Pierderea unei sarcini şi depresia. Cum poţi ajuta părinţii care se află într-o astfel de situaţie

Moartea unui bebeluş este o cumpănă majoră pentru un cuplu de părinţi . Iată ce se poate face pentru a alina măcar puţin suferinţa celor care trec prin aşa ceva.
04.06.2020 | Autor: Bianca Poptean
Pierderea unei sarcini şi depresia. Cum poţi ajuta părinţii care se află într-o astfel de situaţie

Pierderea unei sarcini poate fi un adevărat moment de cumpănă atât în viaţa unei femei, cât şi în viaţa cuplului în sine. Din păcate, acest subiect delicat reprezintă o realitate, una care se petrece destul de frecvent şi faţă de care trebuie să avem mai multă înţelegere. Nenumărate studii au corelat dezvoltarea unui nivel ridicat de depresie cu pierderea unei sarcini. Şi, da, este important să ştiţi cum să faceţi faţă unui asemenea eveniment.

În urma pierderii unei sarcini urmează o perioadă de doliu

Sarcina este unul dintre cele mai de preţ momente din viaţa unui cuplu, cu atât mai mult cu cât cei doi se află pe punctul de a deveni pentru prima oară părinţi. Din păcate, mult prea multe sarcini se pierd, lăsând în urma lor un sentiment profund de durere. Cauzele, mai puţin importante sau nu, nu vor consola într-atât de mult părinţii încât să poată trece cu uşurinţă peste această pierdere şi este important de ştiut că pierderea unei sarcini se va resimţi în sufletele celor doi părinţi exact ca orice altă pierdere, iar cei doi vor trece prin acelaşi travaliu de doliu. În vreme ce multe femei şi multe cupluri pot trece în mod natural peste acest eveniment tragic, există şi situaţii ceva mai delicate, în care travaliul tinde să se extindă pe o perioadă mai lungă de timp, cauzând o serie de consecinţe în plan fizic şi afectiv.

Doliul exagerat include simptome precum: neîncredere continuă în persoanele din jur sau într-o nouă şansă, amorţeală emoţională asupra pierderii, incapacitatea de a accepta decesul, preocuparea veşnică cu privire la motivul real al decesului, sentimente acute de vinovăţie, întristare intensă şi durere emoţională, incluzând uneori şi episoade intense de furie, incapacitatea de a găsi bucurie în activităţile care cândva aduceau un zâmbet pe buze, dorinţe şi gânduri legate de suicid, evitarea excesivă a amintirilor legate de pierderea suferită, dor continuu, înţepături puternice la nivelul pieptului, pierderea identităţii sau a scopului în viaţă, sentimentul ca o parte din ei înşişi a murit.

Cum putem face faţă pierderii

În mod ideal, o persoană îndurerată va putea trece natural peste pierderea suferită, odată ce va încheia procesul de doliu. Cu timp şi susţinere, părinţii care au pierdut un făt vor accepta şi vor integra această pierdere, vor lucra cu durerea lor şi se vor adapta la viaţă, cu speranţa că o pot lua de la capăt. Cele mai bune modalităţi de a face faţă pierderii includ:

    Simţiţi durerea.Daţi-vă voie să simţiţi durerea şi toate celelalte emoţii. Nimeni nu are dreptul să vă spună cum ar trebui să reacţionaţi şi ce să faceţi. Este important să vă daţi timp şi să treceţi peste eveniment, în ritmul propriu!
    Aveţi răbdare cu procesul. Nu vă stresaţi cu aşteptările. Acceptaţi faptul că trebuie să experimentaţi durerea, emoţiile şi propriul mod de vindecare – totul în ritmul vostru. Nu vă judecaţi emoţiile şi nu vă comparaţi cu ceilalţi. Amintiţi-vă că nimeni altcineva nu vă poate spune cum trebuie să reacţionaţi.
   Descărcaţi-vă! Recunoaşteţi-vă sentimentele, chiar şi pe cele care nu vă plac. Daţi-vă voie să plângeţi.
   Căutaţi sprijin. Vorbiţi despre pierdere şi despre experienţele cu care v-aţi confruntat după ce s-a petrecut. Nu încercaţi să ignoraţi stările voastre, crezând că aşa veţi face un bine!
    Fără schimbări majore! Încercaţi să vă menţineţi stilul de viaţă normal. Nu faceţi schimbări majore în viaţă imediat după petrecerea evenimentului. Acest lucru vă va permite să vă păstraţi rădăcinile şi un anumit sentiment de securitate.
    Aveţi grijă de voi: faceţi exerciţii fizice în mod regulat şi adoptaţi o dietă sănătoasă!
    Spuneţi NU adjuvantelor nocive! Evitaţi să beţi prea mult alcool sau să utilizaţi alte medicamente. Acest lucru vă poate dăuna corpului şi vă poate aplatiza emoţional.
   Acceptaţi experienţa! Încercaţi să integraţi pierderea, fără sentimentul de vinovăţie, în ritmul vostru propriu!