Când ne gândim la murături, primele care ne vin în minte sunt castraveții, gogonelele, varza sau gogoșarii. Există însă și o variantă mult mai neobișnuită, în care fructele iau locul legumelor: piersicile murate. Combinația de fruct dulce, oțet și condimente aromate poate părea modernă, însă rețeta are o istorie de peste 150 de ani.
Piersicile murate au fost populare în special în sudul Statelor Unite, dar și în bucătăria englezească, unde erau servite alături de preparate din carne. O versiune a rețetei apare încă din 1846, în volumul Domestic Cookery, scris de Elizabeth Ellicott Lea și publicat la Baltimore.
Câteva decenii mai târziu, în 1896, Fannie Farmer includea și ea o rețetă de piersici murate în The Boston Cooking-School Cook Book. Preparatul era, așadar, deja suficient de cunoscut în secolul al XIX-lea pentru a-și găsi locul în cărțile de bucate ale vremii.
Pentru această rețetă trebuie alese piersici coapte, dar ferme. Este un detaliu important, deoarece fructele vor fi fierte pentru scurt timp în sirop, iar cele foarte moi riscă să se destrame.
Pentru aproximativ 2 kilograme de piersici sunt necesare:
Zahărul brun poate fi folosit dacă se dorește o culoare mai intensă. Scorțișoara, cuișoarele și ghimbirul sunt cele care transformă amestecul de zahăr și oțet într-un sirop puternic aromat.
Primul pas este spălarea foarte bună a fructelor și îndepărtarea pufului. Piersicile pot fi păstrate cu coajă sau pot fi decojite.
Pentru îndepărtarea rapidă a cojii există un truc simplu. Fructele se introduc în apă clocotită pentru aproximativ 30-60 de secunde, după care se transferă imediat într-un vas cu apă foarte rece, eventual cu gheață. În urma șocului termic, pielița se desprinde mult mai ușor.
Dacă piersicile sunt mici, pot fi păstrate întregi. Cele mai mari pot fi tăiate în jumătăți, iar sâmburii se îndepărtează.
Într-o oală se pun oțetul de mere, apa și zahărul. Se adaugă batoanele de scorțișoară, cuișoarele și ghimbirul sau ienibaharul.
Amestecul se aduce la fierbere, apoi focul se reduce, iar siropul se lasă să fiarbă încet aproximativ 10 minute. În acest timp, condimentele își eliberează aromele.
Apoi se adaugă piersicile. Fructele întregi se gătesc aproximativ 5-7 minute, în timp ce jumătățile au nevoie de numai circa 3 minute.
Este important ca piersicile să nu fie fierte excesiv. Ele trebuie să devină ușor translucide, dar să-și păstreze fermitatea. Dacă sunt lăsate prea mult pe foc, pulpa se poate înmuia excesiv, iar rezultatul va semăna mai degrabă cu un compot decât cu fructe murate.
Piersicile fierbinți sunt transferate cu grijă în borcane curate și sterilizate. Peste ele se toarnă siropul fierbinte, astfel încât fructele să fie acoperite.
În borcane pot fi puse și bucăți de scorțișoară, pentru un plus de aromă.
Pentru conservele destinate păstrării îndelungate trebuie respectate cu atenție regulile de conservare și sterilizare. Rețeta indicată recomandă procesarea borcanelor la bain-marie timp de aproximativ 10-15 minute după umplere.
Respectarea procedurilor corecte de conservare este importantă pentru siguranța alimentară. Simpla turnare a lichidului fierbinte și închiderea borcanului nu trebuie considerată suficientă pentru depozitarea îndelungată a oricărui tip de conservă.
Piersicile murate nu sunt un preparat care își atinge gustul final imediat după ce a fost pus în borcan.
Este recomandat să fie lăsate aproximativ 3-4 săptămâni înainte de consum. În acest interval, aromele condimentelor pătrund în fruct, iar gustul oțetului, zahărului și al piersicilor se echilibrează.
Rezultatul este complet diferit de cel al unui compot clasic. Piersicile devin dulci-acrișoare și intens aromate, cu note de scorțișoară, cuișoare și ghimbir.
Deși conțin zahăr și au la bază un fruct dulce, piersicile murate nu trebuie privite neapărat ca desert.
În bucătăriile în care această rețetă are tradiție, ele au fost servite mai ales alături de preparate din carne. Gustul dulce-acrișor creează un contrast foarte plăcut cu alimentele sărate și grase. Pot fi servite, de exemplu, lângă carne de porc, șuncă, pui sau friptură de rață.
O altă combinație interesantă este cea cu brânzeturile maturate, în special sortimentele cu gust intens. Dulceața piersicii și aciditatea oțetului echilibrează gustul sărat și gras al brânzei, după același principiu pentru care pe platourile de brânzeturi apar frecvent fructe, chutney-uri sau dulcețuri.
Rețeta de piersici murate demonstrează că ideea combinării fructelor cu oțet, zahăr și mirodenii este departe de a fi o invenție modernă. Documentată încă din secolul al XIX-lea, aceasta continuă să surprindă și astăzi tocmai prin asocierea neobișnuită de arome. Iar pentru cei care vor să pună în cămară ceva diferit de clasicele gogonele și castraveți, piersicile murate pot fi una dintre cele mai interesante conserve ale toamnei.
Sursă foto: Shutterstock