Toamna este perioada în care gospodinele își pregătesc proviziile pentru lunile reci, iar printre borcanele cu dulceață, gemuri, murături și bulion se află și unul dintre cele mai versatile ingrediente din bucătărie: sosul de roșii. Poate fi folosit la paste, fripturi, supe, tocănițe sau garnituri și poate deveni baza rapidă pentru numeroase preparate. Chef și autor de cărți de bucate, Claudio Del Principe a explicat cum poate fi pregătit un sos de roșii dens, aromat și potrivit pentru păstrarea peste iarnă.
În varianta sa, secretul nu constă într-un ingredient sofisticat, ci în răbdare și într-o tehnică simplă. Iar una dintre regulile sale este cât se poate de clară: blenderul nu are ce căuta în această rețetă. Una dintre cele mai frecvente greșeli atunci când roșiile sunt transformate în sos este folosirea blenderului. Claudio Del Principe avertizează că metoda poate afecta atât aspectul, cât și gustul preparatului.
„Nu folosiți blenderul! Dacă sunt amestecate cu blenderul, compoziția va prinde aer și astfel se poate schimba culoarea sosului într-un portocaliu nedorit, iar semințele zdrobite pot da un gust amar”, explică bucătarul, potrivit sursei citate.
Pentru un sos cu o textură fină, roșiile trebuie lăsate să fiarbă și apoi trecute printr-o sită specială. În acest fel, pielițele, cotoarele și semințele sunt îndepărtate fără ca acestea să fie zdrobite.
Rețeta pornește de la trei kilograme de roșii proaspete, bine spălate. Acestea se pun într-o cratiță încăpătoare, care se acoperă cu un capac, și se lasă la foc mediu aproximativ o oră. În timpul fierberii, roșiile se înmoaie, cojile încep să se desprindă, iar fructele își eliberează treptat sucul natural.
După această etapă, compoziția se trece printr-o sită manuală specială pentru roșii. Procesul separă pulpa de pielițe, cotoare și semințe și permite obținerea unei baze netede pentru sos.
Un alt detaliu important este cantitatea de ulei de măsline. Pentru cele trei kilograme de roșii, Claudio Del Principe recomandă un decilitru de ulei de măsline extravirgin.
„Aceasta este exact cantitatea necesară pentru ca un sos să aibă gustul său autentic, nu doar să fie un simplu sos de roșii încălzit”, explică chef-ul.
Și alegerea aromelor trebuie făcută cu atenție. În această variantă tradițională, ceapa și usturoiul nu sunt folosite împreună. Se alege una dintre cele două direcții. Pentru un gust mai dulce și mai delicat, se pot folosi două cepe medii, tocate fin și călite ușor în ulei. Important este ca acestea să nu se rumenească. Dacă se dorește o aromă mai puternică, baza poate fi construită în schimb din doi sau trei căței de usturoi.
După ce pulpa de roșii a fost strecurată, aceasta se întoarce în oală și începe partea care cere cea mai multă răbdare: reducerea sosului. Compoziția se fierbe la foc mic cel puțin trei ore, cu capacul lăsat ușor întredeschis. În acest fel, apa se evaporă treptat, iar aroma și textura roșiilor devin tot mai concentrate.
Metoda permite obținerea unui sos dens, fără să fie nevoie de ingrediente suplimentare pentru îngroșare. Un alt lucru pe care Claudio Del Principe îl recomandă este renunțarea la zahărul adăugat.
Astfel, gustul final este obținut prin concentrarea naturală a roșiilor, nu prin îndulcirea artificială a sosului.
Sosul de roșii pregătit în acest mod poate deveni una dintre cele mai utile conserve din cămară. Ingredientele sunt puține, însă tehnica și timpul acordat preparării fac diferența. De la alegerea roșiilor și fierberea lor lentă până la trecerea prin sită și reducerea îndelungată, fiecare etapă are rolul ei.
Iar pentru cei care vor să păstreze gustul roșiilor coapte și în mijlocul iernii, regula lui Claudio Del Principe poate fi rezumată simplu: fără blender, fără zahăr și fără grabă.
Sursă foto – khramovaelena / Envato