Cum ne afectează trauma?

09.05.2022
Cum ne afectează trauma?
Sursa foto: pixabay.com

Trauma este un moment neplăcut, dar natural al vieții. În momentul în care dorințele și nevoile unei persoane sunt puternic frustrate, sunt întrerupte brusc, avem de-a face cu o traumă. În momentul în care frustrarea este o așa-numită „frustrare optimă”, acest lucru reprezintă un pas înainte spre dezvoltare și spre o adaptare cât mai bună la restricțiile mediului.

De exemplu, dacă un copil este separat de mamă brusc, fără alte avertizări, el va începe să plângă. Dacă separarea se produce treptat, frustrând optim dorința copilului de a o avea pe mamă în fiecare moment, rezultatul va fi un copil fericit care se va putea descurca singur în cele din urmă.

O bună întrebare este: cum ne afectează trauma în cel mai neprielnic caz?

Trauma, așa cum am scris, este o bruscare a unei dorințe sau nevoi ale copilului. Prin această bruscare, copilul nu poate înțelege dorința sau nevoia, nu o poate gândi, nu o poate organiza, deci nu o poate controla corespunzător.

Dorința copilului de a o avea pe mamă pentru el în fiecare moment apare deoarece copilul se simte mult prea neîncrezător de unul singur. Simte că fără mamă el este expus, vulnerabil.

O posibilă traumă apare atunci când copilul o pierde pe mamă în mulțime, în piață, fără a ști unde este. Atunci când vine o astfel de traumă, copilului îi va fi teamă să se desprindă de mamă și va gândi că fără ea este în pericol. Dorința de dependență față de mamă este prelungită, nu i se pune punct acolo unde ar fi trebuit să i se pună.

Trauma vine peste copil la fel ca un val care îl scufundă. Îl prinde nepregătit și îl poartă în apele învolburate ale necunoscutului. Copilul nu mai învață, astfel, să înoate, ci este la mâna apei nemiloase. Rămâne în el o parte afectată de traumă, o teamă față de înot sau poate o parte a lui care va vrea cu orice preț să controleze apa, pentru că doar astfel nu ar mai fi controlat de apă.

Răspunsul la întrebarea „cum ne afectează trauma?” depinde de dorința sau nevoia afectată și de percepția copilului.

Un copil care a trăit situația în care a pierdut-o pe mama în mulțime poate simți că mama l-a dezamăgit și astfel ar putea căuta să facă „prostii” pentru a se răzbuna pe ea.

Alt copil poate înțelege că a fi dependent față de cineva este periculos pentru că acel cineva ar putea dispărea oricând și astfel va încerca pe cât posibil să dovedească faptul că nu are nevoie de nimeni.

În funcție de aceste lucruri, dezvoltarea copilului poate lua diferite întorsături.

Trauma nu este un punct static, care nu se modifică în timp. O grămadă de copii s-au pierdut în mulțime și au trecut peste.

Diferența dintre o patologie care apare la o vârstă adultă și o stare de sănătate în pofida dificultăților îl reprezintă o relație reparatoare.

Dacă trauma a fost trăită în relație cu o mătușă, iar mama este îndeajuns de capabilă să compenseze durerea, atunci copilul se va putea vindeca și va putea da naștere unui adult sănătos.

Dacă trauma se repetă permanent în diferite moduri și pare că nimeni nu îl poate ajuta pe copil să o gestioneze, atunci șansele ca patologia să se dezvolte sunt mari.

Recomandare video
Tenul gras: îngrijire, curățare, ingrediente pe care să le folosești