Semne care arată că e timpul să duceţi copilul la un psihoterapeut

Răceli, dureri de tot soiul, febră sau alte probleme, părinţii stiu imediat dacă micuţul lor are vreo suferinţă fizică. Dar cum descoperă o eventuală suferinţă mentală?
Autor: Elena Nistor
Semne care arată că e timpul să duceţi copilul la un psihoterapeut

Răceli, dureri de tot soiul, febră sau alte probleme, părinţii stiu imediat dacă micuţul lor are vreo suferinţă fizică. Dar cum descoperă o eventuală suferinţă mentală?

Ca şi adulţii, copiii se pot confrunta cu stări depresive, anxietate, iritabilitate, iar manifestarea acestora diferă în cazul lor de ceea ce ne aşteptăm să vedem la adulţii afectaţi de aceleaşi suferinţe. Dr. Elizabeth Waterman, psiholog în cadrul Morningside Recovery Center, California, Statele Unite, ne spune care sunt semnalele ce ar trebui să le atragă atenţia părinţilor că e timpul să-l ducă pe cel mic la un specialist:

1. Tema de orice, inclusiv teama de a dormi singur, de a nu fi părăsit sau lăsat singur acasă, de a nu se răni poate indica un copil anxios.

2. Dificultăţi în concetrare, în ducerea la bun sfârşit a temelor de la şcoală, imposibilitate de a sta liniştit, de a urma regulile impuse de părinţi sau profesori ar putea semnala un copil cu hiperactivitate.

3. Schimbările în plan şcolar, brusc copilul începe să ia note din ce în ce mai mici, se plânge de dureri de cap şi de stomac, găseşte tot felul de scuze pentru a nu merge la şcoală, schimbări în comportamentul în colectivitate.

4. Pierderea apetitului pentru activităţi extraşcolare care în trecut îl pasioau.

5. Schimbări în programul de somn: fie începe să doarmă prea mult, fie nu mai reuşeşte să doarmă.

6. Începe să mănâce prea mult sau brusc şi-a pierdut apetitul, face sport în mod exagerat.

7. Are tot mai multe episoade de furie, iritabilitate, „toane”.

8. Impulsivitate. În cazul adolescenţilor, aceasta este normală din pricina trasformărilor prin care trece corpul la această vârstă. Însă când apar şi alte comportamente precum abuzul de alcool, droguri, fumat, interes exagerat pentru activităţile sexuale sau altele cu consecinţe grave (condusul sub influenţa alcolului etc.) părinţii ar trebui să le acorde mai multă atenţie.
9. Sentimente de neputinţă, neajutorare, pierderea speranţei, tristeţe, crede că nu contează pentru nimeni, că nimănui nu-i pasă de el.
10. Anxietate, atacuri de panică.

11. Comportament distructiv acasă, încălcarea cu bună ştiinţă a legilor, rănirea animalelor.

12. Aude voci imaginare.

13. Vorbeşte mult despre moarte, nu-şi mai doreşte să trăiască, are gânduri de suicid.

Cel mai nou articol Video: