Cum să te îngraşi sănătos şi care sunt pericolele ţesutului adipos insuficient?

Nu credeam vreodată că voi ajunge să fiu nevoită să mă îngraş. Asta în condiţiile în care n-a dat foametea peste noi. Ba din contră, zic recoltele. Pur şi simplu, un stil alimentar, zic eu echilibrat, şi nişte sport au făcut minunea celor 46 de kilograme. Şi totuşi, orice minune are un termen de valabilitate a cărui expirare am simţit-o pe propria-mi piele.
30.08.2013
Cum să te îngraşi sănătos şi care sunt pericolele ţesutului adipos insuficient?

Nu credeam vreodată că voi ajunge să fiu nevoită să mă îngraş. Asta în condiţiile în care n-a dat foametea peste noi. Ba din contră, zic recoltele. Pur şi simplu, un stil alimentar, zic eu echilibrat, şi nişte sport au făcut minunea celor 46 de kilograme. Şi totuşi, orice minune are un termen de valabilitate a cărui expirare am simţit-o pe propria-mi piele.


Povestea începe undeva în luna martie când am luat decizia de a ţine tot postul Paştelui, fără intenţia declarată de a slăbi. Însă spectrul îngrăşării a fost luat în calcul aşa că m-am ferit mai ceva ca “nu-i spunem numele” de tămâie să mănânc din belşug pâine, cartofi şi alte făinoase albe, hipercalorice etc.

Le-am compensat însă în fiecare dimineaţă cu câte un bol uriaş de musli cu fructe uscate sau proaspete. Şi m-am axat şi pe covrigei sau grisine din făină neagră (pentru pasionaţi, cele mai bune sortimente aparţin unei firme autohtone şi se găsesc în magazinele cu produse naturiste). Aşa că la capitolul “fibre” stau bine, pentru că nu trece zi fără să adaug bolului de musli menţionat cel puţin 2 fructe, o salată asortată, alune, migdale, caju, seminţe de pin, garnituri de legume la cuptor.

Deşi toate astea ar putea părea fade,  vă spun că mâncarea sănătoasă poate fi mai mult decât gustoasă, dacă nu-i lipsesc curry, oregano, piper, cimbru, rozmarin, busuioc (cu cât lista e mai lungă, cu atât mai bine). Toate aceste ingrediente mi-au intrat în sânge, şi la figurat, dar mai ales la propriu, cred, pentru că după aproape 50 de zile de post, în care am mai strecurat la momentele oportune, nişte peşte, nici fructe de mare, m-am simţit plină de energie.

De-a lungul Postului, am mai avut nişte aliaţi de nădejde precum borşul de legume, supa de linte, o fiertură absolut delicioasă făcută dintr-o ceaşcă de linte roşie, o ţelină, suc de roşii, ardei, ceapă verde, zeamă de lămâie, curry, piper şi ardei iute, zacusca cu ulei puţin şi magiunul fără zahăr ale aceluiaşi producător român deja consacrat şi ultimul pe listă, dar nu cel din urmă, avocado, minunea verde şi săţioasă care nu poate fi descrisă în prea multe cuvinte, ci doar combinată cu cremă de usturoi sau hrean, pentru plăcerea supremă a papilelor. Nu m-am oprit nici de la fulgii de cocos, o gustare excelentă şi nici de la salatele de pătrunjel.

Revenirea a fost lină

O dată obişnuită cu acest regim vegetarian, nu vă imaginaţi că mi-a fost greu să mă arunc din nou în telemeaua de capră, în porţiile uriaşe de sardine sau din când în când, asupra unui grătar de vită cu puţin unt. Ca să ştiţi, am fost cuminte şi am mâncat carne roşie doar de 3, 4 ori pe lună şi carne albă de 2, 3 ori săptămânal, cam aşa cum scrie la carte. Am făcut şi mişcare, nu mi-am refuzat orele de aquagym din week-end, am mai trecut şi pe la electrostimulare şi masaj, într-un cuvânt am bifat pachetul complet de întreţinere corporală.

Dar nu m-am cântărit, chiar dacă erau zile când hainele S îmi erau mai lărguţe. Ei, nu vă imaginaţi că m-am topit, nici pe departe, îmi place să cred că m-am tonifiat. Toate bune şi frumoase până în ziua în care mi-am dat seama că ceva nu este în regulă: să scapi de grăsima corporală e una, dar să ajungi să fii subnutrit conform cântarului inteligent e cu totul altceva. După câteva secunde petrecute pe un astfel de dispozitiv, rezultatul negru pe alb a dat verdictul: aveam 46,7 kilograme, din care doar 9 de grăsime. Spun doar, pentru că limita de jos a normalităţii ar fi trebuit să fie 10 în cazul meu.

Ce e de făcut?

În mod normal, gândul că trebuie să te îngraşi ar putea fi unul reconfortant, însă nu poţi să strici satisfacţia reuşitei doar pentru lipsa unui kilogram de grăsime. Mi-am revizuit însă atitudinea în momentul în care ceasul biologic de 28 de zile, care ani în şir a mers la secundă, s-a dereglat brusc. Şi de atunci, am stat cu ochii numai pe informaţiile care vizau scăderea ponderală sub limitele admise. Aşadar, trebuie să vă spun că grăsimea ar trebui să reprezinte cam 30% din greutatea corporală în cazul femeilor.

Mi-a atras atenţia şi declaraţia medicului endocrinolog Antonela Burlacu care spune că “ţesutul adipos nu e o masă de grăsime inertă pe care vrem să o înlăturăm: secretă mulţi hormoni care intervin în mecanismul foame-saţietate, intervin în reglarea rezistenţei la insulină, în reglarea tensiunii arteriale, în timingul menstruaţiei. În plus, colesterolul atât de blamat intră în structura membranelor celulare, este precursorul acizilor biliari care au rolul în solubilizarea lipidelor, este precursorul hormonilor sexuali, a hormonilor cortico-suprarenalieni, a vitaminei D”.

Aşa că acum mănânc conform recomandărilor şi aştept ca acul cântarului să ajungă la limita normală. Însă nu m-am oprit din sport şi promit să mă cântăresc periodic pentru a evita orice neplăcere.

Echilibru în toate

La un scurt bilanţ culinar, mi-am dat seama că am eliminat din alimentaţie produsele lactate integrale. Aşa că am reînceput să consum câteva grame de unt la 2 zile, iaurt cu 10% grăsime, telemea de oaie şi bineînţeles că am suplimentat aportul de nuci şi ulei presat la rece. Totuşi, trebuie să fiu destul de atentă pentru că grăsimile nu trebuie să depăşească 25% din aportul caloric zilnic, din care maximum 10% trebuie să fie grăsimi saturate, adică tocmai acelea pe care le-am cam ocolit.

Răsfoind volumul “Dieting” al nutriţionistului britanic Sandra Nissenberg, mi s-a fixat o informaţie de bază, aceea că nu ar trebui să consumăm mai mult de 300 de miligrame de colesterol pe zi. Aceasta pentru că excesul vine la pachet cu o serie de riscuri pentru sănătate.


 

Beatrice Osanu
Beatrice Osanu
Beatrice Osanu este unul dintre oamenii “Ce se întâmplă, doctore?” care a asistat la naşterea emisiunii în 2002 şi a revistei în 2005. În anii care au trecut de atunci, a cunoscut sute de medici, nutriţionişti, antrenori de fitness şi psihologi, dar şi celebrităţi care au inspirat-o, ... citește mai mult
Cel mai nou articol Video:
Nora Neghină, psiholog: cel mai des întâlnite dependențe la români