Anexita (boala inflamatorie pelviană) – simptome, complicaţii, tratament

Boala inflamatorie pelviană (BIP) este o infecţie a organelor de reproducere feminine localizate în pelvis. În Statele Unite, este cea mai frecventă cauză prevenibilă de infertilitate. Aproximativ una din cinci femei cu boală inflamatorie pelviană este afectată de infertilitate. Aproximativ o treime din femeile cu BIP fac infecţii repetate.
18.11.2016
Anexita (boala inflamatorie pelviană) – simptome, complicaţii, tratament

Boala inflamatorie pelviană (BIP) este o infecţie a organelor de reproducere feminine localizate în pelvis.
Boala inflamatorie pelviană poate afecta colul uterin (cauzând cervicită mucopurulentă), uterul (endometrită), trompele uterine (salpingită) şi uneori ovarele (ooforită).

În Statele Unite, este cea mai frecventă cauză prevenibilă de infertilitate. Aproximativ una din cinci femei cu boală inflamatorie pelviană este afectată de infertilitate. Aproximativ o treime din femeile cu BIP fac infecţii repetate.

Boala inflamatorie pelviană afectează de obicei femeile active din punct de vedere sexual. Rareori afectează fetele înainte de prima perioadă menstruală (menarhă), femeile însărcinate sau femeile în postmenopauză.

Anexita – Factori de risc

Riscul este crescut la femeile mai tinere de 24 de ani care nu folosesc metode contraceptive de barieră (de exemplu prezervativul, diafragma), au mulţi parteneri sexuali, au o boală cu transmitere sexuală sau vaginoză bacteriană, sau folosesc un dispozitiv intrauterin.

Anexita – Cauze

De obicei infecţia este cauzată de bacterii care pătrund în vagin de cele mai multe ori în timpul actului sexual. În general, boala inflamatorie pelviană este cauzată de bacteriile care produc gonoree (Neisseria gonorrhoea) sau infecţie clamidiană (Chlamydia trachomatis), boli cu transmitere sexuală.

De asemenea, bacteriile pot pătrunde în vagin în timpul spălăturilor vaginale.

Mai rar, infecţia se produce în urma naşterii pe cale naturală, avortului sau în timpul unei proceduri medicale (de exemplu dilataţia şi chiuretajul).

În mod tipic, boala inflamtorie pelviană debutează la nivelul colului uterin sau uterului. De obicei, sunt infectate ambele trompe uterine, însă simptomele sunt mai severe pe una din părţi. Ovarele nu sunt infectate decât dacă infecţia este severă.

Anexita – Simptome

Boala produce simptome în mod ciclic, către finalul perioadei menstruale sau la câteva zile, şi includ:

  • Febră uşoară, dureri abdominale uşoare până la moderate, sângerări vaginale neregulate şi scurgeri vaginale cu miros neplăcut
     
  • Pe măsură ce infecţia se răspândeşte, durerea de la nivelul abdomenului inferior devine din ce în ce mai intensă şi poate fi însoţită de greaţă sau vomă
     
  • Ulterior, febra creşte şi scurgerile devin purulente sau galben-verzui
     
  • Uneori, trompele uterine se obstruează şi se măresc din cauza acumulării de lichid

Anexita – Complicaţii

Dacă infecţia nu este tratată, durerea de la nivelul abdomenului inferior devine persistentă şi apar sângerări neregulate. Infecţia poate invada structurile din vecinătate, inclusiv membrana  care tapetează suprafaţa cavităţii abdominale şi care acoperă organele interne (cu apariţia peritonitei). Peritonita se manifestă prin durere bruscă şi intensă la nivelul întregului abdomen

Dacă infecţia trompelor uterine este cauzată de gonoree sau Chlamydia, aceasta poate invada ţesuturile din jurul ficatului, situaţie în care apare durerea în partea superioară-dreaptă a abdomenului, similară cu cea produsă de afecţiunile vezicii biliare. Această complicaţie se numeşte sindrom Fitz-Hugh-Curtis.

În aproximativ 15% din cazurile de infecţie a trompelor uterine, la nivelul acestora sau al ovarelor se formează o colecţie purulentă (abces). Unoeori abcesul se rupe  şi puroiul invadează cavitatea pelviană (cauzând peritonită). Ruperea abcesului se asociază cu durere intensă în abdomenul inferior, urmată la scurt timp de greaţă, vomă şi scăderea marcantă a presiunii sanguine (stare de şoc).

Infecţia poate ajunge în sânge (situaţie numită sepsis), existând riscul de deces.

Anexita determină adeseori eliminarea unui lichid purulent şi uneori se ajunge la fibroză şi la formarea de benzi anormale  de ţesut cicatriceal la nivelul organelor de reproducere sau între organele intraabdominale. Cu cât inflamaţia persistă mai mult, este mai severă şi revine de mai multe ori, cu atât mai mare este riscul de infertilitate şi alte complicaţii. Acest risc creşte de fiecare dată când femeia prezintă un nou episod de infecţie.

Femeile care au avut boală inflamatorie pelviană au un risc de 6-10 ori mai mare de a avea o sarcină extrauterină tubară, situaţie în care fătul se dezvoltă în trompa uterină şi nu în uter. Acest tip de sarcină pune în pericol viaţa femeii, iar fătul nu poate supravieţui.

Anexita – Prevenţie

Profilaxia bolii inflamatorii pelviene este esenţială pentru starea de sănătate şi fertilitatea femeii. Cea mai bună modalitate de prevenire a infecţiilor este evitarea activităţii sexuale. Dacă însă femeia întreţine relaţii sexuale cu un singur partener, riscul de apariţie a bolii inflamatorii pelviene este foarte redus, atât timp cât nici unul dintre parteneri nu are o boală cu transmitere sexuală.

Evitarea spălăturilor vaginale este, de asemenea, utilă.

Boala inflamatorie pelviană poate fi prevenită şi prin folosirea metodelor contraceptive de barieră (prezervativul) şi a spermicidelor (spume vaginale) în asociere cu o metodă de barieră.

Anexita – Diagnostic şi Tratament

Diagnosticul este suspectat în principal pe baza severităţii şi localizării durerii. Se efectuează o examinare fizică, inclusiv cu examinare pelviană. De obicei, de la nivelul colului uterin se prelevă mostre care sunt testate pentru a stabili dacă femeia are gonoree sau infecţie cu Chlamydia.

Alte simptome şi analize de laborator ajută la confirmarea diagnosticului. De obicei, numărul globulelor albe este crescut. Se poate face şi ecografie pelviană. Dacă diagnosticul rămâne incert au dacă femeia nu răspunde la tratament, se poate interveni pe cale laparoscopică pentru inspectarea cavităţii abdominale.

Tratamentul cu antibiotice se începe cât mai curând posibil. În mod tipic, se folosesc două antibiotice eficace împotriva mai multor tipuri de organisme. Majoritatea femeilor fac tratamentul la domiciliu. Spitalizarea este însă necesară dacă infecţia nu se ameliorează în decurs de 48 de ore, simptomele sunt severe, femeia este însărcinată sau este detectat un abces.

Dacă abcesele persistă în ciuda tratamentului cu antibiotice, poate fi necesară intervenţia chirurgicală. Ruperea unui abces necesită intervenţie chirurgicală de urgenţă.

Până la terminarea tratamentului cu antibiotice şi confirmarea de către medic a eradicării infecţiei, femeile afectate ar trebui să evite raporturile sexuale, chiar dacă simptomele au dispărut mai devreme.
Toţi partenerii sexuali din ultimima perioadă ai femeii ar trebui testaţi pentru depistarea infecţiei şi dacă este cazul să fie trataţi. În situaţia în care boala inflamatorie pelviană este diagnosticată şi tratată prompt, există şanse de vindecare completă.

Sursa: „Agenda Medicală Merck – Medicul Casei”, Editura ALL

Paula Rotaru
Paula Rotaru
A debutat în presa de sănătate în anul 2011, în redacția Farmacia Ta. Doi ani mai târziu intră în echipa Ce se întâmplă, Doctore?, alături de care este și astăzi. Ține legătura cu medici din toate specialitățile și vă aduce zilnic informații despre diverse afecțiuni, alimentație, ... citește mai mult
Recomandare video
Ce este glicemia normală? Explică pe scurt dr. Mihaela Posea!