Adio, Facebook, dar rămân cu tine!

Da, da, ştiu, expresia este cu "pe faţă", dar m-am gândit că merge şi Cartea Feţelor, Facebook-ul nostru cel de toate zilele. V-aţi gândit vreodată cât e adevăr şi cât e defilarea din tot ceea ce postăm pe conturile noastre din faimoasa reţea de socializare?
Adio, Facebook, dar rămân cu tine!

Da, da, ştiu, expresia este cu „pe faţă”, dar m-am gândit că merge şi Cartea Feţelor, Facebook-ul nostru cel de toate zilele.

V-aţi gândit vreodată cât e adevăr şi cât e defilarea din tot ceea ce postăm pe conturile noastre din faimoasa reţea de socializare?

Eu m-am gândit, după ce trei oameni cu care m-am întâlnit în carne şi oase se aşteptau să mă găsească foarte bine, judecând după pereţii Facebook, tapetaţi cu gingăşii. În realitate, eram la pământ.

Câţi români au cont pe Facebook?

La ultima numărătoare eram vreo 7 milioane de conturi româneşti. Unii au socotit şi mai precis şi au anunţat
prin iulie că aproape jumătate din populaţia rurală a României (47%) „se află” pe internet şi acoperă toate segmentele de vârstă, iar 80% dintre ei „sunt pe Facebook”.

Potrivit studiului, Facebook este este principalul canal folosit de românii din mediul rural, după Google Search. Aşadar suntem mulţi, suntem logaţi şi suntem cam…mincinoşi.

Viaţa roz şi nu prea de pe reţeaua de socializare

A început ca o redescoperire. A colegilor de bancă din gimnaziu, a iubiţilor neştiuţi din perioada liceului, a vecinilor cu care împărţeam popcorn la capac în perioada de glorie a casetelor video închiriate. Odată redescoperiţi toţi, întorşi pe toate părţile, analizaţi, invidiaţi, bârfiţi, ce ne-a mai rămas? Să ne putem compara cu ei. Să fim peste, dacă se poate.

Aşa că am pus poze mai prelucrate şi statusuri mai moţate, ne-am lăsat tăguiţi de persoane importante ca să crape fierea în ştim noi cine, am dat cele mai exotice check-in-uri din locuri pe care oamenii nici să nu ştie să le arate pe hartă, ne-am pozat cu cei mai cei aborigeni, am comentat numai cu schepsis ca să ne asigurăm succesul, am gătit de zeci de ori până să iasă fotografia perfectă cu felul acela plouător în guri, am schimbat 1009 rochii până să o alegem pe cea de la poza de profil, am cântărit bine dacă ne dăm însuraţi sau prea complicaţi sau căutători de comori, ne-am strecurat în cele mai elitiste grupuri, am şters de pe faţa pământului lucrurile în care eram tăguiţi, dar nu şi avantajaţi, am prelucrat cu cele mai moderne programe instantaneele care ne arată zâmbind larg lângă nişte oameni alături de care suntem nefericiţi profund şi câte şi mai câte.  Le-am făcut pe toate numai ca să avem o imagine aproape ideală la logare.

Ce se întâmplă însă după logout şi după întoarcerea cu picioarele pe pământul realităţii? Cum ne împăcăm cu oglinda care nu poate fi modificată întocmai pozelor prelucrate, cu statusurile deloc fericite din viaţa de zi cu zi pe care nu avem cum să le ştergem şi cum suportăm zile amare lângă cei care nu mai fac demult altceva decât să ne împingă spre logarea pe Facebook seară de seară de seară?

Să vă fie temă de gândire în vacanţă. O vacanţă offline, cu smiley faces reale şi likeuri autentice pentru felurite experienţe să aveţi!