Dezvoltarea emoțională: ce înseamnă și ce efecte produce?

  • Publicat:
  • Actualizat:
Dezvoltarea emoțională: ce înseamnă și ce efecte produce?
Sursa foto: Profimediaimages.ro

Cu toții am auzit cel puțin o dată de conceptul de „dezvoltare emoțională”. Dacă nu acesta, atunci „dezvoltare personală”, „inteligență emoțională” sau „maturizare psihică”. Lumea vorbește despre aceste lucruri într-o notă pozitivă, drept lucruri care ne ajută, dar ce înseamnă acest ajutor?

Ce înseamnă dezvoltarea emoțională?

Dezvoltarea emoțională presupune o cale pe care trebuie să o urmeze emoțiile, de la o stare mai puțin dezvoltată la una mai dezvoltată. Suntem cu toții de acord că o stare mai puțin dezvoltată emoțional este cea în care se află un copil mic, de 1-2 ani, în care emoțiile par a nu putea fi controlate și gestionate corespunzător, în timp ce o stare mai dezvoltată emoțional este cea spre care tindem cu toții.

Emoțiile cresc în măsura în care ele sunt acceptate și înțelese de oamenii din jurul nostru. Odată ce s-a întâmplat acest lucru, un copil ajunge și el, la rândul său, să poată înțelege o emoție. Făcând acest lucru rând pe rând cu toate emoțiile noastre, ele ajung să se dezvolte și astfel să fim mai dezvoltați din punct de vedere emoțional decât înainte.

Povestea lui E., care a copilărit fără să simtă căldura unui părinte

Ce se întâmplă dacă nu există o persoană care să ne asculte și să ne înțeleagă? Emoțiile rămân fără răspuns. Ele rămân pe de-o parte la acel nivel, pe de altă parte ajung să fie considerate ca fiind „inadecvate”. Pentru a nu fi simțite astfel de emoții inadecvate, se ridică împotriva lor apărări. Aceste apărări fac persoana să fie mereu în gardă.

E. este o pacientă care s-a prezentat la terapie spunând că simte că există ceva nerezolvat în trecutul său. Relația cu mama sa a fost una deficitară pe parcursul copilăriei, mama ei fiind diagnosticată cu depresie și fiind destul de indisponibilă emoțional pentru ea.

Ea a copilărit, astfel, fără să simtă atât cât ar fi avut nevoie căldura unui părinte.

În comportamentul ei, se temea să se apropie mult de oameni pentru ca nu cumva să fie considerată prea solicitantă. Simțea că cere mult prea mult de la oameni și se temea ca nu cumva să fie respinsă.

Se întâmpla deseori când era la serviciu să intre în încurcături neștiind să execute anumite operații decât să întrebe pe cineva și să riște să fie respinsă. Mai mult decât atât, avea dificultăți în a pune limite oamenilor.

A pune limite și a spune oamenilor că este deranjant un anumit lucru la adresa ei era perceput ca fiind un act agresiv, iar ea se temea foarte mult de agresivitate.

Cu timpul, pe parcursul terapiei, a descoperit faptul că în copilărie era de multe ori nervoasă pe mama ei și frustrată cu privire la faptul că nu îi acorda atenție, dar sentimentul de vinovăție asociat acestor emoții agresive a făcut-o să vrea să le uite.

Ele nu erau discutate în casă, iar atmosfera părea să fie mai degrabă una de negare a problemelor decât de rezolvare a lor.

De îndată ce E. a rezolvat aceste probleme pe parcursul ei terapeutic, ea a simțit că are o energie psihică mult mai mare. Acum putea să fie mai relaxată și să nu se mai streseze atât de mult la serviciu. Putea face orice dorea, fără să se teamă că ar putea să îi supere pe alții.

Cel mai benefic efect pe care l-a simțit, pe lângă greutatea care i-a fost luată de pe umeri, a fost acela că a putut ca toată încordarea și toată energia pe care le canaliza către „a nu deranja pe nimeni” a putut acum să le canalizeze spre a face aerobic și a își lua o diplomă în acest domeniu. Se gândea de mult timp să facă acest pas, dar a simțit mereu că nu are timp.

În mod natural, energia noastră psihică, adică emoțiile noastre, ar trebui să fie înțeleasă, primită de către persoanele importante din jurul nostru.

Uneori nu se întâmplă acest lucru. Atunci, ea este ascunsă de noi și nu doar că nu este folosită, dar este și ținută ascunsă, astfel încât să nu iasă. Exact cum se întâmpla cu agresivitatea lui E. sau cu teama ei de respingere, așa se poate întâmpla cu multe alte lucruri.

Psihoterapia psihanalitică ajută la înțelegerea modului în care problema este formată, înțelegerea emoției, descărcarea și eliberarea ei în cursul său natural spre a fi transformată în energie matură.

 

Urmărește CSID.ro pe Google News
Tiberiu Seeberger - Psihoterapeut psihanalist
Mă numesc Tiberiu Seeberger și am ales psihoterapia din dorința de a ajuta oamenii să scape de nefericire, să dobândească o liniște interioară și să se dezvolte. Membru al Colegiului Psihologilor din România - Cod personal 23165 Membru al Asociației de Psihanaliză și Psihoterapie ...
citește mai mult
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”