Miriam Mircea, profesor în Germania: Cum învățăm elevii să se apere de abuzurile profesorilor

”Misiune (im)posiblă, misiune care nu are dată de expirare: să învățăm elevii de toate vârstele să se apere la școală, în timpul orelor de educație fizică sau de fizioterapie de cereri nefondate, abuzuri psihice, verbale și mai ales, fizice” își începe Miriam Mircea, profesor în Germania, discursul. Cadrul didactic de origine română a inițiat acum câțiva ani și o campania împotriva bullyingului în școlile din România.  

”Pentru a putea aborda aceasta temă cu profunzimea care e necesară, mărturisesc că dorința de a scrie acest articol vine din ceea ce am trăit cu mulți ani în urmă, când făceam fizioterapie pentru scolioza cu care ma născusem. Pe atunci, eram mică, nu naivă, însă respectam autoritatea vârstei și profesorilor. De aceea, am trecut printr-o traumă pe care am procesat-o după mai mult de 20 de ani. Agresorul: profesorul de fizioterapie și victimele: eu și celelalte fete din grupă. Nu doresc să intru în detalii, însă am simțit imediat, atunci, că ceva nu era în regulă și am povestit, ce e drept ani mai târziu, căci uitasem, părinților. În viziunea mea, școala trebuie să formeze o comunitate în care toți sa se simtă în siguranță și să fie siguri ca le sunt respectate drepturile.

Dar se simt elevii cu adevărat protejați de cadrele didactice și personalul școlar?

Eu am avut mereu încredere in profesorii mei. Exceptând incidentul izolat menționat, nu am fost niciodată pusă în situații periculoase, nu am simțit că cineva ar vrea să abuzeze de mine și de noi.

Recomandări

Semne și simptome ale bullying-ului la copii. Explică Miriam Mircea, profesor în Germania

Psiholog Ioana Niţă Amarandei: ”Mulţi părinţi ajung la o furie ingestionabilă”

Ani mai târziu, situația în școlile românești și cele germane, unde lucrez acum, s-a degradat cumplit. Pot confirma că în școlile germane situația educațională nu este deloc ceea ce și-ar închipui lumea din exterior.

Există din nefericire mult prea multe abuzuri verbale și fizice din partea ambelor părți: unii așa-ziși profesori atacă verbal elevii, îi umilesc, iar elevii la rândul lor ripostează sau atacă pe alții, mai mici sau mai slabi. Se creeaza ceea ce nemții numesc “cercul diavolului”, fără ieșire aparentă.

Ce drepturi au elevii români conform Constituției?

Am citit cu mare atenție Articolul 32 din Constituția României, articol Intitulat “Dreptul la învățătura”. Dreptul la educație este la fel de fundamental ca libertatea conștiinței. Acest articol însă nu conține nicio referire la felul in care legea apără integritatea fizică și mentală a elevilor.Cercetând mai departe, am găsit pe site-ul Ministerului Educației și Cercetării (www.edu.ro) “Statutul elevului”, aprobat și semnat în 2016. Recomand părinților lectura acestui document.

Capitolul al IV-lea “Sancționarea elevilor” atestă în articolul 16, paragraful 4, ca elevii au dreptul la apărare și ca ei nu pot fi supuși sancțiunilor colective. “Pedepsirea” lor se face în scris, le sunt retrase bursele de merit și li se scade nota la purtare. Nu exista niciun cuvânt despre sancțiuni corporale sau încercări de abuz fizic. Deci se presupune din start că profesorii sunt posesorii unei integrități impecabile și au un set de valori incoruptibile. Așa am crezut și eu, până am trăit exact contrariul. Din fericire, mi s-a intamplat doar o dată și a fost foarte traumatizant și încă e, gândindu-mă în retrospectivă.

Revenind la Statutul Elevului, este scris negru pe alb în Capitolul al II-lea,Articolul 6,  Paragraful 2: “Elevii au dreptul la respectarea imaginii, demnității și personalității proprii”.

Repet, mă concentrez pe respectarea demnității, care la copii și adolescenți este atât de fragilă și de greu de înțeles!

Sunt destul de convinsă că acest Statut nu este prea des citit de părinți și profesori, de aceea cred că poate reprezenta prima “armă” de apărare în caz de nevoie.

O bună parte dintre abuzuri în școli este constituită din abuzurile verbale

Evident, discutam de lucruri teoretice, căci marea majoritate a abuzurilor se întâmplă sub forma verbală, care doare mai mult decât o lovitura fizică.

Elevii, alături de ceilalți actori ai scenei educaționale, fac parte din comunitatea școlară. Ei au dreptul sa își desfășoare activitatea în spații care respectă nu numai normele de igienă dar și cele de protecție a muncii și de protecție civilă.

Ce poate face un elev ca să se protejeze de potențiale atacuri la școala sau cum le poate recunoaște?

Primordial: să fie mereu atenți și să știe unde sa meargă sau la cine pentru a raporta incidentul.

Să fie curajoși și să vorbească despre ce se întâmplă fără teamă.

Legea prevede sancțiuni aspre pentru cadrele didactice care supun elevii la rele tratamente, însă puțini părinți știu cum își pot proteja copiii în cazul în care aceștia sunt jigniți, bătuți sau nedreptățiți în mod repetat de învățători sau profesori. Presa nu prea relatează despre asemenea cazuri, mult prea puțin oricum pentru a putea produce o schimbare.

Din nefericire, situația copiilor și adolescenților abuzați fizic și verbal a fost în creștere în Germania, așa cum a anunțat poliția germană în luna Aprilie a acestui an: s-a înregistrat o creștere de 6,3% fata de anul 2020, deci aproximativ 15.000 de persoane tinere și copii s-au aflat în postura de victimă. Deci nu doar România se află pe această lista neagră.

Abuzul emoțional – greu de detectat la copii

Este de datoria cadrelor didactice dintr-o școala să se afle într-o permanentă stare de vigilență, căci abuzul emoțional, conform specialiștilor, este cel mai greu de detectat, însă se manifesta des prin dificultăți de concentrare și de învățare, dezvoltare fizică normală, cât și probleme de vorbire și de exprimare.

Curajul de a discuta despre o situație atât de inconfortabilă este esențial

Nu înseamnă mereu nu. Indiferent din partea cui vine. Un refuz nu este interpretabil, ci limita clară care înseamnă STOP.

Revenind la România, actualul cadru legal a fost stabilit la finalul anului 2013, cand a fost modificată legea din 2004, fiind introdus la interdicții tratamentul degradant la care ar putea fi supuși copiii în timpul orelor.Teoretic, începând din acel moment, cadrelor didactice li s-a interzis să dea copiii afară din clasă, să îi trimită la colț, să îi insulte sau să îi jignească, în caz contrar riscând amenzi cuprinse între 1.000 și 2.500 de lei pentru tratament degradant în școală. Cel puțin așa afirmă mai multe surse de pe internet.

Proteste, denunțări, articole, expunere în presă, legislație, si totuși abuzurile nu sunt eradicate. Ba din contră. Discuțiile trebuie să continue, educarea asupra formelor de protecție mai ales.