Logoped Mihaela Fotescu: activităţi şi exerciţii logopedice pentru copiii hipoacuzici

Ce e de făcut pentru ca cei mici care au fost diagnosticaţi cu hipoacuzie să-şi continue terapia logopedică şi să nu intre într-o perioadă de regres.
13.04.2020
Logoped Mihaela Fotescu: activităţi şi exerciţii logopedice pentru copiii hipoacuzici

Suntem în izolare, iar copiii nu merg la şcoală. S-au scris deja nenumărate articole cu idei despre activităţi pe care le poţi realiza acasă cu copiii. Ce faci, însă, când ai un copil cu CES (cerinţe educaţionale speciale) care, din cauza acestei situaţii, nu-şi poate continua programul de recuperare, program extrem de important pentru dezvoltarea lui. Ce se întâmplă, de exemplu, cu copiii hipoacuzici care mergeau săptămânal sau chiar zilnic la logopedie. Fără această terapie, ei nu pot recupera întârzierea limbajului, ei nu pot vorbi corect, nu se pot face înţeleşi. Iar noi, părinţii copiilor speciali, ştim că orice perioadă înseamnă regres sau, în cel mai bun caz, stagnare.

Am stat de vorbă cu Mihaela Fotescu, logoped principal senior, specializat în terapia tulburărilor de voce, deglutiţie şi limbaj, dar şi în demutizarea şi recuperarea pacienţilor cu implant cohlear, despre ce ar trebui să facă în această perioadă părinţii copiilor hipoacuzici.

Ce se întâmplă doctore: Logopedia este foarte importantă pentru copiii hipoacuzici. Ce e de făcut într-o astfel de perioadă când nu se pot face lecţii faţă în faţă?

Logoped Mihaela Fotescu: Pentru orice copil cu întârziere  în dezvoltarea normală a  limbajului, terapia logopedică este foarte importantă nu numai pentru achiziţiile de limbaj ci şi pentru dezvoltarea capacităţilor lui cognitive şi afective, deci pentru o bună dezvoltare a integrităţii psihice. În cazul copiilor cu deficienţe de auz, terapia  logopedică specializată, adică terapia auditiv- verbal,  este esenţială. De ce ? Pentru că la deficientul de auz, din cauza deprivării auditive, indiferent de gradul hipoacuziei, limbajul receptiv şi cel expresiv nu apare în ontogeneză.

Deci, alături de depistarea precoce, adică de stabilirea unui diagnostic audiologic correct, alături de o protezare auditivă clasică ori convenţională performantă şi  eficientă, ori de realizarea unui implant cohlear,  trebuie să se instituie şi terapia logopedică specializată.În această perioadă dificilă şi dramatică prin care trecem, terapia logopedică la cabinet se amână! Deci aparţinătorii copiilor hipoacuzicii trebuie să devină  şi „terapeuţi” pentru copiii lor. De fapt ca şi până acum.

De ce ? Pentru că părinţii copiilor hipoacuzici erau şi sunt partenerii  logopedului în ( re) abilitatrea copilului deficient de auz. În terapia logopedică în cabinet se realizează modele de lucru, şedinţele de terapie sunt demonstrative, dar fixarea  reflexelor neuronale este posibilă numai prin realizarea automatismelor.
Începând cu educarea auzului, continuând cu  formarea şi dezvoltarea achiziţilor de limbaj, toate exerciţiile realizate în cabinetul de logopedie se repetă acasă. Deci familia este obişnuită cu lecţiile şi temele pe care fiecare logoped  solicită spre a fi făcute. Fiecare din lecţiile de etapă parcurse până acum se vor relua. Repetiţia este baza învăţăturii. Sunt mulţi copii care acumulează şi îşi îmbogăţesc capacităţile lingvistice doar prin repetabilitatea temelor anterioare.
Părinţii vor păstra legatura telefonică ori one line cu logopedul, care, cunoscând copilul, va realiza un nou plan de lecţii.

C.S.Î.D.: Ce le recomandaţi părinţilor care au copii hipoacuzici?
M.F.:
Pentru momentul actual şi nu numai e important să verifice permanent dacă tehnologia (proteza auditivă, implantul cohlear ) funcţionează corect şi eficient (atenţie la baterii ). Este important ca părinţii să aibă grijă de igiena corespunzătoare a urechii, să stimuleze verbal continuu.

Acum părinţii petrec mult mai mult timp împreună cu copii lor, dar este important să-l petreacă cu spor în toate, dar mai ales pentru stimularea psiho pedagogică. Este important să menţină trează atenţia auditivă şi memoria auditivă a copilului deficient de auz prin jocuri şi interacţiune interogativă de tipul: ce se aude ?, unde se aude , cine vorbeşte ? Este benefic pentru dezvoltarea capacităţilor cognitive, affective, auditive şi lingvistice un dialog intens cu copiii lor.

Recomand părinţilor să evite pe cât posibil” abandonarea” copiilor  în activităţi din spaţiul virtual. Poveştile scurte, cu imagini clare,  cântecele plăcute,  vorbirea  ritmată în joc, cu voce live, toate vor trezi interesul copiilor hipoacuzici pentru audiţie şi vor facilita o percepţie auditivă complex, atât a sunetelor din mediul ambiental, cât si a sunetelor familiare, casnice, dar cel mai important o percepţie şi o înţelegere a spectrului vorbirii.

Pentru că nici cea mai performantă protezare auditivă, nici implantul cohlear nu corticalizeaza sunetul fără un antrenament auditiv adecvat şi o stimulare verbală realizată prin terapia logopedică susţinută permanent  de familie.

C.S.Î.D.: În funcţie de vârstă, care ar trebui să fie frecvenţa exerciţiilor de acasă?

M.F.: Fiecare copil are ritmul sau, iar  părinţii trebuie să-l cunoască  şi să-l respecte. E dificil să impui  dintr-o dată noi reguli acum, în perioadă de carantină.
Copiii de vârstă foarte mică sunt jucăuşi, chiar instabili uneori, deci trebuie să aveţi o atitudine şi o abordare spre terapie exclusiv prin joc . Se pot iniţia exerciţii de respiraţie şi de suflat în hârtie (confetti), pană, fluier, tegument  umed, balon.

Puteţi face exerciţii de mobilitate  facială, linguală, gimnastică cu buzele, cu obrajii,  totul în joacă, chiar  avem voie acum „să ne strâmbăm”, să  scoatem limba, să umflăm obrajii, să mestecăm în sec, să facem tril cu buzele, să dam pupici dulci la distanţă!

Pentru copiii mai mari, pe lângă aceste exercitii în joacă, mai putem să exersăm exerciţiile realizate în cabinetul de logopedie pentru emitere corectă a fonemelor( sunetelor vorbirii), să exersăm exerciţii  tematice de dezvoltare a structurilor verbale corecte.

Puteţi iniţia conversaţii plăcute tematice despre transporturi, meserii, faună, flora, zone geografice,  evenimente, aniversări, puteţi povesti anumite poveşti şi schiţe scurte. Este important tot ce instituie dialogul, interacţiunea şi menţin interesul copilului.

C.S.Î.D.: Puteţi da exemple de câteva exerciţii pe care le pot face părinţii acasă, la fel, în funcţie de vârste?
M.F.:
Pregătiţi ori nu, din cauza izolării, părinţiicopiilor hipoacuzici sunt nevoiţi să fie nu numai aparţinători, dar şi terapeuţii copiilor lor.
Pentru părinţii ce s-au implicat alături de logoped în reabilitarea auditiv verbală  este nevoie doar de a continua şi de a repeta ca şi până acum temele, fişele, planurile de lecţii de la cabinet.  Pentru părinţii ce se mulţumeau doar să transporte copilul de la un cabinet la altul, lăsând toată recuperarea copilului hipoacuzic  în seama logopedului,  trebuie să-şi schimbe atitudinea şi să se conecteze de o altă manieră cu copilul deficient de auz . Părinţii trebuie să realizeze că, de fapt, ei sunt principalii răspunzători de calitatea actului recuperării limbajului copilului lor.

Logopedul, terapeutul de limbaj se află pentru o scurtă durată şi pe o perioadă limitată alături de copilul hipoacuzic . Singura persoană ce  asigură  stabilitatea, încrederea, stimularea permanentă în dinamica recuperării este părintele. În ceea ce priveşte logopedul, dacă până acum nu a fost prea transparent  în relaţia cu familia copilului deficient de auz, şi el trebuie să se schimbe, să comunice mai mult  cu părinţii, să-i consilieze, să-i instruiască, să realizeze planuri de lecţii one line.  Aici tehnologia vine în sprijinul nostru şi ajută părinţii copiilor hipoacuzici să se conecteze eficient cu nevoile lor speciale în recuperarea logopedică. Acum este şi momentul evaluărilor, dar şi al  schimbării, precum şi al reuniunii între copilul hipoacuzic, aparţinătorii lui şi terapeut.

C.S.Î.D.: În funcţie de profilul şi nevoile copilului hipoacuzic, ce alte activităţi credeţi că sunt benefice într-o astfel de perioadă de stat în  casă, din nou grupat pe vârste?

M.F.: În această perioadă dificilă şi pentru adulţi, dar mai ales pentru copiii cu nevoi special, recomand instituirea stimulării continue pentru copilul hipoacuzic. Dacă este încă mic şi non verbal, copilul trebuie să fie menţinut continuu într-o baie de sunete. Este important să fie menţinută definirea tuturor onomatopeelor cu pictograme şi emisie sonoră, definirea apoi a obiectelor înconjurătoare, dezvoltarea grupurilor predicative, a structurilor verbale simple.
Nu uitaţi să nominalizaţi toate acţiunile realizate, toate obiectele pe care copilul le vrea şi să-l ajutaţi pe cel mic să conştientizeze apelativului  celor din jur,  precum si a nominalizarea  lui, a copilului.

În cazul copiilor cu deficienţă de auz de vârstă  preşcolară ori şcolară,  aparţinătorii trebuie să reia toate temele abordate până în acest moment de logoped, să folosească, de asemenea, stimularea verbală continuă, să folosească listele de cuvinte din lecţiile anterioare , să corecteze cu răbdare şi delicateţe,  dar permanent, tulburările ce apar în vorbirea automată ori liberă spontană şi neapărat să ofere copilului variante de răspuns corect ce trebuie repetate pentru automatizare. E important ca părinţii să folosească, în funcţie de capacităţile lingvistice ale copilului, structuri verbale complexe pentru îmbogăţirea vocabularului pasiv şi activ.

O altă recomandare este să ca părinţii să facă un jurnal zilnic în care să noteze parcursul stimulării,  perioada de stagnare – care e de fapt o reacţie normală în psihologia copilului  în aceste condiţii de  izolare, dar şi ca reacţie la noile reguli impuse de aparţinători în terapie şi de faptul că acum terapia se desfăşoară pe teritoriul  copilului, nu la cabinet.

O perioadă de stagnare şi de obişnuinţă la noile condiţii, înseamnă şi o perioadă de acumulare şi de direcţionare spre o altă etapă în recuperarea auzului şi limbajului.

Dragi părinţi jurnalul vă va ajuta să fiti concreţi şi la obiect atunci când veţi comunica one line cu logopedul sau psihologul copilului dumneavoastră. Veţi întreba punctual şi clar veti avea şi răspunsurile punctuale şi clare din partea terapeutilor.Este important să profitaţi la maximum de oportunitatea de sta acasa în familie şi de a vă conecta permanent cu copilul dumneavoastră!

Folositi stimularea verbală continua, jucaţi-vă mult de tot cu el, interacţionaţi prin joc, folositi pentru copiii mici  cuvinte simple uşor de pronunţat, uşor de înţeles, pentru copiii mari structuri verbale  – atenţie la voce şi pronunţie corectă!

Încurajaţi  dialogul care e cheia succesului în comunicare , menţineţi interesul copilului pentru ce se aude, cum se aude, unde se aude, dezvoltaţi-i memoria şi atenţia auditivă, încurajaţi-l, îmbrăţişaţi-l, creaţi  acasă  o atmosferă cât mai plăcută, atât pentru lecţii, dar şi pentru joc. Climatul de siguranţă şi de încredere pe care l veţi oferi copilului dumneavoastră devine baza succesului în recuperarea auditiv verbală a copilului deficient de auz!

Bianca Poptean
Bianca Poptean
Sunt peste 10 ani de când scriu pentru Ce se întâmplă doctore, timp în care am realizat sute de articole, interviuri cu medici și specialiști în diverse domenii, materiale video, conferințe și emisiuni live. Mai mult, sunt mamă a doi băieți minunați care mi-au oferit ocazia să văd ... citește mai mult
Recomandare video
Dr. Andreea Boiangiu: recoltarea de celule stem la naștere vs. clamparea întârziată