Ficatul gras: boala care poate evolua ani întregi fără simptome. Ce semnale transmite organismul și cum putem preveni complicațiile?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ficatul gras este o afecțiune tot mai frecventă, asociată în special cu obezitatea, rezistența la insulină, diabetul zaharat de tip 2 și alte tulburări metabolice. Deși poate evolua ani întregi fără simptome evidente, acumularea excesivă de grăsime în celulele hepatice nu trebuie ignorată. În anumite cazuri, boala poate progresa de la simpla steatoză hepatică la inflamație, fibroză și chiar ciroză.

Cunoscută mult timp sub denumirea de steatoză hepatică non-alcoolică, afecțiunea este numită în prezent, în cazul formei asociate disfuncției metabolice, boală hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice. Aceasta poate apărea inclusiv la persoane care nu consumă alcool și care nu au simptome sau modificări evidente ale stării generale de sănătate.

De ce apare ficatul gras, ce semne pot indica o afectare hepatică și ce investigații sunt necesare pentru diagnostic? Mai ales, ce schimbări ale alimentației și stilului de viață pot reduce riscul de complicații?

Recomandări

Ce se întâmplă cu imunitatea când faci sport regulat. Descoperirea surprinzătoare a cercetătorilor

Sarea caldă într-un săculeț pentru durerile de urechi: de ce trebuie prudență

Citește și: Ficatul, pe înțelesul tuturor. De ce este necesară menținerea sănătății hepatice? (P)

Ce este ficatul gras și de ce apare?

Ficatul gras, numit medical steatoză hepatică, reprezintă acumularea unei cantități excesive de grăsime în celulele hepatice. În mod normal, ficatul conține o anumită cantitate de lipide, însă acumularea excesivă poate fi asociată cu disfuncții metabolice și, în unele situații, cu inflamație și deteriorarea țesutului hepatic.

Una dintre cele mai frecvente forme este MASLD, afecțiune asociată cu prezența unuia sau mai multor factori de risc cardiometabolic, precum excesul ponderal, obezitatea abdominală, diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea arterială sau valorile crescute ale trigliceridelor.

Ficatul gras poate avea însă și alte cauze. Consumul excesiv de alcool poate determina acumularea grăsimii în ficat, iar anumite medicamente, afecțiuni sau boli metabolice pot contribui, de asemenea, la apariția steatozei hepatice. De aceea, identificarea cauzei este esențială pentru stabilirea conduitei medicale.

Este important de reținut că ficatul gras nu apare exclusiv la persoanele care consumă alcool și nici doar la cele supraponderale. Persoanele cu greutate normală pot dezvolta MASLD, mai ales în prezența unor factori metabolici.

De ce poate evolua ficatul gras fără simptome?

Una dintre particularitățile steatozei hepatice este faptul că, în stadiile inițiale, de cele mai multe ori nu provoacă manifestări evidente. Ficatul poate acumula grăsime fără ca persoana afectată să resimtă durere sau să observe modificări ale stării generale.

Din acest motiv, afecțiunea este descoperită frecvent întâmplător, în urma unei ecografii abdominale sau a unor analize de sânge efectuate din alte motive.

Absența simptomelor nu înseamnă însă întotdeauna absența afectării hepatice. Unele persoane pot dezvolta inflamație și fibroză fără să prezinte semne clare. În plus, valorile transaminazelor pot fi normale chiar și la pacienți care au o formă avansată de fibroză.

Prin urmare, evaluarea nu trebuie să se limiteze la întrebarea dacă există simptome sau dacă analizele hepatice sunt modificate. Este important să fie apreciat și riscul de fibroză, adică de formare a țesutului cicatricial în ficat.

Care sunt simptomele ficatului gras?

În majoritatea cazurilor, ficatul gras nu provoacă simptome specifice în fazele timpurii. Atunci când apar manifestări, acestea pot fi discrete și ușor de confundat cu simptomele altor afecțiuni.

1. Oboseală persistentă

Unele persoane cu steatoză hepatică se plâng de oboseală, lipsă de energie sau senzația că se epuizează mai repede decât de obicei.

Totuși, oboseala este un simptom nespecific și poate avea numeroase cauze, de la somn insuficient și stres până la anemie, tulburări tiroidiene sau alte probleme medicale. Nu poate confirma singură existența ficatului gras.

2. Disconfort în partea dreaptă a abdomenului

Uneori, persoanele cu steatoză hepatică pot resimți o senzație de presiune sau disconfort în partea superioară dreaptă a abdomenului, în zona în care este situat ficatul.

Această manifestare poate apărea inclusiv atunci când ficatul este mărit, însă nu este specifică bolii. Durerea abdominală persistentă sau intensă trebuie evaluată medical, deoarece poate avea și alte cauze.

3. Creșterea circumferinței abdominale

Acumularea grăsimii în zona abdomenului este asociată cu un risc metabolic mai mare și poate favoriza apariția MASLD.

Totuși, creșterea circumferinței abdominale nu este un simptom direct al ficatului gras. Este mai degrabă un posibil indicator al excesului de grăsime viscerală și al riscului cardiometabolic.

4. Îngălbenirea pielii și a ochilor

Icterul, manifestat prin colorarea în galben a pielii și a albului ochilor, nu este un semn obișnuit al steatozei hepatice simple. Poate apărea în contextul unei afectări hepatice importante sau al altor probleme ale ficatului și căilor biliare.

Apariția icterului necesită evaluare medicală promptă și nu trebuie pusă automat pe seama ficatului gras.

5. Umflarea abdomenului și a picioarelor

În stadiile avansate ale bolii hepatice, mai ales în cazul cirozei, pot apărea acumularea de lichid în abdomen (ascită) și umflarea membrelor inferioare.

Aceste manifestări nu sunt caracteristice ficatului gras simplu, ci pot indica o afectare hepatică severă și necesită evaluare medicală urgentă.

Confuzia, somnolența neobișnuită, vărsăturile cu sânge sau scaunele negre pot fi, de asemenea, semne ale unor complicații grave și impun asistență medicală de urgență.

Cum poate evolua boala? De la steatoză la ciroză

Nu toate persoanele diagnosticate cu ficat gras vor dezvolta complicații. În multe cazuri, acumularea de grăsime rămâne într-un stadiu incipient, fără să progreseze către leziuni hepatice importante.

Totuși, la unele persoane, afecțiunea poate evolua în mai multe etape:

Steatoza hepatică reprezintă acumularea excesivă de grăsime în ficat. În această etapă, nu există neapărat inflamație sau leziuni hepatice importante.

Steatohepatita asociată disfuncției metabolice (MASH) apare atunci când acumularea de grăsime este însoțită de inflamație și leziuni ale celulelor hepatice. Această formă poate favoriza deteriorarea progresivă a ficatului.

Fibroza hepatică reprezintă formarea țesutului cicatricial ca răspuns la leziunile repetate. În funcție de amploarea sa, fibroza poate fi ușoară, moderată sau avansată.

Ciroza hepatică este stadiul în care cicatrizarea devine extinsă și modifică structura și funcționarea ficatului. Pot apărea complicații precum hipertensiunea portală, ascita, hemoragiile digestive și insuficiența hepatică. Ciroza asociată MASH crește și riscul de cancer hepatic.

Evoluția nu este obligatorie și nici identică pentru toți pacienții. Identificarea persoanelor cu risc de fibroză avansată este una dintre cele mai importante etape ale evaluării medicale.

Cine are un risc mai mare de a dezvolta ficat gras?

MASLD este strâns legată de sănătatea metabolică. Printre principalii factori de risc se numără:

• excesul ponderal și obezitatea, în special acumularea grăsimii abdominale;
• rezistența la insulină și diabetul zaharat de tip 2;
• nivelurile crescute ale trigliceridelor și colesterolului;
• hipertensiunea arterială;
• sedentarismul;
• alimentația dezechilibrată, cu un consum ridicat de băuturi îndulcite și produse bogate în zaharuri adăugate;
• sindromul metabolic;
• sindromul ovarelor polichistice, în special atunci când este asociat cu factori metabolici.

Prezența acestor factori nu înseamnă automat că o persoană are ficat gras. În schimb, asocierea lor poate justifica o evaluare medicală, mai ales în cazul persoanelor cu diabet zaharat de tip 2 sau obezitate abdominală și alți factori de risc.

Cum se diagnostichează ficatul gras?

Diagnosticul presupune evaluarea istoricului medical, a factorilor de risc și efectuarea unor investigații de laborator și imagistice.

Ecografia abdominală este una dintre investigațiile utilizate frecvent pentru identificarea acumulării de grăsime în ficat. Aceasta poate evidenția modificări sugestive pentru steatoză hepatică, însă nu poate stabili cu precizie gradul de fibroză și nici nu poate diferenția întotdeauna steatoza simplă de steatohepatită.

Analizele de sânge pot include determinarea transaminazelor ALT și AST, a bilirubinei și a altor parametri ai funcției hepatice. De asemenea, medicul poate recomanda evaluarea glicemiei, hemoglobinei glicozilate, colesterolului și trigliceridelor.

Este important de precizat că transaminazele normale nu exclud fibroza hepatică avansată. Rezultatele trebuie interpretate împreună cu istoricul pacientului și cu celelalte investigații.

Elastografia hepatică este o metodă neinvazivă care evaluează rigiditatea ficatului și poate ajuta la estimarea gradului de fibroză. În funcție de tehnica utilizată, poate oferi și informații despre cantitatea de grăsime hepatică.

Scorul FIB-4 este un instrument de evaluare a riscului de fibroză avansată, calculat pe baza vârstei și a unor rezultate de laborator, respectiv AST, ALT și numărul de trombocite. Acesta nu stabilește singur diagnosticul, dar poate ajuta medicul să decidă dacă sunt necesare investigații suplimentare, precum elastografia.

În anumite cazuri, atunci când diagnosticul rămâne neclar sau este necesară o evaluare mai precisă a leziunilor hepatice, medicul poate recomanda biopsia hepatică. Aceasta nu este însă necesară în mod obișnuit pentru fiecare pacient cu ficat gras.

Cum putem preveni complicațiile ficatului gras?

Gestionarea ficatului gras presupune, în primul rând, abordarea factorilor metabolici care contribuie la apariția și progresia bolii. Schimbările stilului de viață pot avea un impact important asupra cantității de grăsime din ficat și asupra riscului de leziuni hepatice.

1. Alimentație echilibrată, cu mai puține produse ultraprocesate

Un model alimentar de tip mediteraneean este frecvent recomandat persoanelor cu MASLD. Acesta pune accent pe legume, fructe întregi, leguminoase, cereale integrale, pește, nuci, semințe și ulei de măsline.

Este utilă reducerea consumului de băuturi îndulcite, dulciuri, produse de patiserie și alimente ultraprocesate bogate în zaharuri adăugate și grăsimi saturate.

Nu este necesară eliminarea completă a carbohidraților sau adoptarea unor diete restrictive. Obiectivul este construirea unui model alimentar echilibrat, care să poată fi menținut pe termen lung.

2. Scădere ponderală, dacă există exces de greutate

La persoanele supraponderale sau cu obezitate, reducerea treptată și susținută a greutății poate diminua cantitatea de grăsime acumulată în ficat și poate îmbunătăți inflamația și fibroza.

Ghidurile europene din 2024 indică faptul că o scădere susținută de cel puțin 5% din greutatea corporală poate reduce grăsimea hepatică. O reducere de aproximativ 7-10% poate contribui la ameliorarea inflamației, iar una de cel puțin 10% poate îmbunătăți fibroza.

Aceste obiective se referă la persoanele cu exces ponderal și trebuie adaptate individual, împreună cu medicul. Slăbirea nu este un obiectiv pentru persoanele cu greutate normală.

3. Activitate fizică regulată

Mișcarea contribuie la îmbunătățirea sensibilității la insulină, la controlul glicemiei și la reducerea grăsimii abdominale.

Mersul alert, înotul, mersul pe bicicletă și exercițiile de rezistență sunt opțiuni care pot fi adaptate nivelului de pregătire fizică al fiecărei persoane.

Recomandările generale pentru adulți includ cel puțin 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână. Beneficiile mișcării pot apărea chiar și în absența unei scăderi în greutate.

4. Limitarea sau evitarea alcoolului

Consumul de alcool poate agrava afectarea hepatică, iar persoanele diagnosticate cu MASLD ar trebui să discute cu medicul despre consumul de alcool. Recomandările europene subliniază importanța descurajării consumului, în special în cazul pacienților cu fibroză avansată sau ciroză.

Nu trebuie presupus că alcoolul este sigur doar pentru că steatoza hepatică are o componentă metabolică.

5. Controlul diabetului, colesterolului și tensiunii arteriale

Ficatul gras nu trebuie tratat separat de celelalte probleme metabolice. Controlul glicemiei, al tensiunii arteriale și al valorilor colesterolului și trigliceridelor este important pentru reducerea riscului cardiovascular și a complicațiilor asociate.

Medicul poate recomanda tratamente pentru diabet, obezitate sau dislipidemie, în funcție de situația fiecărui pacient. Unele medicamente utilizate pentru aceste afecțiuni pot avea beneficii metabolice și hepatice, dar trebuie prescrise în funcție de indicațiile lor medicale.

6. Evitarea suplimentelor și a tratamentelor luate fără recomandare

Produsele promovate pentru „detoxifierea ficatului” sau pentru regenerarea hepatică nu înlocuiesc tratamentul medical și nu au toate eficacitatea și siguranța demonstrate.

Unele suplimente și produse naturiste pot afecta ficatul sau pot interacționa cu medicamentele administrate. Persoanele diagnosticate cu steatoză hepatică ar trebui să discute cu medicul înainte de a începe orice supliment sau tratament.

Când trebuie să mergem la medic?

Ficatul gras poate fi descoperit întâmplător, dar există situații în care evaluarea medicală nu trebuie amânată. Persoanele cu diabet zaharat de tip 2, obezitate abdominală asociată cu alți factori metabolici, valori persistent crescute ale transaminazelor sau steatoză identificată la ecografie ar trebui să discute cu medicul despre evaluarea riscului de fibroză.

De asemenea, apariția icterului, a umflării abdomenului, a edemelor la nivelul picioarelor sau a unor modificări importante ale stării de conștiență necesită evaluare medicală urgentă.

Ficatul gras nu înseamnă automat ciroză și nici nu evoluează inevitabil către o boală hepatică severă. Totuși, faptul că poate rămâne mult timp fără simptome face ca identificarea factorilor de risc și monitorizarea medicală să fie esențiale. Prin intervenție timpurie, controlul afecțiunilor metabolice și schimbări sustenabile ale stilului de viață, riscul de complicații poate fi redus.

Foto: Shutterstock