Veşnica problemă cu lipsa timpului. Cum o gestionăm?

Nu ştiu alţii cum sunt – şi, sinceră să fiu, nici n-am timp să aflu – dar eu una mă simt copleşită de orele puţine ale zilei şi de planurile multe care s-au adunat în mintea şi pe agenda mea. Iar cum durata zilei nu poate fi modificată, trebuie să găsesc alte soluţii.
Veşnica problemă cu lipsa timpului. Cum o gestionăm?

Nu ştiu alţii cum sunt – şi, sinceră să fiu, nici n-am timp să aflu – dar eu una mă simt copleşită de orele puţine ale zilei şi de planurile multe care s-au adunat în mintea şi pe agenda mea. Iar cum durata zilei nu poate fi modificată, trebuie să găsesc alte soluţii.

Din nou îmi scriu articolele pe ultima sută de metri, din nou am amânat întâlniri cu oameni nevăzuţi de ani, din nou mă cuprinde copleşeala. M-a bătut inclusiv gândul să cer sfatul unui expert în aşa-numitul time-management – pe româneşte, gestionarea timpului. Dar până acolo voi încerca următoarele lucruri relativ simple, pe care vi le recomand şi vouă cu dragă inimă.

Fiecare zi, cu planul ei – scris de cu seară, nu încropit la nimereală şi pe fugă între două întâlniri care s-au prelungit. Am încercat să fac asta de câteva ori – în special duminică seară să scriu planul pentru luni, căci eram mai relaxată după week-end, şi a funcţionat. Mă simt mult mai în control cu acea listuţă în mână şi bifând pe ea diverse.

Regula priorităţilor – senzaţia aceasta de copleşeală are foarte mult de-a face cu faptul că nu încep ziua cu nişte priorităţi clar structurate măcar în mintea mea, dacă nu şi pe o hârtie. Super-oamenii există pe platourile de filmare de la Hollywood nu în sectorul 3, unde locuiesc eu, aşa că trebuie să accept că nu le pot face pe toate şi să încerc să le aleg pe cele mai importante.

Stilul de viaţă contează – în cazul meu, haosul din alimentaţie, perioadele dezordonate de odihnă, lipsa unei discipline sportive se reflectă imediat în restul zilei. Numai săptămâna aceasta mi s-a întâmplat de 2 ori să mi se strice serile pentru că nu am găsit timp pentru prânz, am mâncat porcării şi apoi am zăcut nefiind în stare de nimic.

Limitează tot ce te-ar putea distrage – recunosc că pe mine mă cam ia valul, valul internetului, în special. Apoi, nu ştiu să-mi închid telefonul, nu rezist să nu verific e-mailul des – sunt efectiv pierderi de vreme atunci când ai de făcut un proiect mare care aproape că nu te lasă să dormi noaptea.