„Am găsit un nodul la sân.” Chirurgul explică fibroadenomul, nodulul care sperie cele mai multe femei tinere și care nu este cancer

Ai descoperit un nodul la sân? Află ce sunt fibroadenoamele și celelalte tumori benigne mamare, cum se diagnostichează și când este necesară intervenția chirurgicală.
„Am găsit un nodul la sân.” Chirurgul explică fibroadenomul, nodulul care sperie cele mai multe femei tinere și care nu este cancer

Există o frază care oprește timpul în loc: „Am găsit ceva la sân”, iar în cabinetul de chirurgie o aud aproape zilnic, de la fete de nouăsprezece ani și de la femei de patruzeci. Și aproape zilnic am privilegiul să răspund cu o veste bună: cei mai mulți noduli din sân nu sunt cancer. Cel mai des, mai ales la femeile tinere, sunt fibroadenoame. Despre ele și despre celelalte tumori benigne ale sânului vreau să vorbim astăzi, fără panică, dar și fără nepăsare.

Pe scurt, pentru cine are doar un minut

  • Cei mai mulți noduli descoperiți la femeile tinere sunt benigni. Cel mai frecvent dintre ei este fibroadenomul.
  • Orice nodul nou se verifică. Dar se verifică cu speranță, nu cu groază.
  • Diagnosticul sigur vine din trei pași: examenul medicului, ecografia sau mamografia și, la nevoie, o biopsie cu ac.
  • Multe fibroadenoame nu trebuie operate. Aproape jumătate se micșorează sau dispar singure în cinci ani.
  • Un fibroadenom nu „se transformă” în cancer. Controalele recomandate pentru vârsta dumneavoastră rămân însă valabile.

Cuvântul pe care nu-l spunem

La o femeie sub 35 de ani, un nodul nou descoperit în sân este, în marea majoritate a cazurilor, benign, însă asta nu înseamnă că nu trebuie verificat. Dar înseamnă că verificarea se face cu speranță, nu cu groază.

Tumorile benigne ale sânului sunt o familie mare și pestriță: chisturi, fibroadenoame, papiloame, lipoame, zone de necroză grăsoasă; care au un lucru în comun: nu invadează țesuturile din jur și nu pleacă în alte organe, așa cum face cancerul. Cap de listă la femeile tinere este fibroadenomul, cea mai frecventă tumoră solidă a sânului între adolescență și 35 de ani. Se estimează că aproximativ una din zece femei va avea, la un moment dat, cel puțin un fibroadenom1.

Ce este, de fapt, un fibroadenom?

Sânul este construit din două materiale: glande care produc laptele și țesut de susținere care le ține laolaltă. Fibroadenomul este o mică „insulă” în care ambele cresc puțin peste măsură, strânse într-un ghem bine delimitat. Numele spune exact asta: fibro, de la țesutul de susținere, și adenom, de la glandă.

La palpare are o personalitate inconfundabilă: este rotund sau ovalar, neted, elastic și, mai ales, mobil: alunecă sub degete și pare să fugă când încercați să-l prindeți. De aici porecla pe care o folosesc chirurgii de generații: „șoarecele sânului”. De obicei nu doare și măsoară între un centimetru și trei.

Fibroadenomul ascultă de hormoni, drept urmare poate crește în adolescență, în sarcină sau în alăptare, poate deveni ușor sensibil înaintea menstruației și, de regulă, se micșorează după menopauză, când rămâne adesea doar o mică cicatrice calcificată, vizibilă la mamografie. La unele femei apar mai multe, în același sân sau în ambii.

Alunul, nuca și un nume care a speriat un secol

Povestea fibroadenomului începe la Londra, în 1829, în mâinile celui mai celebru chirurg al Angliei: Sir Astley Cooper, care opera fără anestezie și diagnostica fără microscop. Avea doar ochii, degetele și o răbdare de ceasornicar. În acel an, a publicat un atlas al bolilor sânului, cu planșe colorate de mână. Acolo a descris o umflătură care apare la femeile foarte tinere, extrem de mobilă, cât o alună sau cât o nucă. Despre ea a scris ceva ce astăzi pare simplu, dar atunci era aproape curaj: că nu are caracter malign și că nu pune nicidecum viața în pericol2. Cooper descrisese fibroadenomul aproape perfect, cu două secole în urmă, doar palpând.

Nouă ani mai târziu, la Berlin, marele anatomist Johannes Müller a descris o rudă mai rară și mai mare a fibroadenomului. Pe secțiune, tumora arăta ca o carte cu foile răsfirate. Müller i-a dat un nume pe măsură: cystosarcoma phyllodes, adică tumoră cărnoasă, cu chisturi, în formă de frunze. Pe vremea lui, „sarcoma” însemna doar „cărnos”, însă cuvintele însă îmbătrânesc altfel decât oamenii, așa că, în timp, „sarcom” a ajuns să însemne un cancer.

Și astfel s-a petrecut una dintre cele mai lungi neînțelegeri din istoria medicinei. O tumoră care, în cele mai multe cazuri, este benignă a purtat, timp de peste un secol și jumătate, un nume care îngheța sângele oricărei paciente care își citea buletinul. Abia la începutul anilor 2000, Organizația Mondială a Sănătății a pus capăt acestei nedreptăți lingvistice și a impus numele de tumoră filodă5,6 (Phyllodes).

Am ales să vă spun această poveste pentru că morala ei a rămas neschimbată: în medicină, cuvintele vindecă sau rănesc la fel de sigur ca instrumentele. Un diagnostic precis, pus pe țesut, la microscop, ne ferește de două pericole deodată: de panica inutilă și de liniștea înșelătoare.

În fața unui nodul, cel mai prețios lucru pe care medicina vi-l poate oferi nu este un bisturiu. Este un nume corect.

Cum aflăm adevărul: trei verificări care trebuie să spună același lucru

Medicina sânului se sprijină pe o regulă de o simplitate aproape biblică, numită evaluarea triplă7. Un nodul este considerat lămurit doar atunci când trei martori independenți depun aceeași mărturie:

  1. Mâinile medicului. O discuție atentă, ceea ce noi numim anamneză,  și examinarea ambilor sâni și a ambelor axile.
  2. Imaginea. La femeile tinere, primul martor este ecografia, pentru că sânul tânăr este dens, iar mamografia vede prin el ca printr-o ceață. Ghidurile americane o recomandă ca primă investigație sub 30 de ani, iar cele britanice sub 40 de ani7,8. Odată cu vârsta, li se alătură mamografia cu sau fără tomosinteză.
  3. Microscopul. Dacă este nevoie, o biopsie cu ac gros, sub anestezie locală și ghidată ecografic, aduce câteva fragmente fine de țesut pe care medicul anatomopatolog le citește la microscop, celulă cu celulă.

Când cei trei martori spun același lucru, putem avea încredere. Când unul dintre ei spune altceva, căutăm mai departe.

Și pentru că este poate cea mai veche teamă din cabinetul de chirurgie, o spun răspicat: biopsia nu „împrăștie” și nu „stârnește” nimic, ea doar transformă o bănuială într-o certitudine.

Lecția cea mai grea a unui chirurg: să nu opereze

Există o lecție pe care orice chirurg o învață târziu și cu greutate: uneori, cel mai bun gest al mâinii este să rămână nemișcată.

Un fibroadenom simplu, confirmat, care nu deranjează, poate fi urmărit liniștit, cu control și ecografie. Iar timpul lucrează adesea în favoarea noastră pentru că studiile care au urmărit astfel de paciente cinci ani au arătat că aproape jumătate dintre fibroadenoame s-au micșorat sau au dispărut de la sine11,12.

Îl îndepărtăm atunci când:

  • este mare, de regulă peste 2-3 centimetri, sau crește vizibil între controale;
  • doare, deformează sânul sau o deranjează pe pacientă;
  • biopsia nu este concludentă sau nu se potrivește cu imaginea ecografică;
  • există suspiciunea unei tumori filode (Phyllodes);
  • pacienta alege, după o discuție informată, să scape de el.

Operația clasică se face printr-o incizie mică, adesea la marginea areolei, acolo unde cicatricea se ascunde cel mai bine,iar pacienta pleacă acasă, de obicei, în aceeași zi. Pentru nodulii mai mici, unele centre oferă și excizia prin vacuum: un ac special, sub anestezie locală, extrage nodulul fragment cu fragment printr-o înțepătură de câțiva milimetri.

Un singur avertisment, pe care îl dau fiecărei paciente:după operație, în timp, pot apărea alte fibroadenoame. Nu înseamnă că operația a eșuat. Înseamnă doar că țesutul sânului are această înclinație.

Familia nodulilor cuminți

Fibroadenomul nu este singur, are o familie întreagă de rude benigne, pe care le întâlnim zilnic:

  • Chisturile sunt mici baloane pline cu lichid, frecvente între 35 și 50 de ani. Apar uneori peste noapte și pot fi dureroase. Ecografia le recunoaște ușor, iar dacă deranjează, se golesc printr-o simplă puncție.
  • Modificările fibrochistice, adică sânii „noduloși” și sensibili înaintea menstruației, nu sunt o boală. Sunt felul în care sânul răspunde la hormoni, lună de lună.
  • Papilomul intraductal este un mic nodul crescut în interiorul unui canal al laptelui. Se anunță adesea printr-o secreție cu sânge sau clară ca apa, dintr-un singur mamelon. Se investighează întotdeauna.
  • Necroza grăsoasă apare după o lovitură, o operație sau radioterapie. Este un mare imitator: la palpare și la imagistică poate semăna cu un cancer, de aceea uneori cere biopsie.
  • Lipomul este un ghem moale de grăsime, inofensiv.
  • Tumora filodă, ruda rară și grăbită a fibroadenomului, reprezintă sub 1% dintre tumorile sânului6. Crește de obicei mai repede și se operează întotdeauna, cu o margine de țesut sănătos în jur, pentru că poate reapărea local. Cele mai multe sunt benigne, iar o mică parte au forme la limită sau maligne5.

Marea întrebare: „Se poate transforma în cancer?”

Este prima întrebare pe care o aud după diagnostic, uneori înainte să termin fraza. Răspunsul cinstit are două părți.

Prima parte: transformarea propriu-zisă a unui fibroadenom în cancer este rară1, fibroadenomul nu este o etapă pe drumul spre cancer.

A doua parte privește sânul în întregime, pe termen lung. Cel mai cunoscut studiu pe această temă, publicat în New England Journal of Medicine în 1994, a urmărit timp de decenii peste 1.800 de femei operate pentru fibroadenom. Două treimi dintre ele aveau un fibroadenom simplu și nu aveau cancer de sân în familie, iar riscul lor nu a fost mai mare decât al celorlalte femei3. Riscul a crescut doar la cele cu fibroadenom complex, cu modificări proliferative în țesutul din jur sau cu istoric familial3.

Peste două decenii, cercetătorii de la Clinica Mayo au reluat întrebarea pe peste 2.000 de femei și au nuanțat concluzia, mai adică, fibroadenomul complex nu era el însuși vinovatul. Riscul venea din modificările țesutului din jurul lui4 și aceeași cohortă a arătat că, după orice biopsie benignă, contează în primul rând ce vede anatomopatologul în țesutul vecin, nu numele nodulului13.

Tradus în viața de zi cu zi: un fibroadenom simplu nu vă schimbă calendarul de screening. Dacă buletinul de biopsie descrie modificări proliferative sau atipii, ori dacă în familie există cazuri de cancer de sân, cereți medicului un plan de urmărire făcut pe măsura riscului dumneavoastră.

Trei mituri care ne țin treji noaptea

„Orice nodul benign se poate transforma oricând în cancer.” Nu. Un fibroadenom confirmat rămâne, în imensa majoritate a cazurilor, exact ce este: o tumoră benignă. Esențial este ca diagnosticul să fie sigur de la început.

„Dacă e benign, nu mai am de ce să merg la control.” Ba da. Un nodul benign nu vă face imună la alte boli ale sânului. Controalele recomandate pentru vârsta dumneavoastră rămân valabile, iar un nodul care se schimbă trebuie reevaluat.

„Cafeaua, sutienul cu armătură sau o lovitură fac noduli și cancer.” Nu există dovezi că sutienul sau cafeaua provoacă fibroadenoame ori cancer de sân. O lovitură poate lăsa în urmă o zonă de necroză grăsoasă, care este benignă, dar uneori trebuie verificată tocmai pentru că știe să imite.

Ce faceți dacă ați găsit un nodul

  • Nu intrați în panică, dar nici nu amânați luni de zile. Faceți o programare la ginecolog sau la un chirurg cu experiență în patologia sânului.
  • După menopauză, orice nodul nou se verifică fără întârziere.
  • Păstrați toate ecografiile, mamografiile și CD-urile. Pentru un nodul benign, cea mai valoroasă informație este comparația în timp. Un nodul neschimbat de doi ani spune o poveste liniștitoare.
  • Nu așteptați data controlului dacă apar semnele care cer grabă: pielea care se retrage sau capătă aspect de coajă de portocală, un mamelon care se trage înăuntru, o secreție cu sânge, un ganglion mărit în axilă sau un nodul care crește repede.

Trei întrebări bune de pus medicului: Este nevoie de biopsie sau îl putem urmări? Când revin la control și ce m-ar face să revin mai devreme?

Un nodul descoperit nu este o sentință. Este o întrebare. Iar în medicină, întrebările primesc cele mai bune răspunsuri atunci când sunt puse devreme.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru orice nodul sau modificare a sânului, adresați-vă medicului de familie sau unui medic specialist.

Bibliografie

  1. Greenberg R, Skornick Y, Kaplan O. Management of breast fibroadenomas. J Gen Intern Med. 1998;13(9):640-645. doi:10.1046/j.1525-1497.1998.cr188.x
  2. Cooper AP. Illustrations of the Diseases of the Breast. Part I. London: Longman, Rees, Orme, Brown and Green; 1829.
  3. Dupont WD, Page DL, Parl FF, et al. Long-term risk of breast cancer in women with fibroadenoma. N Engl J Med. 1994;331(1):10-15. doi:10.1056/NEJM199407073310103
  4. Nassar A, Visscher DW, Degnim AC, et al. Complex fibroadenoma and breast cancer risk: a Mayo Clinic Benign Breast Disease Cohort Study. Breast Cancer Res Treat. 2015;153(2):397-405. doi:10.1007/s10549-015-3535-8
  5. WHO Classification of Tumours Editorial Board. Breast Tumours. WHO Classification of Tumours, 5th ed., vol. 2. Lyon: IARC; 2019.
  6. Muttarak M, Lerttumnongtum P, Somwangjaroen A, Chaiwun B. Phyllodes tumour of the breast. Biomed Imaging Interv J. 2006;2(2):e33. doi:10.2349/biij.2.2.e33
  7. Willett AM, Michell MJ, Lee MJR, eds. Best Practice Diagnostic Guidelines for Patients Presenting with Breast Symptoms. London: Department of Health; November 2010.
  8. Expert Panel on Breast Imaging; Klein KA, Kocher M, Lourenco AP, et al. ACR Appropriateness Criteria® Palpable Breast Masses: 2022 Update. J Am Coll Radiol. 2023;20(5S):S146-S163. doi:10.1016/j.jacr.2023.02.013
  9. D’Orsi CJ, Sickles EA, Mendelson EB, Morris EA, et al. ACR BI-RADS® Atlas, Breast Imaging Reporting and Data System. 5th ed. Reston, VA: American College of Radiology; 2013.
  10. Sickles EA. Periodic mammographic follow-up of probably benign lesions: results in 3,184 consecutive cases. Radiology. 1991;179(2):463-468. doi:10.1148/radiology.179.2.2014293
  11. Carty NJ, Carter C, Rubin C, Ravichandran D, Royle GT, Taylor I. Management of fibroadenoma of the breast. Ann R Coll Surg Engl. 1995;77(2):127-130.
  12. Cant PJ, Madden MV, Coleman MG, Dent DM. Non-operative management of breast masses diagnosed as fibroadenoma. Br J Surg. 1995;82(6):792-794.
  13. Hartmann LC, Sellers TA, Frost MH, et al. Benign breast disease and the risk of breast cancer. N Engl J Med. 2005;353(3):229-237.
Alice Moisescu - Web-Editor
Pasiunea mea pentru frumos a început în adolescență, printre revistele Vogue și pălăriile vintage ale bunicii. Astăzi, am transformat acea fascinație într-o misiune: aceea de a te ajuta să-ți găsești propriul stil și să trăiești frumos. Pentru a înțelege secretele din spatele hainelor, ...
citește mai mult
Dr. Draga-Maria Mandi - Medic Specialist Chirurgie Generală
Dr. Draga-Maria Mandi  este medic specialist în Chirurgie Generală, cu competență în Chirurgie Oncologică, și Doctor în Științe Medicale, în cadrul Spitalului Clinic Colțea din București. Este unul dintre tinerii chirurgi români cu cea mai activă prezență în societățile chirurgicale ...
citește mai mult