Psihoterapeut Bogdana Bursuc: „Anxietatea socială înseamnă în principal teama de a fi judecat de ceilalţi”

Evitarea contactului vizual, izolarea socială şi teama persistentă de a fi evaluat negativ de cei din jur sunt doar câteva dintre trăsăturile specifice anxietăţii sociale.
16.02.2020 | Autor: Paula Rotaru
Psihoterapeut Bogdana Bursuc: „Anxietatea socială înseamnă în principal teama de a fi judecat de ceilalţi”

Între 2,5 şi 7% din populaţia lumii se confruntă la un moment dat în viaţă cu tulburări de anxietate. Evitarea contactului vizual, izolarea socială şi teama persistentă de a fi evaluat negativ de cei din jur sunt doar câteva dintre trăsăturile specifice anxietăţii sociale.

Cât priveşte cauzele ei, acestea sunt diverse şi pot cuprinde inclusiv istoricul psihiatric al părinţilor.

Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă anxietatea socială, cum se manifestă şi ce o cauzează, am stat de vorbă cu dr. Bogdana Bursuc, psihoterapeut la Clinica Mind Institute.


De asemenea, vom afla mai jos care sunt îngrijorările tipice ale persoanelor care se confruntă cu anxietate socială.

Cele 5 cauze ale anxietăţii sociale

CSÎD: Cum poate fi definită anxietatea socială?

Dr. Bogdana Bursuc: Anxietatea sau fobia socială, adesea cunoscută ca tulburare de evitare, reprezintă o teamă pronunţată şi persistentă care apare în situaţiile de interacţiune socială sau în situaţiile care presupun performare socială. Pacienţii cu anxietate socială manifestă o teamă excesivă pentru situaţii sociale sau situaţii în care ei trebuie să performeze. Sunt foarte îngrijoraţi că vor face ceva ruşinos sau umilitor şi ceilalţi îşi vor forma o părere proastă despre ei sau că îi vor evalua negativ. Aceşti pacienţi se simt în permanenţă observaţi, fapt care îi face să fie foarte conştienţi de tot ceea ce simt.

CSÎD: Putem vorbi despre stres, aglomeraţie urbană, hipertehnologizare ca fiind cauze ale anxietăţii sociale?

Dr. Bogdana Bursuc: Aceştia pot fi factori agravanţi sau care accentuează ori menţin anxietatea socială, dar nu o cauzează. Ştiinţific vorbind, cauzele anxietăţii sociale sunt împărţite astfel:

Vulnerabilitatea genetică – factorii genetici au o pondere mai mare de 50% în apariţia simptomelor de anxietate.

Vulnerabilitatea temperamentală – aceasta, la rândul ei, are trei subcategorii: 

  • Inhibiţia comportamentală – înseamnă tendinţa comportamentală de a reacţiona prin: retragere, frică, reţinere, atunci când persoana se confruntă cu oameni şi situaţii necunoscute. Se estimează că aproximativ 15% dintre persoane prezintă această tendinţă comportamentală.
  • Emoţionalitate negativă – este un factor de temperament care se referă la predilecţia pentru experienţe emoţionale negative şi spre internalizarea simptomelor legate de frică şi anxietate. Această caracteristică este mult legată de tendinţa de a percepe distorsionat realitatea (imagine de sine negativă, autocritică, persoana se simte adesea ca un copil speriat într-o lume a adulţilor etc.).
  • Senzitivitate faţă de anxietate – frică de anxietate, de senzaţiile fizice, care sunt interpretate ca având consecinţe somatice, psihologice sau sociale, potenţial periculoase. Se resimte o mare deconectare de propriul corp. Persoanele care au un nivel ridicat de senzitivitate faţă de anxietate sunt mult mai susceptibile de a dezvolta atacuri de panică sau alte tulburări de anxietate.

Istoricul psihiatric al părinţilor – părinţii care au un nivel crescut de anxietate manifestă comportamente parentale specifice de întărire a anxietăţii, ceea ce conduce la creşterea vulnerabilităţii persoanei în copilărie pentru dezvoltarea tulburării de anxietate socială

Evenimente stresante din viaţa pacientului – experienţele negative şi stresante trăite de pacient în familie cresc probabilitatea pentru dezvoltarea problemelor de anxietate (certuri, conflicte maritale, divorţ, decesul timpuriu al unui părinte etc.).

Experienţe negative în contexte sociale lărgite – lipsa de acceptare din partea colegilor, victimizarea de către colegi, experienţe de bullying ca victimă, toate acestea reprezintă factori care contribuie la dezvoltarea şi la menţinerea anxietăţii sociale.

Cum se comportă o persoană care suferă de anxietate socială

CSÎD: Care sunt trăsăturile prin care putem recunoaşte o persoană ce se confruntă cu anxietate socială?

Dr. Bogdana Bursuc: Anxietatea socială se manifestă pe mai multe planuri. Pot fi manifestări comportamentale, emoţionale, cognitive sau chiar somatice. Am să le detaliez pe fiecare în parte:

Reacţii comportamentale: comportamente de evitare (evită contactul vizual, interacţiunile cu persoane noi, contextele în care pot întâlni persoane noi, situaţiile în care sunt observaţi de ceilalţi, să mănânce în faţă celorlalţi, să vorbească în faţa celorlalţi, să mai meargă la întruniri, să se implice în activităţi noi), retragere socială (stau singuri în locul de servire a mesei, în timpul pauzei, stau singuri în pauze, stau la marginea unui grup) şi comportamente de asigurare (vorbesc bâlbâit sau în şoaptă, au dificultăţi de a vorbi în public sau atunci când sunt numiţi, se separă cu dificultate de persoanele cunoscute, au puţini prieteni sau deloc).

Reacţii emoţionale: teama sau lipsa interesului în a încerca lucruri noi, teama că vor face ceva ruşinos sau umilitor, teama că ceilalţi îşi vor forma o părere proastă despre ei (îi vor evalua negativ), teama de a vorbi persoanelor necunoscute, se simt inconfortabil când sunt în centrul atenţiei, se simt în permanenţă observaţi, fapt care îi face să fie foarte conştienţi de tot ceea ce simt, furie, depresie.

Reacţii cognitive: se îngrijorează că vor face ceva ruşinos sau umilitor, se îngrijorează de evaluarea negativă a celorlalţi sau că ar putea fi judecaţi (în situaţii în care nu sunt evaluaţi), se îngrijorează că ceilalţi vor observa semnele anxietăţii (că s-au înroşit, că se bâlbâie), gânduri de autodepreciere, autoblamare, gânduri care susţin inadecvarea personală şi incompetenţa, subestimează abilităţile sociale pe care le au, nu au încredere în abilităţile lor de a interacţiona cu ceilalţi, interpretează situaţiile sociale ambigue ca fiind ameninţătoare, îşi focalizează atenţia pe sine în situaţiile sociale potenţial ameninţătoare, fapt care conduce la o conştientizare crescută a reacţiilor corporale care însoţesc anxietatea, scanează în permanenţă mediul extern pentru a identifica stimuli ameninţători, îşi evaluează performanţa în funcţie de cum s-au simţit.

Reacţii somatice: studiile arată că persoanele cu anxietate socială au tendinţa de a răspunde la evenimentele sociale stresante cu reacţii somatice intense. Anxietatea socială este un factor predictor pentru apariţia reacţiilor somatice pe termen lung, cum ar fi: înroşirea fetei, uscarea gurii, transpiraţie, ameţeală, stări de vomă, dureri de cap, dureri de burtă.

Îngrijorări tipice în anxietatea socială

CSÎD: Cum se autoevaluează o astfel de persoană?

Dr. Bogdana Bursuc: În funcţie de momentul interacţiunii şi de distorsiunile tipice în gândire, persoana anxioasă se poate autoevalua astfel:

Distorsiuni tipice în gândire Înainte de a intra în interacţiune În timpul interacţiunii  După interacţiune
Citirea gândurilor Oamenii vor vedea că sunt nervos sau agitat Pot vedea că îmi este teamă, îmi pot vedea mâinile tremurând. Toată lumea a văzut cât am fost de nervos şi cum mi-am pierdut şirul cuvintelor.
Prezicerea viitorului Mintea mea o să se blocheze.  Nu o să reuşesc să trec cu bine prin conversaţia asta.  O să mă fac de râs de fiecare dată când mă întâlnesc cu oameni noi.
Filtru negativ O să îmi tremure mâinile. Mi s-a blocat mintea, nu ştiu ce să zic. Nu am povestit lucrurile aşa cum ar fi trebuit.
Desconsiderarea aspectelor pozitive Deşi sunt oameni care mă plac, întotdeauna vor fi oameni care nu mă plac. Deşi acum mă descurc OK, oricând pot strica lucrurile. Deşi oamenii par interesaţi să discute cu mine, nimeni nu m-a întrebat despre…
Catastrofizare Par anxios, totul va fi îngrozitor.  Devin din ce în ce mai anxios, nu voi fi în stare să vorbesc.  Nu suport să ştiu că pentru ea nu am părut interesant.
Personalizare Pun pariu că nimeni nu are aceste emoţii atunci când vorbeşte.  Văd că toată lumea se uită la mine şi poate vedea cât de nervos sunt.  Cred că am fost singura persoană care a fost neinteresantă.
Etichetare Sunt incapabil. Cred că sunt un fraier.  Am fost un fraier.
Gândire totul-nimic (alb-negru) Întotdeauna mă fac de râs când întâlnesc oameni. Toată performanţa mea de până acum e un dezastru. Am stricat totul, nu a fost nimic bine în ce am făcut.

CSÎD: Ce metode de coping poate adopta o astfel de persoană pentru a trece peste aceste probleme?

Dr. Bogdana Bursuc: Metodele de coping folosite cel mai frecvent sunt reprezentate de evitarea situaţiilor sociale sau de ascunderea semnelor de anxietate atunci când situaţiile sociale nu pot fi evitate. Aceste metode de coping pe care aceste persoane sunt tentate să le folosească nu sunt deloc eficiente pe termen lung. Rezolvă problema, din perspectivă personală, doar pe termen scurt.

CSÎD: Cum ajută psihoterapia în acest proces?

Dr. Bogdana Bursuc: Psihoterapia este o formă de tratament importantă, deoarece focusul tratamentului este dezvoltarea unei imagini de sine realiste, în paralel cu dezvoltarea unor aşteptări realiste faţă de sine şi a unei atitudini mai blânde. Din păcate, caracteristica anxietăţii sociale – teama de evaluare negativă şi dificultatea de interacţiune cu ceilalţi – face ca aceste persoane să nu se adreseze serviciului de psihoterapie sau să îl experimenteze ca fiind foarte dificil. Prin urmare, preferă să se autoizoleze şi să trăiască mai multă suferinţă în singurătate.