Disciplinarea pozitivă: o tehnică parentală ideală

Specialiștii în parenting se străduiesc să realizeze tehnici care mai de care mai de ajutor.
28.12.2020 | Autor: Bianca Poptean
Disciplinarea pozitivă: o tehnică parentală ideală

Disciplinarea pozitivă este o tehnică parentală axată pe bunătate, încredere și conexiune cu copilul. Iată de ce unii experți spun că este modalitatea ideală de a învăța copiii diferența dintre bine și rău.


În zilele noastre, mulți experți recomandă „disciplinare pozitivă”, o tehnică parentală axată pe bunătate și încredere. Potrivit medicului Ari Brown, medic pediatru și autor al cărților Baby 411 și Toddler 411: „Disciplinarea pozitivă înseamnă că manifestați respect, ascultați, recompensați un comportament bun și îi reamintiți copilului că îl iubiți în timp ce îl învățați diferența dintre bine și rău”. Aceste acțiuni afirmative îi fac pe copiii noștri să se simtă respectați și iubiți, ceea ce va încuraja în cele din urmă un comportament pozitiv pe viitor.

Ce este disciplinarea pozitivă? Metode și tehnici cheie

Dr. Nelsen a creat modelul de disciplinare pozitivă pentru a insufla abilități sociale într-un mod respectuos și încurajator. Ea stabilește cinci criterii cheie pentru disciplinarea pozitivă:

Disciplinarea pozitivă este în egală măsură blândă și fermă.
Ajută copiii să dezvolte un sentiment de conexiune (apartenență).
Efectele durează pe termen lung.
Construiește un caracter bun la copii prin predarea abilităților sociale.
Arată copiilor că sunt capabili și își pot folosi resursele personale în moduri constructive.

Susținătorii acestei tehnici parentale pozitive vor să creeze o „ierarhie a iubirii” care să ajute un copil să se simtă în siguranță și protejat, spune Dr. Shauna Shapiro, profesor, speaker și co-autor al lucrării „Disciplina conștientă: O abordare iubitoare pentru stabilirea limitelor și dezvoltarea inteligenței emoționale la copil”.

Disciplina pozitivă își propune să conducă micuții în direcția corectă și le permite părinților să vadă disciplina ca pe un instrument util, care îi învață diferența dintre bine și rău.

Avantajele disciplinării pozitive

Deși „disciplinarea negativă” nu există cu adevărat, susținătorii disciplinării pozitive nu cred în pedepsele verbale și fizice pentru copii. Aceste strategii declanșează adesea frică, neîncredere și stimă de sine scăzută: „Când ne rușinăm față de noi înșine sau de alți oameni, părțile creierului care au legătură cu învățarea de noi comportamente sunt închise”, spun specialiștii. Rușinea și judecata de sine răpesc creierului energia de care are nevoie pentru a se schimba, astfel încât comportamentele pe care dorim să le schimbe copiii se blochează. Când răspundeți la un comportament rău cu negativitate, un copil va avea mai multe șanse să acționeze la fel, din nou. Pe termen lung, acest lucru poate duce la probleme cu stima de sine și încrederea.

Pe de altă parte, disciplinarea pozitivă îi ajută pe copii să se simtă motivați, încurajați, conectați și puternici. Experții spun, de asemenea, că duce la stabilitate emoțională, încredere și cultivarea empatiei, pe termen lung. De asemenea, conform site-ului oficial al disciplinării pozitive, adolescenții care își percep părinții ca fiind „amabili și fermi” au succesul academic sporit și un risc mai mic de abuz de substanțe.

Cum să stăpânești disciplinarea pozitivă

Căutați să încorporați metoda disciplinei pozitive în viața voastră? Consultați cele opt puncte cheie ale doctorului Brown pentru stăpânirea tehnicii.

Fiți un model bun. Potrivit lui Shapiro, disciplinarea pozitivă începe întotdeauna cu părintele.

Fiți consecvenți. Respectați-vă instrucțiunile fără a vă retrage. În caz contrar, copiii vor crede că pot îndrepta regulile ori de câte ori doresc.

Fiți calmi și la obiect.

Fiți rapizi. Disciplinați-vă copilul cât mai curând posibil, chiar dacă sunteți în public, pentru a vă asigura că motivul pedepsei este încă foarte clar.

Gândiți rațional. Nu orice comportament rău merită efortul disciplinării; uneori copiii se vor purta pur și simplu ca niște copii. De exemplu, vă puteți disciplina copilul pentru că a plesnit un frate sau un partener de joacă, dar ignorați un comentariu enervant, făcut chiar înainte de somn.

Fiți realiști. Chiar vă așteptați ca un copil de 4 ani să stea liniștit în timpul unei plimbări de o oră la magazin? Psihologii spun că părinții trebuie să aibă așteptări rezonabile față de copiii lor.

Lăudați-vă copilul pentru reușitele sale!

Amintiți-i copilului că îl iubiți. Amintiți-vă că, deși copilul se poate comporta într-un mod negativ, copilul însuși nu este rău.

De asemenea, este important să rețineți că cei mici nu își vor schimba imediat comportamentele: „Plantații semințele disciplinei, dar nu vă așteptați să crească un copac peste noapte ”, mai spune dr. Brown.