Cât adevăr este în expresia „a fost doar sex”?

Oare chiar putem noi să avem relaţii sexuale fără sentimente, doar de dragul plăcerii? Un subiect la care psihoterapeutul nostru consultant, Emilia Potenteu, vine cu lămuriri.

„Aş vrea să ştiu ce părere aveţi despre atât de des pomenitul „a fost doar sex”. Chiar există aşa ceva, relaţii sexuale fără nici un sentiment?”

Sexul doar de plăcere a căpătat de-a lungul istoriei o proastă şi nedreaptă reputaţie. Religiile îl combat, moraliştii îl condamnă, părinţii îl dispreţuiesc şi-l denigrează. Dar studiile arată că exaltarea fizică şi emoţională născută într-o experienţă pur sexuală, fără alte complicaţii, atinge cote impresionante.

Recomandări

5 semne ale dependenței de sex pe care tu sau partenerul tău ați putea să le…

6 semne că nu ești deloc bun(ă) la pat, potrivit experților

Fiinţele umane (şi nu numai), prin natura lor fiziologică, resimt nevoia să-şi folosească organele sexuale, independent de natura sentimentelor nutrite faţă de un partener stabil sau de lipsa sentimentelor profunde faţă de un partener pasager şi contextual. Singurul inconvenient ce poate îngreuna obţinerea deplinei satisfacţii sexuale fără implicarea sentimentelor clasice este nevoia acută a omului de confidenţă şi încredere, pentru a se putea abandona pe deplin în plăcere.

Şi când vorbesc de sentimente clasice mă refer la a iubi persoana respectivă. Căci alte sentimente (atracţie sexuală, îndrăgostirea, nevoia de intimitate, de posedare) se nasc în fiecare act sexual de plăcere. Altfel nu prea se poate într-o lume liberă şi necenzurată precum cea în care trăim.

Ca şi Pământul, o persoană deţine doi poli sexuali – capul (mintea, cu toate credinţele şi experienţele de viaţă acumulate) şi organele sexuale (cu nevoile lor hormonale şi de libidou, fireşti), iar între aceşti doi poli există divergenţe acute, venite din cutume şi idei preconcepute, dar fără de care societatea noastră nu ar funcţiona aşa cum o ştim azi.

Dacă într-un anumit context, într-o anumită împrejurare, se întâmplă oricăruia dintre noi o poveste, de al cărei punct culminant suntem direct atraşi şi curioşi, fără a leza partenerul stabil prin discreţia totală şi imperios necesară, are cineva sau ceva dreptul să ne priveze de o astfel de experienţă? Oare angrenarea într-o relaţie stabilă îi dă partenerului drept de decizie şi control asupra propriilor noastre experienţe?

Şi până la urmă o astfel de experienţă este despre partenerul nostru sau este vorba exclusiv despre noi?

Citeşte şi: Vacanţa le încinge: aproape jumătate dintre femei au aventuri de-o noapte în concediu!

Mituri despre sexualitatea feminină

Menage a trois: suntem altfel sau doar mai îndrăzneţi?