Diagnosticarea modernă a cancerului mamar

În Uniunea Europeană, în jur de 400.000 de femei sunt diagnosticate anual, însă numai 10% descoperă afecţiunea la timp, pentru ca tratamentul să aibă drept scop final vindecarea.
Diagnosticarea modernă a cancerului mamar

Cancerul de sân este una dintre cele mai necruţătoare boli din întreaga lume, la fiecare câteva minute o femeie pierzându-şi viaţa în urma complicaţiilor generate de proliferarea celulelor maligne. Consecinţele nu ar fi acestea dacă am profita de noile metode de diagnostic, dezvoltate în ultimii ani. Care sunt acestea şi ce beneficii au, aflăm de la specialistul Cornel Lungu.

În Uniunea Europeană, în jur de 400.000 de femei sunt diagnosticate anual, însă numai 10% descoperă afecţiunea la timp, pentru ca tratamentul să aibă drept scop final vindecarea. Statisticile nu sunt deloc roz în această privinţă, relevând faptul că principala cauză de deces în rândul femeilor cu vârstele cuprinse între 35 şi 59 de ani, din UE, este chiar cancerul de sân, cifra mortalităţii ridicându-se undeva la 90.000 de cazuri pe an.

Şi cu toate că incidenţa bolii creşte de la an la an, specialiştii ne liniştesc: teribila maladie nu echivalează în mod obligatoriu cu condamnarea la moarte, cu o singură condiţie: diagnosticarea precoce!

Începutul: autoexaminarea
Prima şi cea mai la îndemână modalitate de depistare a formaţiunilor tumorale de la nivelul sânilor este autopalparea. În felul acesta, orice femeie poate simţi singură când ceva este în neregulă cu sânii ei.

Există însă numeroase cazuri în care aceşti noduli nu pot fi detectaţi la palpare din pricina dimensiunii reduse sau a localizării mai greu accesibile. Care sunt opţiunile, în acest caz? Tehnicile de investigaţie imagistică, precum şi testele genetice.

Ecografie, mamografie, termografie ori sonoelastografie?
Dacă în trecut nu existau prea multe metode de diagnostic, imagistica de astăzi ne pune la dispoziţie mai multe opţiuni. În timp ce ecografia şi mamografia pot trece deja drept “metode clasice”, termografia şi sonoelastografia sunt două concepte mai noi şi mai puţin cunoscute în domeniul senologiei.

Termografia se foloseşte de senzori infraroşii pentru a detecta căldura şi vascularitatea crescută generate de prezenţa unei formaţiuni canceroase. De cealaltă parte, sonoelastografia este o tehnică ecografică ce combină avantajele ecografului (adâncimea de penetrare şi rezoluţia) cu sensibilitatea la diferenţele de rigiditate ale ţesuturilor analizate.

Diferenţa dintre cele două metode este aceea că termografia permite localizarea tumorilor canceroase bazându-se pe temperatura lor crescută, în timp ce sonoelastografia urmăreşte elasticitatea tumorilor, care este diferită faţă de restul ţesutului mamar. Atât termografia, sonoelastografia, cât şi ecografia sunt metode de diagnostic neinvazive, neiradiante, fără efecte secundare.

Ecografia mamară şi sonoelastografia permit o vizualizare foarte bună a tuturor zonelor sânului, inclusiv a celor periferice şi a axilelor. În plus, sunt repetabile, ieftine, nedureroase şi permit diferenţierea corectă a tipurilor de leziuni, solide sau lichidiene, benigne sau cu suspiciune de malignitate. Îşi cresc specificitatea atunci când sunt asociate cu examenul Doppler”, explică dr. Cornel Lungu, medic primar ecografie generală.

Dar ce putem spune despre mamografie? Mamografia este o metodă iradiantă, făcând subiectul unei serii de cercetări ştiinţifice care au demonstrat că ar putea avea mai multe riscuri decât beneficii, atunci când este efectuată cu o frecvenţă crescută, de câtre femeile care nu au împlinit 35 de ani. “Este iradiantă, uneori dureroasă şi limitată în cazul sânilor “denşi”

Nu permite o bună diferenţiere între nodulii solizi sau lichidieni, iar rezultatele fals pozitive traduse în puncţii biopsie negative ating, după unii autori, 70-80%. Mamografia digitală este un upgrade al mamografiei clasice, permiţând scăderea dozei de iradiere, procesarea imaginilor cu îmbunătăţirea calităţii lor şi reducerea uneori a durerilor date de compresia sânului la examinare.


În plus, suportul imaginii nu mai este reprezentat de filmul clasic, ci este un suport digital, care permite stocarea acestora. Altfel, metoda în sine este, în esenţă, aceeaşi ca principiu, ca la mamografia clasică”, potrivit 
dr. Lungu. Aşadar, care este cea mai potrivită metodă de diagnostic, în special pentru femeile care trăiesc sub ameninţarea cancerului de sân după ce o rudă de gradul I a primit diagnosticul? Ne lămureşte şi de această dată dr. Lungu:

“Dacă sânul ei nu prezintă noduli suspecţi sau alte modificări, se poate face monitorizare doar ecografică. Când există suspiciuni, completăm cu mamografie sau RMN. Însă, de cele mai multe ori nu mai este nevoie de acestea, dacă ecografia s-a efectuat corect – aceasta fiind, de fapt, condiţia esenţială”.



Analize importante
-Până la 40 de ani putem efectua ecografie mamară ductală, investigaţie care implică un anumit tip de scanare, bazată pe anatomia sânului. Se asociază cu examenul Doppler.

-Tehnicile de investigaţie imagistică a sânului permit cel mai fidel diagnostic dacă sunt practicate în primele 5 zile ale ciclului menstrual.

-Ţesutul mamar dens este mai greu de diagnosticat, la fel şi sânii mari în cazul cărora eventualii noduli se localizează mai greu – situaţii în care se impune vizita medicală cu o frecvenţă ridicată.

-Femeile diagnosticate cu distrofie fibromicroshistică trebuie să fie, şi ele, mai atente, întrucât în rândul lor se înregistrează, se pare, o rată mai mare a afecţiunilor maligne.

-Implantul mamar nu împiedică în nici un fel vizualizarea ţesutului sânului, el se poate vizualiza perfect ecografic, nu influenţează semnificativ observarea nodulilor.

-Dacă aveţi cazuri de cancer mamar în familie, trebuie să ştiţi că există teste de sânge care evidenţiază existenţa predispoziţiei genetice către această boală. Anumite mutaţii la nivelul genelor BRCA 1 şi BRCA 2 declanşează, mai devreme sau mai târziu, procesul neoplazic.
 

Vezi şi video: Care sunt factorii care cresc riscul de cancer la san?

Diana Suciu

Diana Suciu este un jurnalist cu experienţă în realizarea de ştiri şi articole pentru on line, fiind unul dintre primii redactori ai site-ului “Ce se întâmplă, doctore?”. De-a lungul timpului, Diana Suciu a scris sute de ştiri, articole şi interviuri atât pentru revista “Ce se întâmplă, ... citește mai mult

Cel mai nou articol Video:
Armando Lungu: despre vegetarianism și activitatea fizică