Cimbru (Satureja hortensis)

Denumire științifică: Satureja hortensis
Denumire populară: Cimbru, Balsami, Schinduf, Cimbrul Ciobanului, Iarba Cucului, Lamaita, Lamaioara
Cimbru (Satureja hortensis)

Descriere

Cimbrul este un arbust peren cu viaţă lungă, care creşte pe dealurile aride din preajma Mediteranei. Frunzele mici, verzi-cenuşii, cu marginile curbate în interior, acoperă ramurile subţiri ivite din tulpinile lemnoase. Din mai până în august apar conuri de flori mici, albe sau rozalii. Gustul cald şi înţepător şi aroma bogată a frunzelor fac din cimbru un condiment popular pentru o mulţime de preparate culinare.

Părţile utile ale cimbrului sunt frunzele şi peţiolele florilor, care se recoltează la începutul sezonului de înflorire şi se usucă cu grijă, ferite de soare.
Cimbrul uscat se foloseşte la prepararea de infuzii, pulberi pentru capsule şi produse farmaceutice ca siropurile de tuse.
Din ele se poate extrage şi un ulei esenţial, care intră în compoziţia unor creme şi unguente antiseptice. O plantă înrudită, cimbrul spaniol, este folosită şi ea pentru calităţile antiseptice ale uleiului esenţial.

Cimbru – Compoziţie

Printre compuşii activi din cimbru se numără: uleiurile volatile (carvacol, linalol, pinen, borneol, timol), taninurile, substanţele amare, sărurile minerale, mucilagiile.

Cimbru – Acţiune

Antiseptic intestinal, stomahic, carminativ, coleretic, colagog, expectorant; calmant al tusei, diuretic, analgezic, tonic capilar, vermifug.

Cimbru – Indicaţii terapeutice

Preparatele pe bază de cimbru sunt indicate în caz de : dispepsii, dischinezii biliare, viermi intestinali, plagi, reumatism, gută, seboree. De asemenea, planta ajută la tratarea problemelor digestive precum aerofagia, eructaţia persistentă, flatulenţa, digestia leneşă şi fluxul biliar sărac, precum şi la calmarea tusei, guturaiului şi astmului.

Studiile au demonstrat că uleiul esenţial de cimbru este antiseptic, de aceea este recomandat adesea pentru tăieturi minore şi răni, ca şi pentru muşcăturile şi înţepăturile de insecte. Planta este prescrisă uneori în tratamentul afecţiunilor gingivale.
Administrare: 

Frunzele proaspete sunt folosite pentru aromatizarea şi condimentarea preparatelor culinare, având şi efect terapeutic (ajutî digestia, stimulează funcţia hepato-biliară, sprijină funcţia pancreatică)

Infuzia se prepară din 1- 2 linguriţe de plantă uscată şi mărunţită la 250 ml apă clocotită care se lasă la infuzat 5-10 minute, apoi se strecoară şi se consumă 2- 3 căni pe zi. Sub formă de gargară poate fi administrat în amigdalite, faringite, laringite

Tinctura se prepară din frunze şi inflorescente (culese la soarele amiezii) puse într-o sticlă peste care se toarnă alcool de 60-70 de grade, se inchide ermetic şi se lasă la macerat timp de 15 zile, se administrează cate 20 de picaturi de 3 ori pe zi pentru dischinezii biliare, dispepsii gastro-intestinale, viermi intestinali, enterocolite, tuse, bronsite

Cimbru – Precauţii şi contraindicaţii

Până acum, cimbrul nu a prezentat efecte adverse, dar utilizarea excesivă nu este recomandată.

În sarcină şi alăptare este recomandat un consum moderat de cimbru.

Uleiul esenţial trebuie folosit doar sub supraveghere medicală.

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. SC TITLURI QUALITY S.R.L  nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.

Vezi în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Totul despre bypass gastric, operația care tratează obezitatea