Otrăvuri care vindecă!

Adeseori, singura diferenţă dintre un medicament şi otravă este doza, care poate separa vindecarea de moarte. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul plantelor considerate otrăvitoare, dar care, în doze potrivite, pot face minuni pentru sănătate atunci când medicina pare să nu mai aibă un răspuns.
Autor: Paula Rotaru
Otrăvuri care vindecă!

Adeseori, singura diferenţă dintre un medicament şi otravă este doza, care poate separa vindecarea de moarte. O aspirină, de exemplu, va ameliora durerea, însă 200 de aspirine te vor ucide instant.
Acelaşi lucru este valabil şi în cazul plantelor considerate otrăvitoare, dar care, în doze potrivite, pot face minuni pentru sănătate atunci când medicina pare să nu mai aibă un răspuns.

Iată un TOP 5 al otrăvurilor vindecătoare, realizat de Chris Kilham, un profesor de etnobotanică – ramură a etnobiologiei care studiază relaţiile reciproce dintre om şi mediul vegetal – şi adept convins al remediilor naturale.

Mătrăguna (Deadly Nightshade) sau planta vrăjitoarelor ajută digestia

Această plantă este recunoscută din vechime pentru numeroasele sale întrebuinţări, mai cu seamă cele privind otrăvirea duşmanilor. Astfel, mătrăguna a fost folosită secole la rând pentru a otrăvi inamicii în război, ca metodă de tortură şi în ritualurile magice ( se spune că poate îndrepta ura oamenilor asupra unei persoane şi poate să ducă la îmbolnăvirea fizică şi psihică).

Pe de altă parte însă, în vremurile noastre, mătrăguna poate avea şi efecte benefice şi asta datorită substanţelor pe care le deţine, cum ar fi scopolamina şi hiosciamina. Desigur, asta nu înseamnă că trebuie să mâncăm mtrăgună la micul dejun pentru a ne înzdrăveni!  Medicii folosesc frecvent scopolamina în tratamentul răului de mişcare iar hiosciamina ameliorează simptomele prezente în afecţiuni precum sindromul de colon iritabil, diverticulită, colici sau alte boli inflamatorii ale tractului gastrointestinal. De asemenea, în doze controlate şi avizate de medic, mătrăguna ar putea controla spasmele musculare specifice bolii Parkinson şi, aplicată local, este eficientă în ameliorarea durerilor caracteristice reumatismului, sciaticii sau neuralgiei.

 

Veninul de şarpe opreşte evoluţia cancerului 

Procedura de formare a antiveninului este destul de complexă: veninul este extras , apoi injectat în concentraţii foarte mici, de aproximativ o zecime din doza letală, într-un alt animal cum ar fi iepure, capră, oaie sau cal. De-a lungul mai multor săptămâni acest animal va fi injectat cu doze din ce în ce mai mari de venin, până în punctul în care acesta tolerează fără  probleme doze de până la 7 ori doza letală iniţială. Sângele extras din aceste animale este apoi centrifugat pentru a separa globulele albe de globulele roşii. Globulele albe obţinute astfel conţin anticorpi puternici care îndepărtează efectele veninului şi practic acesta este antiveninul final.

Studiile pe animale de laborator au demonstrat că acest antivenin are  rol de a sprijini sistemul imunitar în lupta cu celulele canceroase (în special cancerul de piele), oprind dezvoltarea şi extinderea acestora, iar experimente care sunt acum în derulare încearcă să stabilească dacă acest ingredient inedit ar putea avea un rol decisiv în vindecarea unor boli grave precum boala Parkinson sau scleroza laterală amiotrofică, cunoscută şi sub numele de boala lui Lou Gehrig, care nu cunoaşte până în prezent o metodă de vindecare.

Peştele-balon (Pufferfish) ia durerea

Carnea acestui peşte este o delicatesă în Japonia şi în Coreea, însă numai bucătarii extrem de pricepuţi şi care obţin licenţă pentru a găti acest peşte au voie să prepare astfel de mâncăruri exotice, deoarece carnea acestuia este toxică şi poate provoca moartea rapidă şi violentă (amorţeala limbii şi a buzelor, ameţeli, vomă, puls ridicat, dificultăţi respiratorii şi paralizie), victimele murind sufocate din cauza muşchilor cutiei toracice, care sunt paralizaţi.

Însă, o anumită substanţă extrasă din acest peşte, numită tetrodotoxină, poate juca un rol crucial în menţinerea funcţiilor neuronale.  Administrarea de doze mici din această neurotoxină s-a dovedit a fi eficientă în cazurile de recuperare după un accident vascular cerebral, la pacienţii cu cancer în stadii terminale care au dureri foarte mari sau pentru dependenţii de substanţe narcotice, uşurând simptomele sevrajului.

Cucuta (Conium maculatum) are efect sedativ şi antispasmodic

Asocierea cu moartea lui Socrates a făcut-o celebră pe mult blamata cucută, însă medicina antică îi recunoaşte proprietăţile benefice. Deşi este extrem de otrăvitoare, cucuta are în compoziţie nu mai puţin de opt alcaloizi, dintre care doi sunt cei mai periculoşi: coniceina şi conina.

În trecut, această plantă era folosită ca sedativ şi pentru a ameliora durerile articulare, iar în prezent, conina este întrebuinţată în intervenţiile chirurgicale datorită proprietăţilor sale antispasmodice (muşchiul nu se mai contractă în timpul operaţiei, uşurând astfel efortul medicului). Însă trebuie avut mare grijă deoarece această toxină poate provoca stop cardio-respirator, motiv pentru care de fiecare dată pacientul este ventilat mecanic.

Degeţelul roşu (Digitalis purpurea) vindecă inima

Frunzele acestei plante conţin substanţe numite glicozide (digitonină, digitaleină, digitalină etc.), care au proprietăţi cardiotonice, diuretice şi cresc oxigenarea ţesuturilor. Această plantă este cea mai apreciată în tratamentul insuficienţei cardiace şi a miocardopatiilor, neputând să fie înlocuită de nici un alt produs natural sau de sinteză. Se administrează doar sub supraveghere medicală, întrucât are dezavantajul că substanţele ei se acumulează pe muşchiul cardiac dând naştere la intoxicaţii.