De ce nu ai obținut sarcina prin FIV „din prima”: cauze și soluții

O încercare nereușită FIV poate aduce cuplul în situația de a renunța la dorința de a avea un copil. Din păcate, se întâmplă destul de des ca sarcina să nu fie obținută „din prima”, ba chiar nici din a doua sau a treia încercare, iar cauzele pot fi numeroase și dificil de depistat, toate, de la bun început.

Chiar dacă eșecul este dureros – mai ales din punct de vedere emoțional –, nu vă pierdeți speranța și nu renunțați! Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă crește șansele de a deveni părinți.

Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate, ne spune care sunt factorii de care depinde succesul sau eșecul fertilizării in vitro.

Recomandări

5 moduri uimitoare în care citricele îți pot îmbunătăți sănătatea inimii, memoria și imunitatea

6 semne care îți indică prezența unei tulburări de somn

Alegeți medicul și clinica în care aveți încredere

Primul lucru pe care trebuie să îl luați în considerare, atunci când nu reușiți să obțineți sarcina pe cale naturală în termen de cel mult un an, pe parcursul căruia aveți contact sexual regulat și neprotejat, este să nu mai amânați și să vă adresați direct unui medic specialist în infertilitate, nu ginecologului.

În prezent sunt mai multe clinici de fertilitate din care puteți alege și specialiști în acest domeniu cu experiență îndelungată în cazurile complicate de infertilitate.

Este important să rezonați cu medicul, să discutați detaliat cu acesta toate problemele întâmpinate și să îi puneți toate întrebările care vă frământă. Iar dacă ați trecut deja printr-o încercare FIV nereușită (sau mai multe), puteți lua în calcul a doua opinie medicală.

Posibile cauze ale eșecului FIV

Există mai multe cauze care pot influența negativ rata de succes a unei proceduri FIV. Uneori poate fi vorba de o singură cauză, alteori de o combinație de factori.

Fiecare caz de infertilitate este unic, dar ce trebuie să rețineți este că nu e vina nimănui – nici a pacientului, nici a echipei medicale – dacă sarcina nu este obținută din prima prin FIV. Asta deoarece corpul uman este extrem de complex, iar tehnologiile medicale, deși avansate, nu garantează nicăieri în lume succesul unei fertilizări in vitro.

Una dintre cele mai frecvente cauze ale unui eșec FIV este vârsta avansată a femeii, de peste 40 de ani. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, cantitatea și calitatea ovocitelor scad drastic, acest lucru punând o piedică majoră în succesul FIV, deoarece fie nu este suficient material genetic, fie acesta prezintă anomalii severe care împiedică „prinderea” și evoluția embrionului.

Alte posibile cauze ale eșecului FIV sunt reprezentate de diverse patologii la nivelul sistemului reproducător feminin, cum ar fi obstrucția tubară (trompele înfundate sau îngustate), anomaliile uterului, endometrioza, adenomioza, sindromul ovarelor polichistice sau fibromul uterin de mari dimensiuni.

Însă și problemele pe parte masculină pot împiedica obținerea unei sarcini prin FIV. Și vorbim aici în principal despre azoospermie – adică lipsa spermatozoizilor din materialul seminal –, urmată de probleme privind calitatea și motilitatea acestora, tulburări hormonale, varicocel etc.

Apoi, nu este exclus – dar nici frecvent – ca eșecul FIV să fie legat chiar de procedura în sine, pornind de la medicația recomandată pentru stimularea ovariană și modul în care răspunde organismul la aceasta până la erorile din laboratorul de embriologie și realizarea incorectă a embriotransferului.

Nu în ultimul rând, trebuie menționate cauzele genetice ale eșecului FIV, care deseori sunt depistate în urma unor analize nu tocmai ieftine, pe care cuplul nu și le permite de la bun început, pe lângă celelalte proceduri și medicația care trebuie asigurată în tot acest proces.

Din păcate, există și situații când infertilitatea rămâne pur și simplu o enigmă. În aproximativ 10% din cazurile de infertilitate nu este depistată o cauză, acest lucru fiind extrem de frustrant și demoralizant atât pentru cuplurile care își doresc un copil, cât și pentru echipa medicală care încearcă să ajute în acest sens.

Ce se poate face pentru a crește rata de succes FIV

Stabilirea unui diagnostic corect și complet – prin analize și investigații specifice – și tratamentul personalizat sunt căile prin care vă puteți crește șansele de a obține copilul mult visat fără să treceți prin încercări repetate și eșuate.

Există în zilele noastre numeroase investigații amănunțite care scot la iveală diverse probleme și tratamente eficiente pentru rezolvarea acestora.

În cazul infertilității de cauză masculină este important de menționat faptul că schimbările în stilul de viață pot face cu adevărat diferența. Mișcarea, renunțarea la fumat și alcool, menținerea unei greutăți normale, evitarea stresului în exces sunt factori modificabili care pot avea un impact pozitiv semnificativ asupra materialului seminal.

În ceea ce privește anomaliile genetice ale ovocitelor, poate fi luată în considerare testarea genetică preimplantațională pentru aneuploidii (PGT-a), care se recomandă a fi făcută pe embrionii de ziua 5, care au ajuns deja în stadiul de blastocist.

Astfel, vor fi aleși cei mai buni embrioni, fără defecte genetice (embrioni euploizi), pentru ca implantarea să aibă loc fără probleme, sarcina să decurgă normal, fără a fi oprită din evoluție, iar bebelușul născut să fie perfect sănătos.

Totuși, țineți cont că testarea genetică a embrionilor este o investigație, nu un tratament. Cu alte cuvinte, embrionii testați nu pot fi îmbunătățiți, ci doar descoperiți la timp cei cu anomalii astfel încât să fie eliminați din procedura FIV și selectați „cei mai frumoși” și sănătoși și cu șansele cele mai mari să se prindă în uter și să se dezvolte armonios.

Nu în ultimul rând, fiți pregătiți (mai ales psihologic) pentru un eșec sau chiar mai multe, înainte să vă vedeți visul împlinit.

Studiile arată că șansele de reușită ale primului embriotransfer la femeile cu vârste între 35 și 39 de ani sunt de aproximativ 20-25%, dar rata de succes FIV crește semnificativ pe măsură ce sunt făcute mai multe embriotransferuri, ajungând la 65-70%. Acest lucru poate fi explicat prin prisma investigațiilor suplimentare și tratamentelor urmate pe parcursul acestui proces care poate dura de la câteva luni până la câțiva ani, în funcție de resursele financiare ale cuplului, de patologiile implicate și de reacția organismului și capacitatea acestuia de vindecare.

Foto: shutterstock