Amalia Enache a avut o vacanţă de Paşte cu miros de iasomie şi gust de îngheţată de lămâie

Pentru Amalia Enache, Paştele de anul acesta a mirosit nu a miel şi a pască, ci a iasomie. Prezentatoarea Ştirilor Nopţii de la Pro Tv a profitat de câteva zile libere şi a făcut o călătorie de suflet în Toscana, Cinque Terre, Portofino unde a râs mult, cu poftă, cu chef, a umblat mult, a stat tolănită la soare şi s-a simţit ruptă de restul lumii, asemeni ţinuturilor pe care le-a colindat.
Amalia Enache a avut o vacanţă de Paşte cu miros de iasomie şi gust de îngheţată de lămâie

Pentru Amalia Enache, Paştele de anul acesta a mirosit nu a miel şi a pască, ci a iasomie. Prezentatoarea Ştirilor Nopţii de la Pro Tv a profitat de câteva zile libere şi a făcut o călătorie de suflet în Toscana, Cinque Terre, Portofino unde a râs mult, cu poftă, cu chef, a umblat mult, a stat tolănită la soare şi s-a simţit ruptă de restul lumii, asemeni ţinuturilor pe care le-a colindat.


Amalia se ştie demult turistul atipic care păşeşte pe cărări neumblate, însă se pare că de data aceasta şi locurile au ajutat-o să se simtă asemeni unui localnic înrădăcinat în pământ italian: “Între mare Şi cer, am străbătut dealurile pline de măslini şi vie, maci şi flori curgătoare, am urcat şi am coborat văi în trasee montane spre stâncile cu cele 5 sate pescăreşti multicolore, azi patrimoniu Unesco, sau am luat vaporul spre cochetul Portofino.


Fiecare din cele 5 “terre” cu farmecul său, dar cu un liant comun: am întâlnit oameni ai locului minunaţi, într-un mod ciudat neatinşi în căldura şi deschiderea lor de abundenţă de turişti. Sau poate că doar acum, la început de mai, am avut eu noroc de atâta linişte, bunăvoinţă şi căldură umană, de veselie, de cârciumioare tipice, de muzica live cântată chiar de localnici la miezul nopţii în mici băruleţe, de zâmbete din inimă, de pisici tolănite în bărci cu privirea spre apus şi de seri albastre.”, povesteşte vedeta Pro Tv.

Soarele a fost blând, vântul mângâietor, pescăruşul norocos care a însoţit-o şi în alte vacanţe a fost prezent, îngheţata de lămâie delicioasă, iar Amalia, cucerită atât de locuri, cât şi de oamenii cinstiţi şi frumoşi, desprinşi parcă din altă lume. În plutirea de încântare, Amalia şi-a uitat aparatul foto pe o bancă şi a realizat asta abia după o oră de umblat. Cu toate acestea, întoarsă la băncuţa norocoasă, a găsit două localnice care nu se miscaşeră de acolo de teamă să nu dispară aparatul foto pe care l-au presupus extrem de valoros pentru turistul uituc.

Amalia a intrat şi în câteva biserici de munte care, chiar dacă nu erau ortodoxe, au purtat-o profund în spiritul pascal. “M-am bucurat mult şi de Pisa, care dincolo de turnul cas, e un oraş atât de tineresc şi de vioi, cum altfel, câtă vreme e un mare centru universitar şi din 90 de mii de locuitori, vreo 60 de mii sunt studenţi?! Am dansat şi am bătut noaptea cele mai frumoase piaţete, străzi şi parcuri şi am învăţat câteva cuvinte importante într-unul din dialectele italieneşti.”, povesteşte cu entuziasm Amalia.