Şofranul (Crocus sativus)

Descriere

Şofranul este o plantă originară din Persia, care în ţara noastră se găseşte doar sub forma cultivată.
Planta are bulbotubercul, frunze înguste şi lungi, flori unice de culoare violet-albastră cu pistil de culoare portocalie şi linii purpurii iar  fructul este o capsulă trioculară de dimensiuni reduse şi culoare albă.

De la plantă se folosesc în scop terapeutic doar stigmatele, care reprezintă partea superioară a pistilului, pe care se prinde şi încolţeşte polenul.Sunt necesare aproximativ 70.000 de stigmate pentru a obţine 500 g de şofran şi de 2,5 kg de stigmate proaspete pentru obţinerea a 500 g de produs uscat. Planta se utilizează atât în scop medicinal, cât mai ales în  industria alimentară, ca şi condiment.

Şofranul – Compoziţie

Şofranul conţine carotenoizi, ulei volatil, protocrocină,o substanţă de natură glicozidică, ce are proprietatea de a intensfica senzaţiile euforice şi de fericire în timpul actului sexual, făcând din acest condiment un adevărat afrodisiac natural.

Şofranul – Acţiune

Şofranul are proprietăţi antispasmodice, stomahice, analgezice, antiasmatice, antitusive, este un tonic gastric şi al sistemului nervos central.

Şofranul – Indicaţii terapeutice

Şofranul sub formă de tinctură sau decoct este indicat în tulburările menstruale, depresie, tuse, astm bronşic, gută, febră, boli biliare şi hepatice, menstre dureroase, dispepsii, atonie gastrică, meteorism abdominal şi balonări.

Extern, şofranul sub formă de extract, pulbere sau tinctură, este un remediu eficient pentru afecţiunile hemoroidale, echmoze, conjunctivite, flegmoane şi dureri dentare.

Şofranul – Precauţii şi contraindicaţii

Planta este contraindicată în sarcină, putând provoca metroragii şi chiar avort, hemoragii puternice, diaree,colici abdominale, vărsături sau chiar deces.