Bolile psihice – cum afectează relaţiile bolnavilor?

Menţinerea unor relaţii stabile timp îndelungat este o preocupare destul de dificilă pentru oricare dintre noi. Niciodată nu e atât de simplu pe cât ne-am dori. În cazul existenţei unei/unor afecţiuni psihiatrice cronice, lucrurile tind să se complice.
28.03.2014
Bolile psihice - cum afectează relaţiile bolnavilor?

Simptomele

Oricare ar fi denumirea tulburării, simptomele pot afecta:

  • nevoia de a socializa;
     
  • dorinţa şi abilitatea de a comunica pe subiecte mai mult sau mai puţin personale;
     
  • capacitatea de a reacţiona adecvat la evenimente, respectiv de a trăi bucuria când se întâmplă lucruri pozitive şi nemulţumirea (eventual enervarea) când au loc evenimente negative;
     
  • identificarea şi gestionarea sănătoasă a propriilor trebuinţe, dar şi ale celor din jur, motiv pentru care anturajul îi poate percepe ca distanţi, reci, detaşaţi de evenimente;
     
  • privirea, mimica, mersul şi în general limbajul corporal.

Retragerea din relaţii de toate tipurile se instalează treptat, pasiv, întrucât efortul de  a comunica eficient este perceput ca foarte solicitant, obositor.

Indiferent de gradul de cultură sau educaţie, toţi pacienţii ştiu că s-au schimbat foarte multe în existenţa lor, că nu mai sunt aceiaşi ca înainte de apariţia bolii.

Se instalează o stare de demoralizare cronică, pe fondul căreia apar:

– sentimente intense de ruşine, inferioritate, insuficienţă;
– culpă pentru faptul că nu-şi pot controla simptomele cu ajutorul voinţei;
– teamă  de ridicol pentru că au probleme de concentrare şi tot uită anumite lucruri sau nu pot fixa eficient noi informaţii;
– îngrijorare că vor fi considerate indezirabili din cauza tulburării psihice (uneori stigmatizaţi);
anxietate persistentă referitoare la faptul că îşi vor pierde serviciul, prietenii, că îi vor evita inclusiv cei din propria familie.

În cazul simptomelor psihotice pot apărea idei delirante, halucinaţii sau un grad crescut al dezorganizării întregii vieţi psihice, din cauza cărora o persoană poate considera că nimic nu mai are rost, inclusiv relaţiile personale, nu mai este capabil de absolut nimic, nu merită ca alţii să facă lucruri bune pentru ei, sunt o povară pentru familie şi cel mai bun lucru ar fi dacă nu ar mai trăi, există persoane cunoscute/necunoscute care au intenţii ostile, îi urmăresc, îşi bat joc de ei, i-au persecutat deja şi intenţionează să facă aşa şi pe viitor etc.
În aceaste situaţii, evitarea altor oameni devine un proces activ. Până la reechilibrarea medicamentoasă, eforturile de a-I scoate din această stare se soldează cu eşecuri.

Stres, un cuvânt ce trebuie uitat!
Stres, un cuvânt ce trebuie uitat!
Cel mai nou articol Video:
Despre yoga, meditație și stres