HIPERVENTILAȚIA nu e mereu semn de anxietate. Uneori poate ascunde o problemă GRAVĂ la plămâni!

  • Publicat:
HIPERVENTILAȚIA nu e mereu semn de anxietate. Uneori poate ascunde o problemă GRAVĂ la plămâni!
Foto: Shutterstock

Ce este hiperventilația

Hiperventilația defineşte respiraţia accelerată care duce la scăderea nivelului de dioxid de carbon din organism sub limitele normale, ca urmare a sporirii expiraţiilor, în detrimentul inspiraţiilor. Reducerea nivelului de dioxid de carbon duce mai departe la îngustarea vaselor de sânge care alimentează creierul. Astfel, apar simptome precum ameţeala, furnicăturile la nivelul degetelor sau chiar pierderea cunoştinţei.

Hiperventilația poate fi ocazională, ca răspuns la anumiţi stimuli, precum frica, stresul, depresia, anxietatea, furia sau fobia. Alteori, aceste episoade de hiperventilaţie sunt frecvente, caz în care pacientul se confruntă cu sindromul de hiperventilaţie.

Ce alte simptome pot însoți hiperventilația

Hiperventilaţia poate consta într-un episod de respiraţie accelerată care durează între 20 şi 30 de minute, dar sunt şi alte simptome care pot apărea, precum:

  • Febră
  • Sângerare nazală
  • Anxietate
  • Căscat sau oftat frecvent
  • Palpitaţii
  • Tulburări de echilibru
  • Ameţeală
  • Amorţeala sau furnicăturile la nivelul mâinilor, picioarelor sau gurii
  • Constricţie toracică (senzaţie de presiune, durere în piept)
  • Dureri de cap
  • Balonare
  • Gaze intestinale
  • Eructaţii excesive
  • Transpiraţie excesivă
  • Durere abdominală
  • Tulburări de vedere
  • Dificultăţi de concentrare sau de memorare
  • Insomnie
  • Oboseală excesivă
  • Letargie
  • Senzaţie de leşin
  • Pierderea cunoştinţei

Care sunt cauzele hiperventilației

Una dintre principalele cauze ale sindromului de hiperventilaţie este stresul, care poate fi consecinţa mai multor factori: experienţe traumatizate (violenţă, deces, abuz emoţional, accidente etc.), probleme la serviciu sau în cuplu, dificultăţi financiare etc. În plus, simptomele hiperventilaţiei nu fac decât să agraveze starea pacientului, care poate deveni anxios şi manifestările pot creşte ca grad de intensitate.

Alte posibile cauze ale hiperventilaţiei sunt:

  • Atacurile de panică
  • Nervozitatea
  • Sângerările
  • Supradoza de medicamente (de aspirină, de exemplu)
  • Durerea puternică
  • Sarcina
  • Consumul de băuturi energizante
  • Infecţiile pulmonare (BPOC)
  • Crizele de astm
  • Infarctul
  • Cetoacidoza diabetică (o complicaţie survenită ca urmare hiperglicemiei)
  • Leziunile la nivelul capului
  • Zborul cu avionul la altitudini de peste 1.800 de metri

Diagnosticul de hiperventilaţie se stabileşte pe baza simptomelor relatate de pacient, dar şi istoricului medical al acestuia. De asemenea, se vor lua în considerare eventuale traume fizice sau emoţionale ale pacientului. În completarea acestora se pot recomanda şi alte investigaţii, precum măsurarea tensiunii arteriale, radiografia toracică, tomografia computerizată toracică, electrocardiograma sau scanarea de ventilaţie/perfuzie.

Dacă medicul suspectează că pacientul are o afecţiune medicală mult mai severă decât hiperventilaţia, pe baza simptomelor acestuia, poate fi recomandată internarea în spital pentu teste suplimentare. Afecţiuni grave care prezintă simptome similare hiperventilaţiei includ: bolile de inimă sau afecţiunile pulmonare, infecţii, boli ale ficatului sau ale sistemului nervos etc.

Cum se tratează hiperventilația

Tratamentul hiperventilaţiei poate consta în administrarea de medicamente care au ca substanţă activă alprazolam, doxepină sau paroxetină, dar acestea nu sunt luate în considerare ca tratament de primă linie, ci doar în cazurile severe, când alte măsuri nu dau rezultate.

Astfel de măsuri constau în:

  • Menţinerea calmului în timpul unui episod de hiperventilaţie
  • Încetinirea voluntară a frecvenţei respiratorii
  • Respiraţia diafragmatică (respiraţie abdominală sau respiraţie din stomac) sau pe nas
  • Terapiile de reducere a stresului (meditaţie, respiraţie profundă, yoga, tai-chi, acupunctură, aromaterapie, meloterapie etc.)
  • Reţinerea respiraţiei pentru 10-15 secunde
  • Mersul alert pe jos sau alergarea (respiraţia se face pe nas, nu pe gură)

Surse: emedicinehealth.comdchs.nhs.ukhealthline.com

Urmărește CSID.ro pe Google News
Paula Rotaru - Senior Editor
Senior Editor, [email protected] A făcut parte din echipa Ce se întâmplă, Doctore? în perioada aprilie 2013-decembrie 2023. Articolele sale cuprind informații despre diverse afecțiuni, alimentația echilibrată, îngrijirea pielii și sănătatea emoțională. Colaborări: Viața ...
citește mai mult
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”