„Foamea” de piele. Cum ne sunt afectate relaţia de cuplu şi sănătatea psihică de lipsa atingerilor

Lipsa atingerilor în cuplu nu doar că ne înstrăinează de cel alături de care trăim. Ea ne aduce „în dar” şi tulburări psihice de care cu greu scăpăm.
05.08.2020 | Autor: Paula Rotaru
„Foamea” de piele. Cum ne sunt afectate relaţia de cuplu şi sănătatea psihică de lipsa atingerilor

Mai ţii minte primele luni de „îndrăgosteală”, când nu te puteai abţine să nu îţi atingi iubitul, să îi simţi pur şi simplu pielea, să o miroşi? Când ai fi stat ore în şir în braţele lui, unde te simţeai în siguranţă şi iubită ca nimeni alta? Odată cu trecerea anilor şi cu responsabilităţile care, inevitabil, îşi fac apariţia, fie că e vorba de naşterea unui copil, de un loc de muncă solicitant, aceste atingeri se pierd şi, odată cu ele, parcă şi iubirea se stinge.

Anxietăţi, depresii, insomnii

„Foamea de piele” este un fenomen din ce în ce mai des întâlnit în vremurile noastre, când ne grăbim spre oriunde şi, în acelaşi timp, spre nicăieri, când suntem surescitaţi chiar şi de cântecul păsărilor care animă răsăritul de soare.

Anxietăţile şi fricile noastre îşi fac loc mai abitir în această perioadă, când întreaga planetă se confruntă cu o pandemie al cărei sfârşit nu poate fi previzionat.

Deşi astfel de evenimente ar trebui să ne apropie ca indivizi, să ne redescoperim plăcerea de a trăi şi de a ne bucura chiar şi de cele mai mărunte lucruri, se întâmplă în unele cazuri exact contrariul.

Ne vorbim mai mult în mediul virtual, dar ne ascultăm din ce în ce mai puţin în mediul real, suntem aproape unii de alţii, dar în acelaşi timp ne separă rutina. Nu ne mai bucurăm de momentele petrecute împreună, ci le dispreţuim şi vrem cu orice preţ să ne întoarcem la „normalitate”.

În loc să profităm de pauza prilejuită de aceste vremuri tulburi, să ne punem ordine în gânduri, să fim înţelegători şi uniţi, să ne strângem iubitul în braţe ca şi cum ar fi ultima noastră zi pe acest pământ, să facem împreună lucruri noi, de care nu aveam timp înainte, ne agăţăm în continuare de rămăşiţe şi obiceiuri toxice din trecut, privim şi tratăm cu superficialitate orice regulă şi vrem cu orice preţ să avem fiecare dreptatea noastră.

Astfel, sărutul pasional de la începutul relaţiei devine un pupic de nici o secundă, îmbrăţişarea se transformă într-un „bine, pa”, iar momentele de tandreţe în cuplu sunt reduse la privitul unui serial plictisitor împreună.

Efectul terapeutic al atingerii

Lipsa atingerilor nu doar că ne înstrăinează de cel alături de care trăim. Ea ne aduce „în dar” şi sentimentul de nesiguranţă, de lipsă de protecţie, de independenţă toxică. Aşa îşi fac loc, aproape imperceptibil, tulburări de natură psihică, precum anxietatea, atacurile de panică, stările depresive, dar şi singurătatea în cuplu ori insomnia, cărora nu reuşim să le găsim cauza ulterior.

Numeroase studii au arătat că îmbrăţişarea are un adevărat efect terapeutic – reduce stresul şi reglează tensiunea arterială. Acest gest simplu, atingerea persoanei iubite, ne calmează, ne aduce confort psihic. S-a demonstrat că o îmbrăţişare matinală din partea persoanei iubite este ca o vitamină ce ne menţine optimismul şi buna-dispoziţie pentru întreaga zi.

Iar fenomenul are în spate o explicaţie ştiinţifică: atingerea sporeşte producţia de oxitocină, hormonul dragostei care ne ajută să fim mai puţin obosiţi, stresaţi, negativişti.

Aşadar, profitaţi de clipele de răgaz pentru a vă redescoperi bucuria de a fi alături de omul pe care îl iubiţi, fiţi din nou, măcar pentru câteva clipe, adolescenţii îndrăgostiţi de altădată, îmbrăţişaţi-vă mai des şi din suflet, vorbiţi unul cu celălalt despre temerile voastre.