bețișor cu betadină.

Pacientul va purta un pansament steril, transparent sau opac, pentru o zi. Ulterior, va primi o rețetă cu picături cu antibiotic și antiinflamator pentru următoarele 5 zile.

Următoarea injecție se poate realiza la interval de aproximativ o lună. În funcție de patologie, se pot recomanda 1, 3 sau 5 injecții consecutive la distanță de 4-6 săptămâni.

La o lună de la ultima injecție, se va face un OCT ocular de control, se va scana și analiza aspectul fundului de ochi, pentru a verifica dacă simptomatologia s-a remis și pentru a decide conduita terapeutică ulterioară.

Dacă sunt detectate modificări intra sau sub-retiniene de lichid ori hemoragii, la următoarele vizite sau dacă sesizează pacientul modificarea acuității vizuale, se poate decide reluarea unei noi serii de injecții intraoculare.

Posibile efecte și recomandări după injecțiile oculare

În majoritatea cazurilor nu există restricții imediat după administrarea injecției, cu excepția necesității de a evita posibila contaminare a ochiului în ziua tratamentului. Totuși, este esențial ca pacientul să se adreseze medicului oftalmolog în cazul în care apar semne sau simptome de complicații, precum:

• Durere sau disconfort la nivelul ochilor
• Sensibilitate crescută la lumină
• Afectarea acuității vizuale
• Senzație de corp străin în ochi

Pentru unele situații, specialistul îi poate recomanda pacientului să folosească lacrimi artificiale, pentru ameliorarea simptomelor de uscăciune și iritare a suprafeței.