Sindromul premenstrual- ghid de supravieţuire pentru femei. Şi bărbaţi.

Sindromul premenstrual este ca elefantul din încăpere. Toată lumea vorbeşte despre el, dar nimeni nu vrea sa-l vadă. Inclusiv comunitatea ştiinţifică şi medicală internaţională, devreme ce au existat studii care au negat existenţa sa, iar medicina încă nu are date suficiente care să spună care sunt cauzele precise. Ce ştim sigur este că peste 90 % din femei suferă de sindromul premenstrual.

Conform dicţionarului medical sindromul premenstrual este un cumul de simptome, fizice şi psihologice, care pot apărea cu până la 2 săptămâni înainte de instalarea menstruaţiei şi pot dura până la 5 zile după terminarea acesteia.

Sunt peste 200 de simptome ale sindromului premenstrual

După experienţe ale miliarde de femei, “cumulul de simptome” înseamnă episoade neplăcute şi dureroase pentru ele şi apropiaţii lor. Agitaţie, iritabilitate, accese de furie inexplicabile, plâns din senin, dureri de sâni, retenţie de apă, dureri lombare, dureri de cap, somnolenţă sau insomnie.
Creşte pofta de a consuma alimente nesănătoase, stare generală proastă, confuzie, oboseală, scăderea libidoului sau dificultatea de atinge orgasmul.

Recomandări

Începe vaccinarea gratuită împotriva HPV – virusul care cauzează cancer de col uterin

Bolile cu transmitere sexuală, depistate acum şi în fotografii

„Sunt peste 200 de simptome ale sindromului premenstrual, cele mai multe dintre ele sunt emoţionale, dar nici cele fizice nu sunt de neglijat”, spune dr. Clare Ballingall, preşedinte al Royal Australian College of General Practitioners.

Care sunt cauzele sindromului premenstrual?

Chimia. Hormonii. Natura. „Are legătură cu schimbările hormonale, dar nu ştim despre ce tip de hormoni vorbim. Există bănuiala că ar fi vorba despre hormonii sexuali, dar  încă nu avem dovezi în această privinţă”, spune dr. Ballingall.
Sindromul premenstrual  nu are o cauză medicală precisă, dar poate înrăutăţi simptomele altor afecţiuni. Sensibilitatea la durere este mai scăzută, intensifică depresia, migrenele sunt mai intense, durerea în cazul endometriozei se amplifică etc.

Forma severă a sindromului premenstrual

Între timp, numărul femeilor diagnosticate cu tulburare menstruală disforică a crescut la 10 %. TMS-ul este o formă severă de sindrom premenstrual, cu episoade depresive grave, iritabilitate accentuată, uneori gânduri suicidale sau agresivitate ridicată – ceea ce a determinat includerea în codul bolilor psihiatrice.

Unde găsim ajutor?

În primul rând, în comunicare. Din ce în ce mai multe femei au început să vorbească despre sindromul premenstrual, ceea cea determinat comunitatea ştiinţifică să ia în serios această problemă. „Menstruaţia este un atribut  exclusiv feminin, dar nu trebuie să devină o suferinţă” este noul slogan al lumii medicale în privinţa aceasta.

În timp ce studiile continuă – recent s-a ajuns la o potenţială cauză genetică –  din ce în ce mai mulţi experţi recomandă atât remediile clasice – suplimentele de vitamine, ibuprofenul, reducerea cofeinei, intensificarea mişcării fizice pentru eliberarea de endorfine– cât şi terapiile alternative – meditaţia, masajul, acupunctura.

„Nu mai folosiţi sintagma >. E cu adevărat insultătoare pentru noi ”

Din ce în ce mai multe femei admit că simptomele sindromului premenstrual sunt accentuate şi de atitudinea celor din jur, în special a partenerului. Specialiştii recomandă terapia de cuplu, pentru ca femeile să poată fi ajutate în această perioadă, iar bărbaţii să înţeleagă că şi ei pot experimenta adesea, acelaşi fel de simptome. Organismul, indiferent de sex, este într-o continuă ajustare hormonală .

„Nu mai folosiţi sintagma e acea perioadă a lunii. E cu adevărat insultătoare pentru noi ”, spune dr. Balligall. Multe femei recunosc, de altfel, că starea de iritabilitate este accentuată chiar de menţionarea de către partenerii lor a sindromului premenstrual sau a perioadei de menstruaţie. De cele mai multe ori, percepţia mesajului este ca fiind unul zeflemitor, acuzator sau de insultă.

Psihologii şi experienţa altor femei spun că cel mai simplu este o discuţie cu partenerul de viaţă despre această problemă. „Vor urma câteva zile în care voi fi indispusă, nu mă voi simţi prea bine, am nevoie de înţelegerea şi ajutorul tău” este un mesaj suficient să genereze empatie şi să-l facă să înţeleagă ce se întâmplă.

În acelaşi timp, e important să ţineţi o evidenţă a stărilor şi simptomelor, atât pentru comunicarea cu medicul şi cu terapeutul, cât şi pentru propria persoană. Odată ce ai înţeles de ce te simţi aşa, înveţi să ai răbdare cu tine şi e posibil ca simptomele să devină mai uşoare.