Anghinarea – să facem cunoştinţă cu această plantă minunată!

Dintre sute de legume pe care natura ni le pune la dispoziţie pentru a ne întări sănătatea, se înalţă de departe un “ciulin” cu solzi cărnoşi şi flori violacee. Deschideţi-i larg uşa bucătăriei, căci este un personaj cu greutate: anghinarea, regina antioxidanţilor!
Anghinarea – să facem cunoştinţă cu această plantă minunată!

Dintre sute de legume pe care natura ni le pune la dispoziţie pentru a ne întări sănătatea, se înalţă de departe un “ciulin” cu solzi cărnoşi şi flori violacee. Deschideţi-i larg uşa bucătăriei, căci este un personaj cu greutate: anghinarea, regina antioxidanţilor!

Prima dată când am văzut-o în farfurie s-a întâmplat cu puţini ani în urmă, pe când am primit-o ca aperitiv la o nuntă. Elegantă, dar fără vreun miros foarte apetisant, “floricica” ce lenevea într-un sos uşor acrişor vă spun că nu-mi făcea deloc cu ochiul.

Şi în timp ce o studiam de la distanţă, cu vârful furculiţei, am bănuit că ori lipsa de inspiraţie a celui ce alcătuise meniul era de vină, ori cineva confundase grav lucrurile şi în loc să o lege frumos în buchetul miresei, a scăpat-o în oalele de mâncare.

Lucrurile au luat însă o întorsătură fabuloasă la câteva minute de la apariţia plantei pe mese, când mi-am ridicat ochii din farfurie. Comesenii mei terminaseră cu toţii şi fără excepţie aperitivul, unii adunau cu pâine ultimele rămăşiţe de sos din farfurie, iar unul dintre ei încerca să momească un ospătar să-i mai aducă o porţie.

Ba chiar între doi dintre ei se înfiripase o discuţie înfocată în jurul delicatesei pe care tocmai ce-o dăduseră gata. M-am simţit uşor ameninţată având în vedere că eram singura din grup care avea încă planta în întregime, aşa că am apucat furculiţa şi cuţitul şi am purces.

Anghinarea – minunea din grădina Mediteraneană

Dragoste la prima vedere nu a fost, dar vă asigur că a fost dragoste la prima îmbucătură. Anghinarea are un gust delicat, uşor amărui, dar care, în mod bizar, odată mestecată lasă în urmă o aromă dulceagă. Se consumă coada şi bulbul care are aspectul unei flori formate din solzi cărnoşi şi se prepară, de obicei, la bain-marie.

Planta provine din regiunea Mediteraneană unde este consumată frecvent (italienii o iubesc de-a dreptul!) şi unde, coincidenţă sau nu, rata obezităţii şi a bolilor cronice este cea mai mică din lume, iar speranţa de viaţă, cea mai mare.

Ce o face aşa de valoroasă? Este bogată în fibre şi celuloză, potasiu, fier şi cinarină, ingredientul care conferă gustul uşor amărui, dar care acţionează ca un balsam asupra sistemului cardiovascular şi asupra bilei, curăţând în acelaşi timp colesterolul din sânge.

Potrivit unor studii efectuate de către United States Department of Agriculture, anghinarea conţine o cantitate extraordinară de antioxidanţi, între care silimarina, o substanţă cu efecte benefice asupra sănătăţii ficatului.

Alte studii au mai demonstrat că planta, consumată regulat, reduce riscul de cancer şi afecţiuni ale ficatului, boli cardiovasculare, alungă stările de mahmureală şi acţionează precum un diuretic, stimulând digestia. Acestea fiind spuse, vă îndemn să nu o mai ignoraţi data viitoare când ajungeţi la supermarket, o veţi iubi cu siguranţă!